Sfântul Nou Mucenic Macarie din Kios, Bitinia

 Zi de cinstire aparte: 6 octombrie (+1590)

   Sfântul Cuvios Mucenic Macarie s-a născut în Kios, Bitinia, iar la Sfântul Botez a primit numele Manuel de la părinții săi, Petru și Antuza. La o vârstă fragedă a intrat ucenic la un croitor creștin evlavios, care nu numai că l-a învățat meșteșugul croitoriei, dar l-a instruit și în învățăturile credinței ortodoxe.

   Când Manuel avea optsprezece ani, tatăl său s-a convertit de bunăvoie la islam și s-a mutat la Prusa (Bursa), pentru afaceri.

   Într-o zi, Manuel s-a dus și el la Prusa, pentru a cumpăra materiale legate de meșteșugul său. Din întâmplare, l-a întâlnit pe tatăl său în piață, care l-a obligat pe Manuel să meargă cu el în fața judecătorului, spunând că și fiul său a promis că va deveni musulman. Însă, Manuel a protestat și a insistat că nu promisese niciodată aceasta. Protestele sale au fost zadarnice, căci musulmanii de la curte l-au bătut și l-au circumcis cu forța.

   Câteva zile mai târziu, Manuel a părăsit în secret Prusa și a mers la Muntele Athos. După ce a vizitat diverse mănăstiri și schituri, a ales să se stabilească la Schitul Sfânta Ana. Acolo, s-a supus unui Stareț plin de virtuți, iar de către acesta a fost tuns călugăr și i s-a dat numele Macarie.

   Macarie a petrecut următorii doisprezece ani la Schitul Sfânta Ana, unde a dus o viață ascetică strictă și a vărsat multe lacrimi de pocăință. Apoi, a cerut permisiunea Starețului său să părăsească Muntele Athos și să se întoarcă la Prusa, unde ar fi urmat să-L mărturisească pe Hristos ca Dumnezeu Adevărat și să-și verse sângele ca pecete a mărturisirii sale. Bătrânul a fost reticent la început, spunându-i să fie mulțumit cu lacrimile pocăinței sale, care spălaseră toate păcatele, dar Macarie a răspuns că, dacă nu-și varsă sângele pentru Hristos, se teme că Hristos nu-l va primi în Împărăția Sa purtând semnul circumciziei.

   Știind că era înflăcărat de zel dumnezeiesc și că gândul nu i se va schimba, Starețul împreună cu ceilalți Părinți i-au dat binecuvântarea lui Macarie și și-au luat rămas bun.

   Mai întâi, Macarie a mers pe Insula Halki, unde a stat la Mânăstirea "Sfânta Treime". A trimis vorbă maicii sale, care a venit să-l vadă. Acolo, a întâmpinat-o cu dragoste și i-a dăruit o Icoană a Maicii Domnului din Sfântul Munte. Nu i-a spus, însă, despre intenția de a-și da viața.

   Câteva zile mai târziu, a plecat spre Prusa. Când a ajuns, și-a scos veșmântul monahal, pentru ca musulmanii să nu i-l calce în picioare. Apoi a mers în piață în reverenda sa, unde a fost recunoscut de musulmani și au văzut că devenise călugăr creștin. S-au apropiat de el și s-au convins că nu-l confundaseră, iar când Macarie i-a îndemnat să respingă Islamul și pe Mahomed și să-L îmbrățișeze pe Hristos și Botezul, s-au năpustit asupra lui și l-au bătut. Apoi, l-au dus la judecător.

   Stând în fața judecătorului, Sfântul Macarie și-a mărturisit credința în Hristos ca Dumnezeu Adevărat și a respins Islamul, explicând că a fost forțat împotriva voinței sale să fie circumcis. Între altele, le-a spus:

„La ce bun credința ta, când este înșelăciune, falsitate, mit, eroare și prostii, fiind plină de tot felul de murdării. Ce persoană întreagă crede într-o astfel de credință?”.

Acest lucru l-a înfuriat pe judecător și a poruncit ca Sfântul Macarie să fie atârnat, astfel încât picioarele sale abia să atingă podeaua. Doar o dată pe zi, era coborât și bătut. Această tortură a durat patruzeci de zile. Când a fost dus în fața judecătorului după patruzeci de zile, acela a văzut cum Sfântul Macarie, în loc să se înfioare în fața altor chinuri, avea curajul de a îndura toate chinurile pe care le puteau ei născoci.

Judecătorul a ordonat, apoi, ca Macarie să fie coborât o dată pe zi cu capul înainte într-o fântână goală și să fie scos afară pentru a fi bătut și torturat, apoi coborât din nou. Aceasta s-a repetat nouăzeci de zile la rând. Într-o noapte, o lumină cerească a apărut în fântână, s-a auzit un cântec și s-a simțit o mireasmă minunată.

Tatăl lui Macarie era și el acolo, luând parte la chinuri. Din curiozitate, a privit în fântână și a orbit. Un musulman care se afla și el în fântână, de asemenea pedepsit, a văzut lumina și a crezut în Hristos. Mai târziu, a fost martirizat în Kiutaia, ca urmare a convertirii sale.

Când judecătorul a aflat despre această minune, l-a întrebat pe Macarie despre ea, în special despre lumină, cântec și mireasmă. Macarie a răspuns:

„Cine crede în Hristos nu numai că poate vedea astfel de lucruri, ci și multe altele mai mari”. A dat exemple din Sfânta Scriptură. Musulmanii din jur au ascultat cu atenție ceea ce predica.

Când guvernatorul turc a văzut acest lucru, s-a temut că Sfântul Macarie îi va convinge pe ceilalți musulmani să îmbrățișeze credința creștină. Prin urmare, a ordonat ca Sfântul Macarie să fie scos din Prusa, pentru a fi executat lângă un râu. Slujitorii săi l-au dus, așadar, pe Macarie la locul execuției și, acolo, l-au ucis cu pietre și l-au decapitat. Imediat după aceea, au apărut, din senin, fulgere și tunete. Martiriul său a avut loc pe 6 octombrie 1590.

Trupul lui Macarie a rămas neîngropat o vreme, iar creștinii au așteptat o ocazie pentru a-l recupera. În cele din urmă, l-au luat în ascuns și l-au îngropat, dar au trimis sfântul său cap la Schitul athonit al Sfintei Ana, drept comoară prețioasă pentru mânăstirea ce fusese locul pocăinței sale. Mama sa a primit și ea o parte din sfintele lui moaște, în timp ce alte părticele au fost așezate în Sfântul Altar al Bisericii "Sfânta Treime" din Kios. Restul sfintelor moaște a rămas la Prusa.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.