Sfântul Mucenic Nicolas Dvali al Ierusalimului

Zi de sărbătorire specială: 12 februarie  (+1314)

   Sfântul Mucenic Nicolas (Nikoloz) Dvali s-a născut, la sfârșitul secolului al XIII-lea, într-o familie temătoare de Dumnezeu, atrasă de calea spre viața duhovnicească.

   La vârsta de doisprezece ani, Nicolas a călătorit în sălbăticia Klarjeti și a fost tuns călugăr. De acolo, a făcut un pelerinaj la Ierusalim și a rămas în Orașul Sfânt, stabilindu-se în Mânăstirea Sfânta Cruce. Arzând de dorința după viața apostolică, Sfântul călugăr Nicolas a fost rânduit să aibă parte de moarte de mucenic.

   În Ierusalim, un grup de oameni lipsiți de Dumnezeu l-a arestat și l-a chinuit pe Sfântul Nicolas, pentru că mărturisise public credința creștină, însă un grup de creștini a reușit să-l salveze din închisoare.

   Apoi, la sfatul starețului său, Sfântul Nicolas s-a mutat într-o mânăstire georgiană din Cipru. Acolo, călugărul evlavios L-a rugat pe Dumnezeu să facă astfel încât să se învrednicească de cununa muceniciei. Într-o zi, în timp ce se ruga în fața Icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, a auzit o voce spunându-i: 

"Nicolas! Scoală-te și mergi la Ierusalim. Acolo vei găsi un călugăr georgian care te va îndruma pe calea dreptății și te va încuraja pe calea muceniciei. El a fost ales să te călăuzească”.

    În consecință, Sfântul Nicolas s-a întors la Ierusalim, l-a întâlnit pe călugărul pe care Dumnezeu îl numise și l-a informat despre ceea ce i se descoperise. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ioan Botezătorul i-au apărut înainte Părintelui duhovnicesc al Sfântului Nicolas, care se ruga intens pentru îndrumare, și i-au spus că este voia Domnului ca Nicolas să călătorească la Damasc.

   Pe când se afla în Damasc, Sfântul călugăr a intrat într-o moschee și a mărturisit deschis că Hristos este Mântuitorul, mustrându-i pe cei prezenți, pentru nebunia lor. Musulmanii, furioși, l-au prins pe Sfântul Nicolas, l-au bătut și l-au aruncat în închisoare.

După mari nevoințe, Mitropolitul și creștinii de acolo au reușit să-l scape din captivitate, dar el s-a întors imediat la musulmani și a început iarăși să acuze căile lor nelegiuite. 

   L-au bătut din nou fără milă, i-au dat cinci sute de lovituri și l-au azvârlit în închisoare, pentru a doua oară. Dar rănile Sfântului Mucenic s-au vindecat, prin mijlocirea minunată a Sfântului Ioan Botezătorul, iar după două luni a fost eliberat din închisoare.

   Din întâmplare, emirul orașului l-a văzut pe Sfântul Nicolas în timp ce se pregătea să se întoarcă la Ierusalim. Emirul l-a recunoscut și l-a trimis la denghiz, emirul emirilor. Denghizul l-a copleșit cu laude și s-a oferit să-l convertească la islam, dar Sfântul Nicolas și-a apărat cu curaj credința în Hristos. Drept răspuns, denghizul a ordonat executarea lui.

   La ora stabilită de denghiz, fericitul martir s-a întors către răsărit, și-a plecat cu bucurie capul în fața sabiei și s-a rugat: 

"Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, Cel Care m-ai socotit vrednic să mor pentru Numele Tău". 

   Deși fusese decapitat, gura sa a continuat să-L proslăvească pe Dumnezeu, de șapte ori, strigând: "Slavă Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru!”.

   Persanii au ars trupul Sfântului și, timp de trei zile, un stâlp de lumină a strălucit peste locul în care acesta se aflase.

   Când Părintele duhovnicesc al Sfântului Nicolas a auzit despre martiriul acestuia, s-a rugat lui Dumnezeu să-i dezvăluie dacă Nicolas va fi numărat între Sfinți. Apoi, într-o zi, în timp ce citea, a văzut apărându-i înainte o oaste de Sfinți stând pe vârful unui munte, luminați și înconjurați de un nor de tămâie. 

   Printre ei, Marele Mucenic Gheorghe strălucea deosebit de puternic și l-a chemat pe Sfântul Nicolas, spunând: "Nicolas! Vino să-l vezi pe călugăr, duhovnicul tău. A vărsat multe lacrimi pentru tine”,

   Nicolas l-a salutat pe Părintele său duhovnicesc, zicând: "Iată-mă, și vezi și locul în care mă aflu, iar din această zi să înceteze durerea ta pentru mine”.

   Sfântul Nicolas Dvali a fost chinuit până la moarte, în ziua de marți, 19 octombrie, a anului 1314. Biserica Georgiană continuă să-l cinstească la acea dată, însă în celelalte sinaxare apare cinstit în mod special pe 12 februarie.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna decembrie 2024.