Sfântul Cuviosul Irodion, Stareț de Iloezersk

Zi de cinstire aparte: 28 septembrie

   Sfântul Irodion de la Lacul Ilie (Iloezersk) și Novgorod a fost ucenic al Sfântului Corneliu de Komel (19 mai 1537). După mutarea la Ceruri a învățătorului său, s-a stabilit la Lacul Ilie, la 20 de kilometri de Lacul Alb, și acolo, pe o peninsulă, și-a construit o chilie și a întemeiat o biserică în cinstea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului, marcând începuturile Mânăstirii Ozadsk de lângă Lacul Ilie.

   Călugărul postea aspru, își petrecea nopțile în rugăciune și primea Sfânta Împărtășanie în fiecare sâmbătă. A trecut la cele veșnice fiind schimonah, în ziua de 28 septembrie 1541, și a fost înmormântat în bisericuța pe care o construise.

   Prima icoană a Sfântului Irodion a fost pictată după ce acesta s-a arătat unui anume Sofonie. Sofonie își înfipsese în mod necuviincios toiagul în mormântul Sfântului Irodion și, pentru aceasta, rămăsese fără vedere, dar după ce s-a rugat Sfântului, și-a recăpătat văzul.

   Cu binecuvântarea Mitropolitului (ulterior Patriarh) Nicon, o scurtă "Viață a Sfântului Irodion" a fost scrisă de Arhimandritul Mitrofan de la Mânăstirea Lacul Alb, care în 1653 a fost martor la o minune săvârșită prin sfintele moaște ale Sfântului Irodion.

Mai târziu, a fost instituită o cinstire anuală a Sfântului. Pe locul paraclisului Sfântului Irodion a fost construită o biserică în cinstea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului, împreună cu un paraclis închinat Sfântului Irodion de lăngă Lacul Ilie.

   Nu ne limităm la cele găsite în Sinaxare și, căutând printre documente ale vremii, mai găsim următoarele date, precizând însă că despre Sfântul Irodion de la Lacul Ilie au rămas doar puține informații. Nu se știe, spre exemplu, când și unde s-a născut, cine erau și ce rang aveau părinții săi. A fost, cu adevarat, ucenic al Sfântului Corneliu de Komel (19 mai/1 iunie). 

   Când Sfântul Corneliu s-a mutat la Domnul (în 1538), în mânăstirea acestuia s-a iscat dezordine. Frații au început să viețuiască fiecare după voia sa. Mulți căutau poziții de conducere în mânăstire, îngrijindu-se doar de propria fală și de liniștea trupească. Însă alții, păstrând în minte imaginea Sfântului lor învățător, au căutat să-l imite și au preferat calea îngustă și viața plină de necazuri și nevoințe.

   Căutând singurătatea și scăpând de vanitatea lumească, au părăsit Mânăstirea Komel; unii s-au îndreptat spre est, alții spre nord, spre Marea Albă. Apoi, cuviosul nostru Părinte Irodion, părăsind și el Mânăstirea Komel, a mers la Beloozero (Lacul Alb), într-un sat numit Iloskoye. În acel loc gol și liniștit s-a stabilit ascetul. După ce și-a construit acolo un paraclis cu propriile mâini, a lucrat cu râvnă pentru slava lui Dumnezeu, înălțând neîncetat cântece și rugăciuni Domnului. Și-a construit și o mică chilie. Pustnicul a viețuit, însă, în deplină singurătate doar câțiva ani, dar s-a nevoit mult pentru Domnul. Numai Dumnezeu îi cunoaște faptele mărețe: privegherile în rugăciune, nevoințele în pustie și temerile.

   Într-o noapte, după o lungă priveghere, Sfântul a căzut într-un somn ușor. Atunci, i s-a arătat un Înger al Domnului și i-a zis: „Scoală-te, Părinte!”. Indicând cu degetul, trimisul lui Dumnezeu a continuat: „Mergi pe insula care este pe Lacul Ilie și în acel loc zidește o biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în cinstea slăvitei Sale Nașteri; mergi, căci Dumnezeu ți-a pregătit loc acolo”.

   Sfântul s-a trezit deîndată; l-a cuprins tremurul și îndoiala și a început să se roage. Fusese adânc impresionat de apariția extraordinară și se gândea: Și, acum, ce se va întâmpla? După o rugăciune care i-a întărit sufletul, împlinind voia lui Dumnezeu, a pornit la drum. Ajungând la un râu, s-a rugat din nou și, în vis, a auzit un sunet pe o peninsulă nelocuită ce se întindea în Lacul Ilie. Acel sunet i-a indicat Sfântului Irodion locul nevoințelor sale ascetice.

   Curând, ascetul a ajuns la locul indicat și l-a examinat. Căutătorul singurătății s-a îndrăgostit puternic de această peninsulă pustie acoperită de pădure densă, potrivită pentru lucrări ascetice. Întrucât acest pământ aparținea unui om iubitor de Hristos pe nume Anisim, Sfântul l-a cumpărat și a construit pe el o biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Nașterii Sale cinstite și preaslăvite, așa cum îi poruncise îngerul.

   La biserică a fost amenajată o trapeză - loc de luat masa. După ce a construit biserica, Sfântul a împodobit sfântul lăcaș cu icoane, sfinte vase și cu toate cele necesare. El s-a stabilit chiar în trapeza bisericii. Cu toate acestea, viața ascetică a Sfântului Irodion, aici, a fost de scurtă durată. Auzind despre viața virtuoasă și evlavioasă a Sfântului, mulți dintre localnici au început să vină la el, căutând îndrumare și sfat și, în semn de recunoștință, îi aduceau pustnicului mâncare. Sfântul împărțea cele primite săracilor, el însuși mâncând doar atât cât îi era nevoie pentru trai.

   Într-o zi, prin voia lui Dumnezeu, un om evlavios pe nume Elisei a mers în peninsula pustie și i-a dus Sfântului mâncare. Stând în fața încăperii în care locuia Sfântul, Elisei s-a rugat și a așteptat un răspuns, dar nu a primit niciunul. După ce a rămas o vreme în picioare, Elisei s-a rugat a doua oară, dar nici de data aceasta nu a auzit vreun răspuns.

   După ce s-a rugat a treia oară, vizitatorul a rămas uimit și, mai apoi, făcându-și curaj, a intrat el însuși în trapeză. Privind încoace și încolo, Elisei nu a văzut la început niciun semn despre Sfânt. Abia după ceva timp l-a observat, când s-a apropiat de cuptor: Sfântul Irodion zăcea întins pe cărbunii aprinși. Elisei s-a îngrozit. 

   Sfântul, crezând că venise din nevoie și de întristare, a ieșit repede din cuptor, nevătămat, și i-a spus lui Elisei: „Pentru numele lui Dumnezeu, iartă-mă, frate!”.

Elisei a rămas puternic uimit de ceea ce văzuse: cuptorul era foarte încins, iar Sfântul zăcea în el ca și cum ar fi fost într-un loc răcoros. Sfântul i-a interzis, mai apoi, cu strictețe, vizitatorului, să vorbească despre minunea la care fusese martor. După aceasta, Elisei, cu tot sufletul atașat, a început să-l viziteze frecvent pe Sfântul Irodion. Și toți locuitorii zonei, bărbați și femei, îl vizitau pe ascet din ce în ce mai des, cerând sfintele sale rugăciuni și binecuvântarea sa.

   De-a lungul timpului, la biserica cea construită de Sfântul Irodion, au început să se facă și înmormântări, iar oamenii începuseră să meargă și pentru alte slujbe bisericești: Botezuri de copii și Taina Cununiei. Venind în număr mare în peninsula pustie, țăranii aduceau cu ei de-ale lor: carne și băuturi alcoolice. Mâncau, beau și făceau gălăgie. După ce beau mult, se certau și umpleau zona, altădată liniștită, de un limbaj vulgar și rușinos. Sfântul era foarte împovărat de această tulburare, regretând profund vremea când liniștea deplină domnea pe insula izolată, singur fiind în mijlocul tăcerii din jur, când înălța rugăciuni fierbinți către Dumnezeu. Acum se ruga fierbinte, Domnului, ca pacea și liniștea să se întoarcă în pustia sa.

   Fără tragere de inimă, Sfântul intra în discuție cu vizitatorii, accepta cu și mai multă tragere de inimă darurile lor și abia apoi, ca nu cumva să-l jignească pe cel care dăruia, împărțea totul săracilor. Și-a intensificat tot mai mult nevoința ascetică: își petrecea nopțile în rugăciune neadormită, muncindu-și constant trupul cu abstinența; în fiecare sâmbătă primea Sfintele Taine ale lui Hristos.

   După mai mult timp, un Înger al Domnului i-a anunțat Sfântului Irodion plecarea sa spre o viață nouă și mai bună. Atunci ieromonahul Isaia, care viețuia cu Sfântul, l-a împărtășit, iar în noaptea următoare Sfântul Irodion a plecat la Domnul. Când Isaia l-a vizitat pe Sfânt în dimineața următoare, acesta din urmă se mutase la Domnul, îmbrăcat în schimă și cu mâinile împreunate în semnul Sfintei Cruci pe piept. Întreaga sa chilie se umpluse de mireasmă frumoasă. Apoi ieromonahul Isaia, cinstitorul Elisei și alți bărbați s-au adunat, au îngropat trupul truditor al Sfântului și l-au așezat chiar în peninsula unde trudise, într-un paraclis de lângă biserica pe care o construise în cinstea slăvitei Nașteri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Astfel, Cuviosul nostru Părinte Irodion a plecat în pace la Domnul, pe 28 septembrie 1541, la doar trei ani după ce părăsise Mânăstirea Komel.

   Mai târziu, peste mormântul Sfântului Irodion a fost construită o biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au strâns frați și a fost înființată o mânăstire. Prin harul lui Dumnezeu, multe minuni și vindecări au început să se săvârșească la mormântul Sfântului, cu toți cei care veneau la el cu credință: orbii își recăpătau vederea, șchiopii mergeau, muții vorbeau, iar duhurile rele erau alungate. Dintre numeroasele sale minuni, menționăm câteva.

   Un anume Sofonie a mers la paraclisul unde se afla mormântul Sfântului Irodion. În naivitatea sa, și-a înfipt toiagul în mormântul Sfântului și și-a pierdut pe loc vederea. Mai târziu, Sofonie și-a dat seama de ce fusese pedepsit. Atunci, a început să plângă tare și să se pocăiască de păcatul său, mergând adesea la mormântul Sfântului și cerând iertare.

   Într-o zi, după ce s-a rugat la mormânt, orbul a fost dus la chilia unde viețuise odinioară Sfântul Irodion; acolo acesta a adormit. Sfântul i s-a arătat în vis și i-a spus: „De ce mi-ai lovit mormântul, cu toiagul tău? Dar dacă te-ai pocăit din toată inima de toate păcatele tale, atunci mergi din nou la mormântul meu - acolo vei primi iertare”.

   Sofonie s-a ridicat și a cerut deîndată să fie dus la mormântul Sfântului. Cu multe lacrimi, s-a aruncat la icoană și s-a rugat, Sfântului, pentru vindecare: „Sfinte al lui Dumnezeu, ai milă de mine, iartă-mi păcatul pe care l-am săvârșit în neștiință”.

Apoi vederea i-a fost redobândită - putea vedea ca mai înainte. În semn de recunoștință pentru vindecarea sa, Sofonie a poruncit să fie pictată o Icoană a Sfântului Irodion, exact așa cum i se arătase în vis, și a așezat Icoana la mormântul Sfântului.

   Călugărul Vasian, iconarul, călătorea odată chiar pe Lacul Ilie. O furtună puternică s-a iscat atunci, astfel încât valurile au răsturnat barca lui Vasian. Avea să se înece și, la început, credea că nu mai are scăpare, fiindcă nu era nimeni prin apropiere să-l ajute. Dar mai apoi, amintindu-și de Sfântul Irodion, omul care pierea a început să se roage cu credință către acela: „Sfinte al lui Dumnezeu, dăruiește-mi mie, păcătosului, mână de ajutor, izbăvește-mă de o moarte fără rost”.

   Grabnic venind în ajutor, Sfântul Irodion i s-a arătat celui care se îneca și i-a zis: „Nu te teme, fratele meu Vasian, Domnul te izbăvește de înec”.

   Și, îndată, bătrînul s-a trezit stând pe țărm, rugându-se cu lacrimi de bucurie, lui Dumnezeu și Sfântului Său Irodion. Plin de recunoștință față de Sfânt, Vasian a mers în Peninsula Iloezerski și și-a petrecut acolo tot restul vieții, în strădanii ale evlaviei.

   Preotul Eftimie, care locuia aproape de lăcașul unde se desfășura lucrarea ascetică a Sfântului Irodion, îl vizita adesea. Vizita mormântul Sfântului, căci avea mare credință în el. Într-o zi, Eftimie a pornit către un sat vecin. În timp ce mergea pe un lac, a căzut prin gheață și se îneca. L-a chemat, însă, pe Sfânt, s-a simțit tras de mâini și purtat în siguranță, iar astfel a fost scăpat de la moarte.

   În timpul Necazurilor, cum le-au numit cei de atunci, când dușmanii atacau pământul rusesc și jefuiau orașul Beloozero, un grup de oameni a mers la paraclisul unde se odihnea trupul Sfântului Irodion. Unul dintre dușmani a început să îndepărteze ramele de la icoanele din paraclisul de lângă mormântul făcătorului de minuni; deodată, tâlharul a fost aruncat la pământ, de o mână nevăzută; a zăcut acolo mult timp, ca mort. Tovarășii săi, apucându-l și legându-l pe neputincios - căci nu se mai putea mișca - de calul său, au fugit îngroziți. 

   Prin Sfântul Său, Dumnezeu a preaslăvit numele Său cel Mare și Sfânt, cu multe alte minuni; Slavă Lui în veci. Amin.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2026.