Sfântul Mucenic Ignatie Monahul din Bulgaria

Zi de cinstire aparte: 8 octombrie

Sfântul Noul Mucenic Ignatie s-a născut în satul Eschi Zagora din regiunea Târnovo a Bulgariei și a fost numit Ioan, la botez. Pe când era încă mic copil, părinții săi, Gheorghe și Maria, s-au mutat în orașul Filipopolis și l-au înscris la o școală de acolo.

Deși s-a descurcat bine la școală, a avut o dorință puternică după viața monahală. La vârsta maturității, a intrat în Mânăstirea Rila din vestul Bulgariei. Acolo a fost repartizat unui stareț, cu care a viețuit în ascultare, timp de șase ani. Când asprimea starețului i-a devenit insuportabilă, însă, Ioan s-a întors acasă.

În acea perioadă, sârbii se revoltau împotriva conducerii musulmane. Tatăl lui Ioan chiar a fost rugat să preia comanda unei brigăzi otomane, dar a refuzat să lupte împotriva altor creștini ortodocși.

Musulmanii au sărit, atunci, asupra lui Gheorghe, cu o furie de neimaginat. A fost înjunghiat și apoi decapitat. Mama și surorile lui Ioan au fost, de asemenea, luate de agareni și, în cele din urmă, s-au arătat de acord să se convertească la islam.

Ioan a fugit și s-a ascuns în casa unei femei ortodoxe în vârstă. Mama și surorile sale au aflat unde se ascundea și le-au spus musulmanilor. Numai că, cei trimiși să-l captureze nu știau cum arăta, iar bătrâna le-a spus că nu-l cunoaște. Femeia l-a ajutat să fugă la București, în România, unde l-a cunoscut pe Sfântul Eftimie, care avea să îndure și el martiriul.

Ioan nu a vrut însă să rămână la București și a plecat către Muntele Athos. Pe drum a vizitat satul Sumla, unde l-a întâlnit din nou pe prietenul său, Părintele Eftimie. Aflând că Eftimie se lepădase de Hristos și devenise musulman, Ioan s-a întristat foarte tare și a părăsit satul.

Nu a ajuns prea departe, căci soldații turci l-au oprit și i-au luat toate bunurile. I-au cerut să se convertească la islam și, cuprins de frică, le-a spus că o va face. Mulțumiți de acest răspuns, l-au lăsat să plece.

Ioan a ajuns în satul Eschi Zagora, unde a întâlnit un călugăr athonit de la Mânăstirea Grigoriu. Au călătorit împreună către Sfântul Munte, iar Sfântul Ioan s-a stabilit în Schitul Sfintei Ana. Acolo, l-a întâlnit pe Părintele Vasile.

Într-o zi, Ioan și Părintele Vasile au călătorit la Tesalonic pentru treburi legate de mânăstire. În timp ce se aflau acolo, călugării David și Eftimie din Demețana sufereau martiriul, pentru că erau creștini. Ioan s-a înflăcărat de dorința de a fi mucenic. Părintele Vasile, însă, l-a îndemnat să-și amâne intenția și, astfel, s-au întors la Sfântul Munte. La scurt timp după aceasta, Părintele Vasile a trecut la Domnul.

Când un călugăr de la Schitul Sfintei Ana i-a povestit despre martiriul Noului Mucenic Eftimie (22 martie), Ioan a fost din nou cuprins de zel pentru mucenicie. A fost așezat sub îndrumarea duhovnicească a Starețului Acachie, care i-a prescris rugăciunea, închinăciunile și citirea Evangheliei.

Cu timpul, Ioan a fost găsit vrednic de tunderea monahală și i s-a dat noul nume Ignatie. Starețul Acachie l-a binecuvântat, ulterior, să călătorească la Constantinopol împreună cu călugărul Grigorie, pentru a mărturisi despre Hristos. După ce a primit Sfintele Taine în Constantinopol, Ignatie se simțea pregătit pentru această încercare.

Îmbrăcat în haine musulmane, Ignatie a mers în fața cadiului și și-a proclamat credința în Hristos. I-a povestit cum promisese că va deveni musulman când era mai tânăr. Acum, și-a azvârlit turbanul la picioarele cadiului și a asigurat că nu se va lepăda niciodată de Hristos.

Crezând că Ignatie era nebun, cadiul l-a avertizat că, dacă nu-și va reveni, va îndura chinuri oribile înainte de a fi omorât. Pe de altă parte, dacă va îmbrățișa islamul, va primi daruri bogate și o mare cinste din partea lor.

Curajosul martir i-a spus cadiului să-și păstreze darurile, căci erau doar daruri trecătoare.

„Amenințările tale cu tortura și moartea nu sunt nimic nou”, a spus el, „și le știam înainte de a veni aici. De fapt, am venit aici tocmai după ele, ca să pot muri pentru Hristosul meu”.

Sfântul Ignatie a continuat numindu-l pe Mahomed „un profet fals, învățător al pierzării și un prieten al celui rău”. Apoi i-a invitat pe musulmani să creadă în Hristos, Singurul Dumnezeu Adevărat.

Cadiul s-a înfuriat atât de tare, încât nu a mai putut vorbi. Prin urmare, a făcut semn unui servitor să-l scoată pe Sfântul Ignatie din încăpere. Ignatie s-a întors și l-a lovit pe servitor, apoi a îngenuncheat în fața cadiului și și-a aplecat gâtul, ca și cum l-ar fi invitat să-l decapiteze chiar acolo. Alți servitori au intrat, însă, în încăpere și l-au târât la ​​închisoare.

Mai târziu, Ignatie a fost adus în fața cadiului, pentru a fi interogat. Când a fost întrebat cine l-a adus la Constantinopol, el a răspuns: „Domnul meu Iisus Hristos m-a adus aici”.

Din nou, cadiul l-a îndemnat să se răzgândească, căci era pe cale să îndure torturi de neimaginat. „Nu te aștepta să fii decapitat pentru ca creștinii să-ți poată aduna sângele ca pe binecuvântare”, a spus el, „căci intenționez să te spânzur.”

Sfântul Ignatie a răspuns: „Îmi vei face un mare serviciu fie că mă spânzuri, fie că mă vei omorî. Toate le primesc, pentru dragostea lui Hristos”.

Văzând că nu-l putea întoarce pe Sfântul Ignatie de la credința sa creștină, cadiul a ordonat spânzurarea lui. A fost dus într-un loc numit Dactiloporta, unde a fost executată sentința. Trupul Martirului a rămas spânzurat acolo timp de trei zile, apoi niște creștini evlavioși au plătit o răscumpărare pentru el și l-au dus pe Insula Proti, pentru înmormântare.

Sfântul Ignatie și-a dat viața pentru Hristos, pe 8 octombrie 1814. Este pomenit în mod aparte si pe 1 mai, împreună cu Sfinții Acachie și Eftimie.

Capul Sfântului Ignatie se află în Mânăstirea "Sfântul Pantelimon" de pe Muntele Athos.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.