Sfântul Mucenic Aristion, Episcop al Alexandriei

Zi de cinstire specială: 3 septembrie

   Sfântul Aristion a fost Episcopul Alexandriei Ciliciei (Asia Mică). S-a născut în orășelul Aribazo din Eparhia Apameei, în Siria, la începutul secolului al II-lea. Părinții săi erau păgâni, iar primii ani ai vieții sale și i-a petrecut într-o atmosferă de idolatrie.

   Nu știm ce fel de educație a primit Sfântul Aristion, nici unde a studiat, dar aceasta nu l-a satisfăcut în căutarea adevărului. Un băiat de zece ani care locuia în același oraș, viitorul Mucenic Antonie, i-a arătat calea care ducea la adevăr. Sfântul Mucenic Antonie l-a pregătit în adevărata Credință, iar Aristion a sporit în evlavie și râvnă pentru Dumnezeu.

   Este semnificativ faptul că Sfântul Antonie, în ciuda temerii constante de persecuție, exil și chiar a pericolului de a-și pierde propria viață, nu a fost doar membru al Bisericii locale, ci propovăduia și altora Credința. Este sigur că Sfântul Aristion s-a rugat pentru tânărul său prieten și și-a amintit de curajul și puterea lui, căci eforturile Sfântului Antonie de a-l aduce pe Sfântul Aristion la Credința mântuitoare au dat roade și nu au fost în zadar. Nu doar că Sfântul Antonie s-a dăruit Bisericii prin martiriul său, la vârsta de douăzeci de ani, dar i-a dat acesteia și un alt Sfânt și Mucenic: Sfântul Aristion.

   Ani mai târziu, Sfântul Aristion a fost hirotonit Episcop de Isso, în Cilicia, care se afla în Alexandria. A fost un bun păstor pentru turma sa și a îngrijit cu sârguință sufletele lor.

Într-o zi, conducătorul Alexandriei l-a arestat pe Sfântul Aristion pentru că era creștin. Deși a fost judecat public, Sfântul Episcop a rămas liniștit și nu a arătat nicio temere. Întregul său comportament l-a făcut pe eparhul roman să realizeze că nu va fi ușor să se descurce cu acest om care se afla în fața lui. A încercat să-l îndepărteze pe Sfântul Aristion de Hristos, prin lingușiri și promisiuni de răsplătire, dar Sfântul a rămas neclintit. 

   Văzând că niciun cuvânt al său nu a avut vreun efect asupra Episcopului, l-a amenințat cu chinuri aprige. Nu s-a lăsat, însă, influențat nici de astfel de amenințări.

Sfântul Aristion a stat în fața eparhului și a consilierilor lui, privindu-i cu dragoste și grijă pentru mântuirea lor. Chiar și slăbit fiind, acest ostatec era mai puternic decât cei care îl răpiseră, refuzând să aducă jertfă zeilor păgâni.

   Înaintea unei mulțimi de idolatri, Sfântul Aristion a vorbit despre Dumnezeul Treimic, prin Care toate lucrurile au fost create. Le-a istorisit, de asemenea, despre Întruparea Domnului Iisus Hristos. El a explicat că Hristos aduce mântuirea omului căzut, oferindu-i astfel o altă șansă de a ajunge la adevăratul scop al vieții sale - îndumnezeirea.

„Cât de sărace sunt aceste statui fără suflet, ale zeilor”, spunea Episcopul, „și cât de neajutorat arată eparhul în veșmintele sale strălucitoare”.

   Toți cei care l-au auzit pe Sfânt vorbind au fost uimiți și se întrebau unii pe alții de unde avea atât de mult curaj. Aristion i-a invitat să creadă în adevărul pe care li-l dezvăluia. Cei care priveau au înțeles că acest om sfânt era un om aparte și își doreau să audă mai multe despre Credința sa.

   Eparhul roman nu a putut găsi nicio modalitate de a se împotrivi lui Aristion, decât prin violență, așa încât l-a condamnat la moarte. Le-a poruncit soldaților săi să pregătească un cuptor mare și, mai apoi, să îl arunce în flăcări. Sfântul a mers la martiriu, fără a opune rezistență, rămânând curajos și puternic până la sfârșit. Puținii creștini prezenți au încercat să nu plângă. Șopteau rugăciuni pentru el și s-au întristat pentru că Părintele lor îi părăsea. Știau, însă, că Arhipăstorul lor nu va înceta să se roage pentru ei, mai ales acum că se ducea la Hristos. Îl puteau auzi, pe Sfântul Aristion, cântând imnuri, în foc, până la ultima lui suflare.

   Nu știa, însă, eparhul, ce greșeală teribilă făcuse. Nu și-a dat seama că moartea nu este sfârșitul omului, nici al adevărului. Nimic nu-l putea despărți, pe Sfântul Aristion, de Izvorul Vieții și, astfel, Domnul i-a dăruit cununa nepieritoare a slavei.

   După ce flăcările s-au stins, fiii săi duhovnicești s-au apropiat de cuptor și au strâns cât mai mult din părticelele sfintelor sale moaște. Cu mare evlavie, au așezat sfintele moaște într-un loc ascuns, care a rămas necunoscut până în zilele noastre.

   O biografie mai detaliată a Sfântului a fost publicată în limba greacă: SFÂNTUL IERARH MUCENIC ARISTION, de John G. Thalassinos (Atena, 2003). Acest volum conține și Slujba Sfântului, care a fost compusă de Ieromonahul Atanasie de la Mânăstirea Simonopetra de pe Muntele Athos.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2025.