Sfântul Nicolae, luminătorul Japoniei

Zi specială de cinstire: 3 februarie

Sfântul Nicolae (Kasatkin) este socotit Întocmai cu Apostolii, fiind Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, Misionar întemeietor al Bisericii Ortodoxe din Japonia, membru de onoare al Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene.

Sfântul Nicolae - în lume Ivan Dimitrievici Kasatkin - s-a născut la 1 august1836 în satul Berezovsky Pogost, Districtul Belschi, provincia Smolensk, în familia unui diacon. La vârsta de cinci ani și-a pierdut mama. A absolvit Şcoala Teologică din Belsk și Seminarul Teologic din Smolensk (1857). Numărându-se între cei mai buni studenți, a fost recomandat pentru Academia Teologică din Sankt Petersburg, unde a studiat până în anul 1860, când, la cererea personală a Mitropolitului Grigorie (Postnikov) din Sankt Petersburg, i s-a acordat postul de paroh al Bisericii de la Consulatul Rus din orașul Hakodate (Japonia) și i s-a acordat, de asemenea, un Doctorat în Teologie, fără a fi nevoie să prezinte o lucrare tematică.

La 23 iunie 1860, a fost tuns călugăr de Rectorul Academiei, Episcopul Nectarie (Nadejdin), în Catedrala "Celor Doisprezece Apostoli", a Academiei, și numit după Sfântul Nicolae al Mirelor. La 30 iunie, a fost hirotonit ieromonah.

A ajuns în Hakodate, pe 2 iulie 1861. În primii ani de ședere în Japonia, a studiat singur limba, cultura și modul de viață japoneze.

Primul japonez care s-a convertit la Ortodoxie, în ciuda faptului că o astfel de convertire la creștinism era interzisă prin lege, a fost fiul adoptiv al unui preot şinto, Takuma Sawabe, un fost samurai care a fost botezat împreună cu alți doi japonezi, în primăvara anului 1868.

SOLII DE PREŢ

Joi, 29 august 2024, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor a săvârșit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Radu Negru din județul Călărași. Mai multe informaţii legate de acest eveniment, pot fi văzute dând click AICI.

Preoții și credincioșii Eparhiei Bărăganului au avut ocazia binecuvântată de a-L felicita pe Părintele lor duhovnicesc, la ceas aniversar, vineri, 23 august 2024, când Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu a adus ofrandă de rugăciune în Biserica Mânăstirii „Sfântul Mare Mucenic Mina” – Paraclis Eparhial, prin oficierea Sfintei Liturghii.

Întru Mulţi şi Binecuvântaţi Ani, Stăpâne!

În prima jumătate a perioadei de slujire în Japonia, Părintele Nicolae a plecat din ţară doar de două ori: în 1869-1870 și în 1879-1880. În 1870, prin mijlocirea sa, a fost deschisă o misiune ecleziastică rusească în Japonia, cu centrul în Tokyo. La 17 martie 1880, prin decizia Sfântului Sinod, a fost numit Vicar de Reval, apoi Vicar al Eparhiei de Riga. A fost sfinţit Episcop la 30 martie 1880, în Catedrala "Preasfânta Treime" din Lavra Alexandru Nevsky.

În cursul activității sale misionare, Părintele Nicolae a tradus Sfintele Scripturi și alte cărți liturgice în japoneză; a înființat un seminar teologic, șase școli teologice pentru fete și băieți, o bibliotecă, un adăpost și alte instituții. A publicat revista ortodoxă "Vestitorul Bisericii", în japoneză. Potrivit raportului său către Sfântul Sinod, până la sfârșitul anului 1890, Biserica Ortodoxă din Japonia număra 216 comunități, cu 18 625 creștini în ele.

La 8 martie 1891, a fost sfințită Catedrala Învierii, în Tokyo, numită "Nikorai-do" de către japonezi. În timpul războiului ruso-japonez, a rămas cu turma sa în Japonia, dar nu a luat parte la nicio slujire publică. Aceasta, pentru că, în ce priveşte ritualul de închinare (și binecuvântarea creștinilor japonezi şi rugăciunea pentru victoria țării lor asupra Rusiei), Episcopul Nicolae avea să spună: "Astăzi, conform obiceiului, slujesc în Catedrală, dar de acum înainte nu voi mai participa la slujbele publice ale Bisericii noastre... Până acum m-am rugat pentru prosperitatea și pacea în Imperiul Japoniei. Acum, de când a fost declarat război între Japonia și țara mea, eu, ca rus, nu mă pot ruga pentru victoria Japoniei asupra propriei mele patrii. Şi eu am obligații față de țara mea și, de aceea, mă voi arăta fericit să văd că vă îndepliniţi propria datorie faţă de țara voastră".

Când prizonierii de război ruși au început să sosească în Japonia (numărul lor total a ajuns la 73 000 de persoane), Episcopul Nicolae, cu acordul Guvernului Japonez, a format Societatea pentru Susţinerea Duhovnicească a Prizonierilor de Război. Pentru îndrumarea lor spirituală, el a ales cinci preoți care vorbeau rusa. Prizonierilor li s-au oferit icoane și cărți. Episcopul le adresa în mod repetat scrisori (el, personal, nu avea voie să-i întâlnească pe prizonieri).

La 24 martie 1906, a fost ridicat la rang de Arhiepiscop de Tokyo și al Întregii Japonii. În același an, a fost întemeiat Vicariatul de Kyoto. În 1911, când lucrarea misionară de jumătate de secol a Sfântului Nicolae s-a finalizat, existau deja 266 de comunități ale Bisericii Ortodoxe Japoneze, care includeau 33 017 laici ortodocși.

Arhiepiscopul Nicolae, Luminătorul Japoniei, a adormit întru Domnul, pe 3 februarie 1912, la vârsta de 76 de ani, împăratul japonez Meiji acordând personal permisiunea de a fi înmormântat în oraș, la Cimitirul Yanaka.

În Japonia, Sfântul Nicolae este venerat ca mare om, plin de virtuţi și mijlocitor special înaintea Domnului.

A fost canonizat la 10 aprilie 1970, prin decizia Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei. O Slujbă a fost compusă pentru acesta, de către Mitropolitul Nicodim (Rotov) al Leningradului și Novgorodului, fiind publicată în anul 1978.

Sfântul Nicolae este, de asemenea, cinstit în mod aparte în Duminica de dinaintea zilei de 28 iulie (Soborul Sfinților din Smolensk).

La început, predicarea Evangheliei în Japonia părea complet imposibilă. Conform cuvintelor Părintelui Nicolae: "Japonezii din acea vreme priveau străinii ca pe niște fiare, iar creștinismul ca pe o sectă ticăloasă, căreia îi puteau aparține numai răufăcătorii și vrăjitorii". A petrecut opt ani studiind țara, limba, comportamentul și obiceiurile oamenilor printre care predica.

În 1868, turma Părintelui Nicolae număra aproximativ douăzeci de japonezi. În 1870, Părintele Nicolae a fost ridicat la rang de Arhimandrit și numit șef al misiunii întemeiate acolo, şi astfel întorcându-se în Japonia după doi ani petrecuți în Rusia, el a transferat o parte din responsabilitatea turmei sale din Hakodate ieromonahului Anatolie, începând activitatea misionară în Tokyo.

În 1871, în Hakodate a pornit o persecuţie împotriva creştinilor. Mulți au fost arestați (printre ei şi primul preot ortodox japonez, Paul Sawabe). Abia în 1873 persecuția s-a redus oarecum, iar predicarea liberă a creștinismului a devenit posibilă.

În acest an, Arhimandritul Nicolae a început construcția unei clădiri de piatră în Tokyo, care găzduia o biserică, o școală pentru cincizeci de bărbați și, mai târziu o școală religioasă care a devenit Seminarul din 1878.

În 1874, Episcopul Pavel de Kamciatka sosea la Tokyo pentru a hirotoni ca preoți câțiva candidați japonezi recomandați de Arhimandritul Nicolae. La misiunea din Tokyo, existau patru școli: pentru cateheți, pentru femei, pentru slujitorii bisericii și un seminar. La Hakodate existau două școli, separate, pentru băieți și fete.

Cu slujbele bisericești și cursurile în japoneză, publicarea cărților religioase și duhovniceşti, Misiunea a ajuns la rezultate uimitoare într-un timp scurt. Arhimandritul Nicolae a cerut Sfântului Sinod, în decembrie 1878, să trimită un Episcop pentru Japonia. A fost sfinţit Episcop chiar Arhimandritul Nicolae. Revenind în Japonia, el și-a reluat lucrarea apostolică cu şi mai mare sârg. A finalizat construcția Catedralei Învierii lui Hristos, în Tokyo, a tradus cărțile de slujire și a compilat un Dicționar Teologic Ortodox special în limba japoneză.

Mari greutăţi s-au abătut asupra Sfântului și a turmei sale, în timpul Războiului Ruso-Japonez. Pentru munca sa ascetică în acei ani dificili, a fost ridicat la rang de Arhiepiscop.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2024.