Sfântul Mucenic Gorazd de Praga, Boemia și Moravo-Cilejk

Zi de cinstire specială: 4 septembrie

„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.” [Ioan 10:11].

Textul de mai jos este tradus după un raport semnat de Părintele Edward Pehanich, din Episcopia Ortodoxă Americană Carpato-Rusă (Johnstown, PA).

   Pe 25 septembrie 1921, cuvintele rugăciunii de sfințire a unui episcop au fost rostite pentru Părintele Gorazd Pavlik, care devenea Episcop al Moraviei și Sileziei. Greu de crezut că cineva dintre cei prezenți în acea zi, inclusiv noul Episcop, se aștepta ca acesta să fie chemat să trăiască acea rugăciune chiar la literă.

   Matias Pavlik s-a născut în 1879, în orașul moravian Hrubavrbka, din ținutul ce avea să devină mai târziu Republica Cehă. S-a născut într-o familie romano-catolică, a absolvit Seminarul Romano-Catolic din Olomuc și a fost hirotonit preot. Odată cu sfârșitul Primului Război Mondial și formarea noii națiuni Cehoslovacia din ruinele Imperiului Austro-Ungar, legile care impuneau respectarea religiei catolice se relaxau.

   Părintele Matthias, împreună cu alte mii de oameni, au părăsit Biserica Catolică, mulți căutând un cămin în Biserica Ortodoxă, care în acea regiune se afla atunci sub protecția Bisericii Ortodoxe a Serbiei. Depunând jurămintele monahale, acesta și-a asumat numele de „Gorazd” - care a fost un ucenic al Sfinților Chiril și Metodie și i-a succedat Sfântului Metodie, ca Episcop al Moraviei.

   La vârsta de 42 de ani, Părintele Gorazd a fost hirotonit Episcop ortodox, la Belgrad, în Serbia, de către Patriarhul Sârb Dimitrie, împreună cu ilustrul Mitropolit Antonie Hrapovițchi al Kievului și cu alți câțiva Episcopi, inclusiv Episcopul Dositei al Zagreb-ului. Episcopul Dositei a fost o figură cheie în renașterea Bisericii Ortodoxe în rândul carpato-rușilor (rusnaci, rusini sau ruteni) și a fost canonizat ca sfânt al Bisericii Ortodoxe, în mai 2000.

   Episcopul Gorazd s-a apucat imediat de treabă în întărirea credinței ortodoxe, construind unsprezece biserici și două bisericuțe mai mici, traducând cărți de slujbă, în limba cehă. El a acordat o atenție deosebită rutenilor carpatini din partea de est a Republicii Cehe, care se întorceau și ei la credința ortodoxă a strămoșilor lor. 

   În acea regiune, în 1934, Sfântul Gorazd a participat la comemorarea a 20 de ani de la procesul Marmaroș-Sigoțchi. Acest proces avusese loc în 1914, când 94 de ortodocși carpato-ruși, împreună cu preotul lor, Sfântul Alexie Kabaluk, au fost judecați pentru trădare și renunțarea la credința greco-catolică și îmbrățișarea Ortodoxiei.

   Timp de douăzeci de ani, Episcopul a îngrijit cu credință turma sa, ca un bun păstor. A rămas credincios credinței ortodoxe, în ciuda încercărilor multor catolici de a-l convinge să renunțe la Ortodoxie. Când mai mulți preoți romano-catolici s-au ridicat împotriva lui, Episcopul catolic Stoian avea să le spună: „Lăsați-l în pace pe Pavlik, nu sunteți vrednici nici să-i legați șireturile; bine ar fi dacă toți ar fi ca Pavlik".

   Când naziștii germani au invadat și au cucerit Cehoslovacia în 1938, Biserica Ortodoxă a fost plasată sub Mitropolitul ortodox al Berlinului,, Serafim (Liade). Conducătorul german al Cehoslovaciei, Reinhard Heydrich, a fost asasinat pe 27 mai 1942, de un grup de luptători din rezistența cehă, cărora li s-a permis apoi să se ascundă în cripta Catedralei Ortodoxe "Sfinții Chiril și Metodie". Când Episcopul Gorazd a aflat despre acest lucru, și-a dat seama în ce pericol se aflau el și turma sa dacă naziștii descopereau această ascunzătoare.

   Înainte de a pleca la Berlin pentru a participa la sfințirea Părintelui Philip Gardner ca Episcop, a insistat ca luptătorii din rezistență să părăsească sfântul lăcaș și să găsească un alt loc de refugiu. Dar pe 18 iunie, ascunzătoarea a fost dezvăluită, după trădare sub tortură, iar toți membrii grupului au fost uciși.

   Naziștii au început imediat represalii masive. Cei doi preoți ai Catedralei și înalți funcționari laici au fost arestați. Episcopul Gorazd, încercând să-și salveze poporul și Biserica de la distrugere, a trimis scrisori autorităților naziste, asumându-și vina pentru acțiunile din Catedrală, în care declara: „Mă predau autorităților și sunt pregătit să înfrunt orice pedeapsă, inclusiv moartea”.

   Episcopul Gorazd a fost arestat pe 27 iunie 1942, torturat și executat de plutonul de execuție prin împușcare, la poligonul de tragere Kobylisz, pe 4 septembrie. Avea 63 de ani.

   Cei doi preoți ai Catedralei au fost, de asemenea, împușcați. Împreună cu preoții și Episcopul, un total de 550 de persoane au fost executate de naziști, ca represalii pentru asasinat.

   Într-un act deosebit de odios, întregul sat Lidice a fost exterminat. Toți bărbații au fost executați, femeile și copiii plasați în lagăre de muncă forțată, iar toate locuințele distruse.

   În urma martiriului Episcopului, Biserica Ortodoxă din Boemia și Moravia a fost suprimată, iar toate bisericile au fost închise. Preoții ortodocși au fost exilați în lagăre de muncă forțată din Germania.

   Întrucât Episcopul Gorazd și-a dat viața de bunăvoie pentru a-și proteja turma, a fost recunoscut de Biserica Ortodoxă a Serbiei ca Nou Mucenic, pe 4 mai 1961.

   Pe 24 august 1987 a fost canonizat în Catedrala "Sfântul Gorazd" din Olomouc, Moravia. Ziua sa de prăznuire este cea a martiriului său: 4 septembrie. Astăzi, pe locul martiriului său de la Poligonul de Tragere Kobylisz, a fost ridicat un monument în memoria sa și a celor care au suferit din mâna germanilor naziști.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2025.