Sfântul Mucenic Maxim Sandovici

Zi de cinstire aparte: 6 septembrie

   Sfântul Maxim Sandovici s-a născut în anul 1886 în Zdinia, în regiunea Lemko din Rusia Carpatică, care pe atunci făcea parte din monarhia austro-ungară din Polonia de astăzi. Tatăl său, Timotei, era cântărețul bisericii greco-catolice din Zidnia. După ce și-a terminat studiile în orașele apropiate Iaslo și Novi Saci, a intrat în mânăstirea greco-catolică din Cracovia.

   Nemulțumit de încercările de latinizare (catolicizare) a ritualului răsăritean ortodox pentru a-l face mai acceptabil majorității romano-catolice și, de asemenea, de încercările de deznaționalizare a rușilor carpatini, a trecut granița în Imperiul Rus și a intrat în faimoasa Mânăstire ortodoxă de la Poceaev. În timp ce se afla la mânăstire, potențialul său remarcabil a atras atenția ilustrului Episcop Antonie (Hrapovițchi), care l-a înscris la Seminarul Ortodox din Jitomir.

   Și-a terminat studiile seminariale în 1911 și, în același an, s-a căsătorit cu Pelaghia Grigoriuc și a fost hirotonit în Taina Sfintei Preoții. În acea perioadă, în regiunea Lemko exista o mișcare tot mai mare de îndepărtare de Biserica Greco-Catolică, către Credința Ortodoxă a strămoșilor lor. Părintele Maxim s-a întors acasă, pentru a sluji credincioșilor ortodocși din satele Hrab, Visovatka și Dovhe. După ce a slujit prima sa Liturghie Dumnezeiască în Hrab pe 2 decembrie 1911, autoritățile austriece, suspicioase față de Credința Ortodoxă pentru presupusele „simpatii rusești”, au emis un ordin prin care interziceau orice alte slujbe ortodoxe.

   Părintele Maxim a ignorat ordinul și a continuat să oficieze slujbe, în casele sătenilor. A fost amendat în mod repetat și ținut în arest temporar. Înainte de Paștele din 1912, a fost din nou arestat împreună cu prietenul și părintele său duhovnic, Părintele Ignatie Hudima, și ținuți în închisoare timp de doi ani - într-o închisoare din Lviv, până la începerea procesului lor, pe 9 martie 1914. După ce a fost găsit nevinovat, s-a întors degrabă în satul său natal și a continuat să slujească enoriașilor săi ortodocși.

   Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Părintele Maxim a fost din nou arestat și închis, pe 4 august 1914, împreună cu întreaga sa familie. Părintele Maxim, tatăl său, mama, fratele și soția sa au fost forțați să meargă pe jos la închisoare, fiind împunși de baionetele soldaților. În închisoare, au fost plasați în celule separate și li s-a refuzat oportunitatea de a se vedea. De data aceasta, însă, nu a existat niciun proces.

   În dimineața zilei de 6 septembrie, Părintele Maxim s-a trezit în chilia sa și și-a citit Rugăciunile de Dimineață, ca de obicei. Soldații austrieci l-au condus pe preotul de douăzeci și opt de ani din chilia sa, până la un zid din curtea închisorii, unde a fost legat și acoperit la ochi. În timp ce era dus din chilie, Părintele Maxim și-a dat seama unde îl duceau și, cu umilință și demnitate, a cerut: 
„Fiți atât de buni să nu mă împingeți. Voi merge în pace oriunde doriți”.
 

   Acolo, i-au smuls crucea preoțească de pe piept și au azvârlit-o la pământ, marcând un „X”, cu cretă, deasupra inimii sale, ca țintă. Înainte de a se da ordinul de executare a preotului, Părintele Maxim s-a auzit strigând: „Trăiască poporul rus, trăiască Ortodoxia!”. În timp ce împușcăturile răsunau, martirul s-a prăbușit la pământ. Pentru a se asigura că era mort, i-au fost trase încă trei focuri de revolver, în cap.

   Pe 12 septembrie, tatăl Sfântului Maxim Sandovici, soția sa însărcinată și fratele său au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Talerhof, în partea extremă de vest a Imperiului Austro-Ungar. În timp ce se afla în lagăr, Pelaghia a născut un fiu pe care l-a numit Maxim, în cinstea tatălui său. La fel ca tatăl său, tânărul Maxim a intrat și el în preoție, slujind cu credință poporul rus din Lemko, până la moartea sa în 1991.

   În septembrie 1994, canonizarea oficială a Sfântului Maxim începea în curtea Tribunalului din Gorlițe, unde Sfântul fusese martirizat și unde, pe perete, a fost amplasată o placă de bronz care marca tragicul eveniment. După această slujbă, o procesiune de ierarhi, inclusiv Mitropolitul Nicolae de binecuvântată pomenire, clerici și credincioși, intra în Biserica “Preasfânta Treime” din Gorlițe, pentru slujba de preaslăvire.

   Pentru canonizarea unui Sfânt, în mod obișnuit, sfintele moaște ale Sfântului erau dezgropate din mormântul său și mutate, în procesiune, la biserică. Episcopii Bisericii Ortodoxe din Polonia au decis să amâne mutarea, temându-se că i-ar provoca pe romano-catolicii din zonă, care tolerau cu reticență prezența ortodoxă. În cele din urmă, în 5-6 septembrie 2007, sfintele moaște ale martirului au fost mutate din cimitirul sătesc din Zdinia, la Biserica “Preasfânta Treime” din Gorlițe, în Polonia, unde sunt păstrate în partea dreaptă a iconostasului.

   Domnul nostru a spus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28). Viața acestui nou Sfințit Mucenic (Preot-Mucenic) reflectă cuvintele Mântuitorului Iisus. Sfântul Maxim nu s-a temut de amenințări din partea guvernului, de închisoare, de abuzuri, de insulte și chiar de plutonul de execuție. Când acest preot proaspăt hirotonit a fost arestat pentru slujirea unei Dumnezeiești Liturghii Ortodoxe, prima sa acțiune după ce a fost eliberat a fost să se întoarcă imediat la turma sa și să-și reia slujirea preoțească. Cuvintele Domnului, din Cartea Apocalipsei, se potrivesc bine Sfântului Maxim: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2:10).

   Deși Moartea și Învierea Mântuitorului nostru ne-au înlăturat frica de moarte, Iisus nu dorește ca toate temerile noastre să dispară. El vrea să ne temem, totuși, de ceva! El vrea să ne temem de lucrurile de care ar trebui să ne fie frică: ...temeți-vă de cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă. "Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16:26). Viața Sfântului Maxim Sandovici, preot credincios, scoate la iveală acest adevăr!

(traducere, după un articol semnat de Pr. Eduard Pehanici)

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2025.