Sfântul Ioan Pustnicul și cei 98 de Părinți din Creta

Zi de cinstire aparte: 7 octombrie

Referitor la acești 99 Sfinți Asceți, puținele informații pe care le avem provin în principal dintr-un manuscris intitulat "Slujbele Bisericești", tipărit în Marea Lavră de pe Muntele Athos de către Monahul Iosif Kapetanakis Gavala și din copiile făcute după acesta de către un călugăr athonit pe nume Daniel. În 1879, "Slujbele Bisericești" au fost publicate în Herakleion.

Ceea ce știm despre acești Sfinți este că cel mai probabil au trăit în secolul al XIV-lea (deși unele surse datează încă secolul al XI-lea, în timp ce altele ajung până în secolul al XVI-lea) și au fost asociați cu ceea ce este cunoscută acum sub numele de Mănăstirea Sfinților Părinți. „Strâmtă este poarta și plină de întristare este calea care duce la viață” stă scris pe poarta acestei sfinte mănăstiri.

Istoria celor 99 de Sfinți Părinți spune că aceștia au venit din Egipt, Cipru și Turcia, sub conducerea Sfântului Ioan, în Azogires. Sfântul Ioan s-a născut și a crescut în Egipt. Împreună cu alți 35 de oameni evlavioși, au mers în Cipru pentru a viețui pe calea ascetismului. Acolo, au devenit cunoscuți pentru vindecarea de boli. Istorisirile despre Sfântul Ioan și oamenii săi au ajuns, astfel, la ceilalți asceți de pe insulă, iar 39 dintre aceștia s-au alăturat grupului. După un timp, toți au mers la Attaleia (Antalya) în Turcia de astăzi, unde li s-au alăturat alți 24 de asceți.

Comunitatea ascetică, formată acum din 99 de bărbați, s-a rugat lui Dumnezeu să le arate un loc în care să poată duce o viață retrasă. Dumnezeu le-a spus să meargă în Creta și, astfel, au navigat din Turcia spre Creta. Din cauza unei furtuni violente, s-au întors către portul de pe Insula Gavdos.

Când furtuna s-a potolit după 24 de zile, asceții au pornit din nou la drum. Însă, când erau pe punctul de a se îmbarca pe corabie, Dumnezeu îl făcuse pe Ioan văzut ochilor lor, așa că, din greșeală, au plecat fără el. La sosirea lor în Creta, asceții au descoperit că Ioan nu era printre ei. Și-au dat seama că trebuie să fie încă pe Gavdos și, de pe plajă, l-au chemat să vină. Deși se afla tocmai pe insulă, Ioan le-a auzit chemarea. A spus o rugăciune, și-a aruncat tunica în apă și a navigat - stând pe tunică - spre Creta, în trei ore.

În Creta, asceții au mers apoi pe uscat și s-au așezat în peșterile Zoures și Characas, lângă satul Azogires, puțin la nord de Paleochora. Primul loc unde s-au așezat a fost sub un platan mare. S-au rugat ca platanul să rămână mereu verde, atât vara cât și iarna, iar ramurile sale să ia formă de cruci. Ambele lucruri s-au si întâmplat. Mai mult, au spus ei, copacul să nu moară înainte de a avea 99 de cruci.

Sfântul Ioan a construit și o biserică, în cele din urmă aceasta ajungând să fie cunoscută sub numele de Mânăstirea Sfinților Părinți.

La început, Sfinții Părinți se odihneau în peștera de lângă platan, în timp ce Ioan rămânea în peștera de deasupra satului. Într-o zi, a decis să meargă spre nord, în peninsula îndepărtată Akrotiri, lângă Chania, pentru a trăi ca pustnic. Sfinții Părinți s-au așezat, atunci, în peștera în care stătuse conducătorul lor. Înainte ca Ioan să plece, au jurat că atunci când unul dintre ei va muri, și ceilalți vor muri.

În Akrotiri, Ioan a supraviețuit mâncând fructe și legume de prin grădini. Pentru a se apăra de frig, purta o piele de oaie. Îngenunchea atât de mult în rugăciune, încât nu a mai putut merge și a trebuit să se miște în genunchi. Unul dintre fermieri l-a văzut târându-se, într-o zi, când culegea ierburi, și a crezut că un animal sălbatic îi mânca ciorchinii. Fermierul a luat un arc și o săgeată și a tras în presupusul animal. Ioan s-a târât, grav rănit, înapoi în peștera sa. 

A doua zi, fermierul a urmărit petele de sânge. În momentul în care a intrat în peșteră, o lumină puternică a început să strălucească. L-a văzut pe Ioan întins la pământ, și și-a dat seama că lovise un om sfânt. I-a cerut lui Ioan să-l ierte. Ioan l-a iertat, dar numai cu condiția ca fermierul să meargă la Azogires să le spună celor 98 de frați ai săi că este pe moarte și că ar trebui ca și ei să moară împreună cu el. Bărbatul a făcut acest lucru, dar când a ajuns la Azogires, cei 98 de Sfinți Părinți muriseră cu toții cu o zi înainte.

Pecetea patriarhală a recunoașterii lor ca Sfinți a fost pusă în 1632, de către Patriarhul Chiril Loukaris al Cretei împreună cu 21 de Ierarhi ai Sfântului Sinod.

"Marea Insulă Creta se bucură, că în munții ei Dumnezeieștii Părinți l-au învins pe vicleanul lor adversar cu lacrimi, post, rugăciuni și cereri. De aceea, duhurile voastre se bucură împreună cu îngerii și, cu sfintele voastre moaște, dăruiți vindecare celor ce suferă".

"Astăzi, Creta îl serbează cu bucurie pe cei mai străluciți dintre Părinții purtători de Dumnezeu și cheamă fiecare oraș și țară la această pomenire. Căci Creta se bucură că deține marea comoară a sfintelor lor moaște. O, Părinților, mândria Cretei".

"Toți credincioșii să-i laude pe Sfinții Părinți care au strălucit atât de minunat; căci avem acești apărători înfocați înaintea Creatorului și îi cinstim cu credință. Păzitorii pururea treji ai Cretei, sunt Sfinții ei. Ei au stat pe vârful munților, ca niște turnuri nemișcate și, de pe aceste înălțimi, i-au protejat pe locuitorii Cretei cu cele o sută de orașe ale ei. 

Ei i-au păzit pe cetățenii Cretei, ziua și noaptea. Peșterile lor au fost locul lucrării lor; iar în peșterile lor, moaștele lor au adăpat frumusețea locului. Și, de atunci, Creta a devenit roditoare, cu trandafiri și crini, dintr-o pustietate - Părinții noștri Sfinți".

Foto: Platanul din Azogires, care continuă să înflorească și în zilele noastre.

Platanul din Azogires este o mutație a lui Platanus orientalis - unul dintre cei 50 de astfel de platani din Creta. Azogires este binecuvântat să se bucure de strălucirea sa veșnic verde; nu își pierde niciodată frunzele.

O minune aparte și unică sunt și cele 99 de cruci care se văd în acest platan din Azogires. Ramurile noduroase ale copacului formează un model încrucișat.

Foto: Mânăstirea Sfinților Părinți din Azogires și Sărbătoarea Sfinților

Sfântul Ioan Pustnicul a construit o biserică lângă peșteri, care în cele din urmă a devenit Mănăstirea Sfinților Părinți. Cu toate acestea, a fost distrusă în timpul rebeliunii împotriva turcilor, dar a fost ulterior reconstruită.

Muzeul Istoric din Azogires (foto) – fosta Mănăstire a Sfinților Părinți – găzduiește amintiri legate de rezistența cretană împotriva turcilor și germanilor, cu explicații în limba greacă.

În fiecare an, pe 7 octombrie, este sărbătorită pomenirea Sfinților Ioan și ceilalți 98 de Sfinți Părinți, conform unei hotărâri a Patriarhului Constantinopolului, Chiril Loukaris, din 1632. Deși se spune că Sfinții au trecut la cele veșnice pe 6 octombrie, sărbătoarea a fost amânată cu o zi, întrucât altfel coincidea cu sărbătoarea ortodoxă a Sfântului Apostol Toma.

Starețul Gavriil Papagrigorakis

Mănăstirea Sfinților Părinți din Azogires, odinioară inactivă, a continuat să înflorească sub umila îndrumare a Părintelui Gavriil Papagrigorakis (1875-1930) din satul Rodovani.

Acesta a reușit să preia mănăstirea, populând-o cu călugărițe și călugări. S-a mutat în zidurile sale de piatră groase de un metru și, în următorii ani, a lucrat la repunerea pe picioare a Mânăstirii Azogires. A întemeiat o fabrică de ulei de măsline - încă existentă lângă mănăstire, precum și două mori de făină.

A fost un dăruitor neobosit, care îi hrănea pe alții înainte de a gusta din singurele bucăți de pâine. S-a luptat și cu turcii și a fost rănit.

Sfințenia sa a contribuit la salvarea mănăstirii, când o stâncă uriașă de deasupra acoperișului acesteia s-a prăbușit și s-a ridicat în aer, scăpând astfel oamenii care se rugau înăuntru. O călugăriță care era deosebit de apropiată de Sfântul Stareț a spus, atunci, că vrea să moară la cea de-a 40-a aniversare a comemorării lui, dacă - a spus ea - acest eveniment minunat de salvare a oamenilor din mănăstire fusese un semn din partea lui. Viața ei s-a încheiat în ziua celei de-a 40-a aniversări a comemorării Părintelui Gavriil Papagrigorakis.

Mormântul său din marmură se află lângă unul dintre zidurile exterioare ale mănăstirii. Părintele Gavriil Papagrigorakis este considerat păzitorul mănăstirii, iar printre săteni se află în fruntea listei oamenilor Sfinți, așa cum o confirmă nenumăratele sale minuni.

Foto: Biserica Sfântul Ioan Pustnicul

Biserica din spatele Hotelului Alfa este necropola privată a familiei Koukoutsakis și este construită peste Peștera Sfântului Ioan Pustnicul, o parte din peșteră aflându-se de fapt în interiorul bisericii.

Inițial, biserica avea mozaicuri în interior; fresce frumoase care îi înfățișează pe cei 99 de Sfinți Părinți și multe altele, dar din păcate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, comitetul bisericii s-a gândit să facă biserica mai frumoasă, așa că... a văruit pereții, distrugând frescele.

Astăzi, toate ramurile familiei Koukoutsakis au un "Ioan" în familie, numit după Sfânt. Familia protejează Biserica Sfântul Ioan și îi cere, Sfântului, ajutorul. Un membru al acestei familii are un blog AICI, în care scrie despre câteva minuni asociate cu această biserică.

Foto: Peștera celor 99 Sfinți Părinți

Peștera originală a Sfinților Părinți este situată sub peștera de astăzi. Acum douăzeci de ani, ultimul locuitor care mai cunoștea intrarea în peșteră a murit.

Oamenii spuneau că acum o sută de ani, în fața acelei intrări, se afla o piatră în formă de masă. în jurul mesei erau aranjate alte pietre ca niște scaune, iar pe ele se spunea că sfintele moaște ale Sfinților Părinți stăteau cu toiaguri și toate ale lor. De frica turcilor, intrarea fusese închisă.

Până astăzi, sistemul de peșteri nu este pe deplin explorat.

Pentru a ajunge la această peșteră, se merge la Azogires, un sat mic la aproximativ 6 km nord-vest de Paleochora. Acolo, se găsește un indicator Spileo/Peșteră. Dar accesul la peșteră are propriile obstacole. Doar cei mai hotărâți vor încerca să intre în peșteră. Interesant este că, astăzi, se spune că în peșteră locuiesc 99 de porumbei.

Mai jos este o hartă a peșterii.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.