Sfântul Gherasim cel Nou din Zurvia

Zi de cinstire aparte: 15 septembrie

   Sinaxarele, în majoritatea lor, se rezumă la o informație sumară privindu-l pe Sfântul Gherasim cel Nou, și anume aceea că Sfântul a întemeiat o Mânăstire în cinstea Preasfintei Treimi, lângă Macrinița, în Zagora (Mizia). Această mânăstire a primit numele Zurvia (Survia).

   Căutând în alte documente istorice din zonă, găsim însă și alte date suplimentare, între care că Sfântul Gherasim cel Nou, Făcătorul de Minuni, era de loc din Leontariu, din Megalopolis, Peloponez. Părinții săi se numeau Teodor și Evanghelia, iar pe fiul lor l-au numit Gheorghe, la sfântul botez.

   La vârsta de 8 ani a fost dat unui profesor, să învețe literele sfinte, dintre care iubea în mod special Viețile Sfinților. Așadar, când a crescut, a intrat în Sfânta Mânăstire a Panaghiei Filosofița din Dimițana, care a fost un important centru spiritual al educației grecești, în timpul ocupației turcești. Acolo, s-a călugărit și a luat numele de Gherasim, dobândind și o educație de excepție.

   Cu dorire după Dumnezeu, a părăsit mânăstirea și a mers în Țara Sfântă, în pelerinaj. Când s-a întors în Grecia, a început să predice și să învețe credința creștină ortodoxă, în orașe și sate. 

   Așa a ajuns în satul Macrinița, care se află lângă renumita Mânăstire "Preasfânta Treime" din Zurvia. A decis să se stabilească în acest sfânt lăcaș, pe atunci abandonat, și l-a renovat.

   Mânăstirea Zurvia este situată în nordul Pelionului, la mică distanță spre sud de satul Cherasia. Este o mânăstire împrejmuită cu ziduri, construită în secolul al XVI-lea de către Sfântul Dionisie al Olimpului (23 ianuarie). Sfântul Gherasim este considerat al doilea întemeietor al Mânăstirii Zurvia - loc în care se află și mormântul său.

   În căutarea unei liniști mai mari, a găsit o peșteră lângă mânăstire și, acolo, petrecea ore întregi în rugăciune cu lacrimi, pentru mântuirea oamenilor. Datorită dragostei și curăției sale, Dumnezeu i-a acordat darul facerii de minuni. Mulți din împrejurimi veneau la el și își mărturiseau păcatele, iar el îi călăuzea pe căile mântuirii.

   În Velestino, lângă Biserica Sfântului Atanasie, a avut o chilie unde și-a găsit odihnă, dar chilia și biserica au fost arse în timpul raidului lui Mahmud Dramali Pașa din mai 1821, care a declanșat Revoluția din Tesalia.

   La începutul anului 1740, în timp ce se afla în Velestino, a simțit că i se apropie sfârșitul, așa că i-a scris starețului de la Mânăstirea "Preasfânta Treime" să îl primească înapoi la mânăstire. Starețul a trimis imediat un catâr pentru ca acesta să poată pleca în ascuns, întrucât oamenii din sat nu voiau să-l lase să plece. La sosirea în mânăstire, și-a adunat toți fiii duhovnicești și le-a dat ultimele sale cuvinte, ca sfat:

   „Frați și Părinți, vă rog să vă amintiți de porunca Învățătorului Hristos, când a spus: «Iartă și ți se va ierta». 

   Luați seama, fraților, să nu călcați poruncile lui Dumnezeu și să iubiți rugăciunea, întrucât ea îl reprezintă pe omul care vorbește cu Dumnezeu. 

   Nu vă neglijați rânduiala voastră, aveți dragoste între voi, grăbiți-vă împreună la spovedanie, deoarece ea este cheia raiului și fără această cheie este cu neputință să se deschidă ușa și nici nu este cu putință omului să intre, fără spovedanie, în Împărăția Cerurilor. 

   Nu vă amestecați cu grijile lumești, ci fiți cu totul încremeniți în frica de Dumnezeu și aveți scrisă în mintea voastră pomenirea morții”.

   El și-a dat sufletul sfânt în mâinile lui Dumnezeu, pe 14 septembrie, în anul 1740. 

   I se face cinstire aparte pe 15 septembrie, dat fiind că în ziua mutării sale la Domnul este marea sărbătoare a Înălțării Sfintei Cruci.

   Multe minuni sunt atribuite harului lui Dumnezeu care lucrează prin sfintele sale moaște. Cei posedați de duhuri rele au fost eliberați de suferința lor, iar femeile care nu puteau naște au născut copii.

   În timpul unei invazii de lăcuste, sfintele sale moaște au fost duse în procesiune pe câmp, iar terenurile au scăpat de atac. Scopelos a fost salvat de o calamitate care aducea distrugere viilor. În Pinacates, Sfântul a pus capăt unei ciume ucigătoare. La Velestino a salvat oile unui păstor. 

   În Macrinița, unde Schitul Sfântului se afla pe cea mai înaltă culme, au fost consemnate multe minuni și a fost construită o mânăstire numită Mânăstirea "Sfântul Gherasim" din Macrinița. 

   În fiecare an, în ajunul Rusaliilor, în afara orașului Nea Ionia, în zona Fitoco, Icoana și sfintele moaște ale Sfântului Gherasim sunt purtate în procesiune de la Mânăstirea din Macrinița la biserica din sat. Acolo, are loc o priveghere la zi de sărbătoare.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.