Sfântul Gheorghe, Arhiepiscop de Moghilev

Zi de sărbătoare specială: 13 februarie (+1795)

    Sfântul Gheorghe - în lume cunoscut sub numele de Grigorie Iosifovici Conischi - s-a născut într-o familie de vază, în ziua de 20 noiembrie 1717, în orașul Nijin din Ucraina.

A studiat la Academia Teologică din Kiev, din 1728 până în 1743, unde a reușit să stăpânească foarte bine limbile latină, poloneză, greacă, ebraică și germană.

   La 11 august 1744 a devenit călugăr, în Lavra Peșterilor din Kiev.

   În anul 1745, a devenit profesor de poetică (teoria versificării), la Academia Teologică din Kiev.

   În 1750, el a redactat un îndrumar "Despre rânduiala predării la toate clasele". A încurajat cursurile de muzică și pictură și a dezvoltat diverse programe într-o serie de cursuri academice.

   În anul 1751, a devenit profesor de teologie.

   În 1754, Arhiepiscopul Ieronim de Moghilev al Belarusiei s-a mutat la Domnul, iar Ieromonahul Gheorghe l-a înlocuit din 20 august 1755. Întronizarea a avut loc în Catedrala "Sfânta Sofia" din Kiev.

   Odată cu ridicarea sa la rang arhiepiscopal, s-a cunoscut o renaștere a vieții ecleziastice în eparhie. Arhiepiscopul Gheorghe s-a îngrijit de educația religioasă și morală a poporului drept-credincios și de luminarea clerului și a turmei sale.

   În 1757, la sediul arhiepiscopal a fost deschisă o tipografie, în care au fost publicate multe lucrări ortodoxe.

   El a apărat dreptul la educație, pentru toate segmentele populației. Arhiepiscopul Gheorghe a deschis, de asemenea, școli în Bihov, Gomel, Mstislav, Orșa, Rogacev și în alte locuri.

   Pentru a avea clericii necesari, acesta a solicitat Sfântului Sinod permisiunea de a hirotoni cetățeni ruși de origine ucraineană sau de la granița provinciei Smolensk, iar cererea a fost acordată printr-un Decret Imperial înregistrat în 25 ianuarie 1758.

   Totodată, Sfântul s-a îngrijit de ridicarea Catedralei "Schimbarea la Față", în anul 1762, a clădirilor Consiliului Bisericesc și Seminarului Teologic și a numeroase biserici.

   Sfântul a predicat mult, iar în predicile sale nu pregeta să abordeze chestiunile sensibile precum inegalitatea socială și, mai ales, relația dintre proprietarii de pământuri și iobagi.

   El i-a criticat pe catolici, evrei și musulmani, precum și pe francmasoni. Ascunzișurile francmasoneriei i s-au părut suspicioase, acesta intrepretând totul ca pe o "luminare realizată prin intermediul întunericului".

   În anul 1762, Sfântul arhiereu Gheorghe a fost invitat la încoronarea Împărătesei Ecaterina a II-a, la Moscova, iar pe 29 septembrie a ținut un discurs în care și-a exprimat îngrijorarea pentru soarta ortodocșilor din Polonia.

   În anul 1768, devenea membru al Curții pentru soluționarea disputelor religioase dintre catolici și "disidenți"; protestanții, căutând protecția prelatului.

   În 1768 s-a mutat la Smolensk, de unde a continuat să-și conducă turma, trimițând scrisori și îndrumări. În colaborare cu Episcopul Partenie de Smolensk (Sopcovschi) a compilat un manual de drept canonic, liturgică, predicare și teologie pastorală: "Despre îndatoririle preoților de parohie" (Sankt Petersburg, 1776; tradus în engleză).

   Arhiepiscopul Gheorghe a salutat prima împărțire a Poloniei în 1772, comparând-o cu eliberarea biblică din sclavia egipteană. Teritoriile sudice din regiunile anexate Rusiei (cuprinzând provinciile Moghilev, Orșa, Mstislav și Rogacev) au fost unite sub Eparhiile Moghilev, Mstislav și Orșa, pe care ierarhul le-a condus (din 10 ianuarie 1795, după extinderea eparhiei, devenite cunoscute sub numele de Moghilev și Poloțk).

   Revenind la Moghilev, a susținut întoarcerea imediată și în masă, a uniaților, la Ortodoxie, și a transmis mesaje care solicitau acest lucru în întreaga Belarusie. El a fost unul dintre inițiatorii Scrisorii Imperiale din 2 iulie 1780, care a permis numirea preoților în parohiile uniate eliberate. În 1781-1783, în Belarusia, 112 578 de persoane s-au întors în Biserica Ortodoxă.

   Arhiepiscopul Gheorghe a trimis clerului scrisori de îndemn care interziceau rebotezarea (1783) și săvârșirea neglijentă a Tainei Spovedaniei (1789).

   În același timp, Sfântul a continuat să-i ajute pe ortodocșii care au rămas pe teritoriul Poloniei, încredințându-i Episcopului Victor (Sadcovschi), care-l reprezenta în Sejm. Prin eforturile Sfântului Gheorghe, din 27 martie 1785, Eparhia de Pereiaslav a fost restabilită pe teritoriul Poloniei, sub jurisdicția Bisericii Ruse, iar Eparhia a fost condusă de Episcopul Victor (Sadcovschi). Arhiepiscopul Gheorghe l-a sfătuit cu privire la gestionarea eparhiei. În anii persecutării Ortodoxiei în Polonia (1789-1792), Sfântul a menținut un contact strâns cu Varșovia, informând Sinodul despre evenimentele care aveau loc.

   A adunat o bibliotecă foarte bogată (1 269 de cărți, 241 de manuscrise), a întemeiat mai multe spitale, case de adăpost etc. Își făcuse un obicei din a împărți, la sâmbete, bani bisericilor, săracilor, văduvelor și orfanilor. Înainte de mutarea sa la Domnul, a lăsat un testament, în care își exprima îngrijorarea privind închinarea, monahismul, seminarul, turma și clericii pe care îi părăsea, și a lăsat fonduri pentru a fi împărțite de pomană în lăcașurile din Moghilev.

   A trecut la cele veșnice în ziua de 13 februarie 1795, pe când se afla în orașul Moghilev, și a fost înmormântat în Catedrala "Schimbarea la Față" din Moghilev. O placă din cupru, cu o inscripție realizată chiar de Arhiepiscop, a fost fixată în cuie deasupra mormântului.

   Mormântul său a fost deschis în anul 1812, de francezi, iar în 1875, în timpul restaurării sfântului lăcaș, trupul său a fost găsit nesupus stricăciunii. Până în 2005, catedrala a fost distrusă, iar mormântul a fost pierdut.

   Venerarea Sfântului a început aproape imediat după mutarea sa la Domnul: slujbe de pomenire erau oficiate la mormântul din catedrală. În perioada 5-6 august 1993, Sfântul Gheorghe a fost canonizat, în Moghilev. În anul 1993, a fost scrisă Viața sa, iar în 1995 un Acatist a fost compus spre cinstirea Sfântului. Lăcașuri sfinte din Moghilev și Sluțk îi sunt închinate.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna ianuarie 2025.