Sfântul Iosif, Patriarhul Georgiei

Zi de cinstire aparte: 17 octombrie

Sfântul Iosif (Jandierișvili) s-a bucurat de pregătire duhovnicească în Mânăstirea David-Gareji. A fost înzestrat de Domnul cu darul facerii de minuni. Rugăciunile sale îi vindecau pe cei cu boli fără de vindecare și pe cei stăpâniți de duhuri necurate.

Datorită înțelepciunii și virtuților sale, a fost hirotonit Episcop de Rustavi, iar în anul 1755 a fost întronizat ca Patriarh. Sfântul Iosif a rămas un monah nevoitor, în ciuda rangului său ierarhic.

În anul 1764, Sfântul Patriarh Iosif, asemenea Sfântului Grigorie Teologul, a renunțat cu smerenie la scaunul arhipăstoresc și s-a retras la Ahmeta, în nord-estul Georgiei. Cu propriile mâini a cultivat o vie și împărțea roadele acesteia săracilor.

Clima din acea regiune era capricioasă: secetele erau frecvente, iar grindina devasta culturile fragile, distrugând munca agricultorilor. Însă, câtă vreme Sfântul Iosif a trudit acolo, regiunea nu a mai suferit nici de secetă, nici de grindină.

Prin rugăciunile Sfântului Iosif, bolnavii se vindecau, iar orbii își recăpătau vederea. Cei care locuiau în preajma sa îl iubeau nespus și își puneau nădejdea în el. Sfântul Gavriil cel Mic nota cu bucurie: „Odată am văzut și de două ori am sărutat mâna acestui om sfânt”.

Trăind în evlavie până la adânci bătrâneți, Patriarhul Iosif a trecut la Domnul în pace, în anul 1770.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2026.