Sfântul Nou Mucenic Ilie

Zi de cinstire specială: 16 februarie

   Sfântul nou Mucenic Ilie (Nicolaievici) s-a născut într-un sat din Moscova, în secolul al XIX-lea. A studiat la Academia Teologică din Moscova și s-a căsătorit cu o femeie evlavioasă pe nume Evghenia (Eugenia). Mai apoi, a fost hirotonit preot și a slujit în mica biserică a unui azil pentru săraci și în Parohia Sfântul Nicolae Tolmacev, în Moscova, înainte de izbucnirea Revoluției din octombrie 1917.

   Sfântul Ilie a fost un preot foarte evlavios. Biserica sa a însemnat un far de lumină duhovnicească pentru mulți credincioși. Era căsătorit, dar ducea o viață ascetică. În 1932, poliția secretă sovietică l-a arestat și l-a închis. A fost exilat în regiunea râului Krasnaia Visera. Preoteasa Evghenia petrecea întreaga noapte în rugăciuni și lacrimi. Odată, adormind, a văzut-O pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în vis, zicându-i să nu se mai teamă.

   Doi ani mai târziu, Preoteasa Evghenia îl vizita în locul său de exil și îi ducea o Evanghelie și o sticluță cu puțină apă sfințită. Gardienii i-au confiscat Evanghelia. Când au întrebat-o ce era în sticluță, ea a răspuns că, pentru ei era apă simplă, dar pentru ea și soțul ei era sfințită, leac al lor.

   Sfântul arăta ca și când ar fi fost torturat. Nu i-au permis să mai slujească, iar acest lucru îi provocase o durere nemăsurată. A început să-i povestească Evgheniei, despre martiriul său. Când îi aduseseră, pe el și pe mulți alții, în locul de exil, fuseseră forțați să meargă peste zăpada care începuse să se topească. Stratul subțire de gheață se rupea sub picioarele lor, iar "condamnații" se cufundau în zăpadă, până la mijloc. Udați până la os, fără să mănânce ori să bea toată ziua, au fost obligați să-și petreacă noaptea într-o colibă.

    Bărbații, epuizați, au căzut imediat pe podea și au adormit ca și morți. Doar Sfântul a rămas treaz. În jurul miezului nopții, el a strigat, din adâncul inimii sale: 

"Doamne, de ce m-ai părăsit? Te-am slujit cu atâta credință. Mi-am dedicat întreaga viață, Ție. De câte ori am citit Imnul Acatist și Canoanele? Am slujit în biserică, plin de cuvioșie. 

De ce, Doamne, m-ai părăsit și de ce sufăr atât de mult? 

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Ierarh Nicolae, Sfinte Părinte Serafim și toți Sfinții lui Dumnezeu! După toate rugăciunile mele către voi, de ce să fiu atât de tare chinuit?".

   Deodată, o apariție dumnezeiască, asemenea unei flăcări i-a atins sufletul îndurerat și l-a inundat o mângâiere dintr-o altă lume. Lumina credinței i-a luminat în taină inima și a aprins în el o iubire de nedescris și irezistibilă, pentru Hristos, în care, după cum spune Apostolul Pavel, "A auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască" (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 12, 4). La venirea zorilor, se simțea mai tânăr, născut din nou, ca și cum ar fi fost botezat cu foc.

   Când si-a luat rămas bun de la Preoteasa Evghenia, Sfântul i-a spus: 

"Știi, inima mea este aprinsă după Hristos. Cred că am venit aici ca să înțeleg că nu este absolut nimic mai bun, nimic mai minunat decât El. Vreau să mor pentru El!".

   Când Preoteasa ajungea înapoi la Moscova, a primit vestea că un incendiu avusese loc în lagărul de concentrare și că Sfântul Ilie a ars, împreună cu alți unsprezece creștini.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.