Sfântul Ioasaf de Kubensk, Făcătorul de Minuni din Vologda

Zi de cinstire specială: 10 septembrie

   Sfântul Iosaf de Kubensk, Făcătorul de Minuni din Vologda, a primit din botez numele Andrei. Părinții săi, Prințul Dimitrie Vasilievici de Zaozersk (descendent al Sfântului Prinț Teodor Rostislavici de Smolensk și Iaroslav) și Prințesa Maria, erau cunoscuți pentru evlavia lor profundă, pe care au transmis-o viitorului ascet. La vârsta de douăzeci de ani, Prințul Andrei a primit tunderea în monahism, la Mânăstirea Kameni, a Mântuitorului, din Kubensk, primind numele Ioasaf, în cinstea Sfântului Ioasaf, Prințul Indiei (19 noiembrie).

   Sfântul Iosaf și-a câștigat o bună reputație prin ascultare deplină, prin respectarea posturilor, prin sârguința sa în rugăciune și prin dragostea pentru cărți. Frații mânăstirii erau uimiți de blândețea și smerenia plină de har a tânărului ascet. Sub îndrumarea duhovnicească a experimentatului stareț Grigorie, ulterior Episcop de Rostov, Sfântul Ioasaf a sporit în virtuți. Ducea viață de pustnic în chilia sa și a atins un înalt nivel duhovnicesc. Sfântul Ioasaf a viețuit ca ascet, la Mânăstirea Mântuitorului, în Kameni, timp de cinci ani.

   În ultimul an al vieții sale, mânca doar o singură dată pe săptămână și primea Sfintele Taine în fiecare Duminică. Înainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul Ioasaf și-a luat rămas bun de la frați, mângâindu-i și îndemnându-i pe călugări să nu se întristeze pentru plecarea sa. S-a rugat Domnului și Preasfintei Sale Maici, nu doar pentru sine, ci pentru toți frații mânăstirii. S-a mutat la Domnul, cu rugăciunea pe buze, în ziua de 10 septembrie a anului 1453.

   Din alte surse istorice, mai aflăm următoarele date legate de viața Sfântului Ioasaf:
 

   În anul 1429, Prințul Dimitrie Vasilievici a fost ucis, la Iaroslav, de tătarii din Kazan în timpul raidului lor asupra orașelor din Vologda. Andrei era, pe atunci, abia nou născut, iar mama sa, Prințesa Maria, a rămas să-l crească împreună cu cei doi frați ai săi, Simeon și Teodor, și o soră, Sofia.

 

   Aproximativ șapte ani mai târziu, Prințesa Maria s-a îmbolnăvit de o boală ucigătoare, pentru care a cerut rugăciuni și vindecare de la Sfântul Alexandru (Kușțchi), dar acesta i-a spus că era voia lui Dumnezeu ca ea să moară din cauza acelei boli. Aceasta l-a lăsat pe Andrei orfan. 

   Mai mult, soțul surorii lui, Dimitrie Iurievici Șemiaka, a pornit ceartă cu Marele Prinț de Moscova, Vasile Vasilievici. După ce Dimitrie l-a lăsat fără vedere pe Vasile, Vasile l-a otrăvit pe Dimitrie și a dat Principatul Zaozersk către doi Prinți. Astfel, copiii Prințului Dimitrie Vasilievici și-au pierdut rangul, încetând să mai fie Prinți suverani.

 

   Orfan de timpuriu, privat, deși mic, de moștenirea princiară, educația evlavioasă și, în special, respectul său pentru modul de viață monahal - toate acestea l-au condus pe tânărul temător de Dumnezeu Prinț Andrei Dimitrievici, la conștientizarea efemerului și trecerii a tot ceea ce este pământesc. 

 

   La vârsta de douăzeci de ani, în anul 1452, Prințul Andrei a intrat în Mânăstirea "Mântuitorul" din Kameni, sub conducerea starețului Casian. La început, starețul s-a temut de mânia Marelui Prinț al Moscovei, dar pentru rugămințile insistente ale Prințului Andrei l-a primit pe acesta și, curând, l-a tuns monah cu numele de Ioasaf.

 

   Sub îndrumarea duhovnicească a experimentatului stareț Grigorie, ulterior Episcop al Rostovului, Sfântul Ioasaf a sporit în virtuți, în ciuda tinereții sale.

Într-o zi, stând în chilia sa, Sfântul Ioasaf recita Psalmii lui David. Atunci, Domnul nostru Iisus Hristos i S-a arătat zicând: „Pace ție, iubitul Meu!”. Monahul a fost cuprins de frică și de tremur și a întrebat: „Pentru ce mi Te arăți, Doamne?". 
„Vezi această pustietate din jur?”, a întrebat Domnul. „Pentru tine, o voi umple, pe toată, cu viețuitori ai pustiei care vor slăvi Numele Meu”. Tot atunci, Ioasaf L-a întrebat pe Domnul, ce armă adevărată există, pentru a învinge dușmanul mântuirii noastre. Astfel, a aflat că împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu este cea mai importantă.

   În ultimul an al vieții sale, Sfântul Ioasaf s-a îmbolnăvit grav, în ciuda vârstei fragede. Mânca doar o dată pe săptămână și primea Sfintele Taine în fiecare Duminică. S-a mutat la Domnul, pe 10 septembrie 1457.

 

   A fost înmormântat în Biserica "Adormirea Maicii Domnului". La scurt timp după aceea, au început să se săvârșească minuni, la mormântul său. Mulți, în special cei bolnavi de febră, primeau acolo vindecare. Sărbătoarea locală a Sfântului Ioasaf a fost instituită la scurt timp după trecerea sa la cele veșnice.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.