Sfântul Cuvios Vasian din Tixnenschi (sau Totemschi)

Zi de cinstire aparte: 12 septembrie

   Sfântul Cuvios Vasian din Tixnenschi (sau Totemschi) s-a născut primind numele de Vasile și a fost un țăran din satul Strelița (după alte relatări, din satul Burțevo), lângă orașul Totma. Căsătorit, având doi copii, a fost croitor de meserie.

   Părăsindu-și familia, s-a călugărit sub îndrumarea starețului Terapont, în Mânăstirea Spaso-Sumorinschi de pe râul Suhona, întemeiată de Sfântul Teodosie de Totemschi, unde a petrecut câțiva ani în ascetism și ascultare. 
 

   La început, călugării au ezitat să-l primească drept monah, întrucât își abandonase familia, dar în cele din urmă l-au primit și a luat numele de Vasian, la tundere. 
 

   În 1594, călugărul, cu binecuvântarea starețului, a părăsit mânăstirea și s-a stabilit lângă o Icoană a Preasfintei Treimi, nu departe de Totma, pe râul Tixna, lângă o biserică închinată Sfântului Nicolae, Făcătorul de Minuni. La început a locuit în porticul bisericii, dar mai apoi și-a făcut o chilie lângă biserică. 
 

   Călugărul participa la fiecare dumnezeiască slujbă. Timp de treizeci de ani a purtat lanțuri pe trup, cu binecuvântarea Părintelui său duhovnicesc, Starețul Terapont: pe umeri un lanț greu, pe șolduri o centură de fier, iar pe cap o bonetă din fier.

   Tânjind după singurătate, călugărul nu primea pe nimeni în chilia sa, în afară de Părintele său duhovnicesc. Trăia din pomenile pe care i le puneau lângă fereastra sa mică. Sfântul Vasian s-a mutat la Domnul, pe 12 septembrie 1624. Abia la înmormântare s-a descoperit cât de mult își smerise trupul.

   Pe locul nevoințelor ascetice ale Sfântului Vasian a fost înființată o mânăstire în cinstea Icoanei Mântuitorului Nefăcută-de-Mână omenească. 
 

   Venerarea Sfântului Vasian a început în anul 1647, când, în timpul unei ciume ucigătoare, care a provocat moartea multor oameni și a animalelor, mulți au primit vindecare la mormântul său. Ciuma a făcut ravagii, în special în Tixna. 
 

   La ordinul Țarului Alexei Mihailovici, întreaga zonă a orașului Tixnenschi fiind acoperită de păduri, pe toate drumurile s-a pus o gardă care să nu lase niciun trecător și nici să permită navigarea de-a lungul râului. Negustorii moscoviți care călătoreau pe acest drum până la Arhanghelsk au suferit pierderi mari din cauza acestei interdicții. Prin urmare, i-au cerut împăratului să îndepărteze gardienii. Apoi, la ordinul Țarului, Ioan Achingerov, un nobil, a fost trimis la Tixna pentru a investiga cazul. 

   Ajuns la Tixna, după ce a slujit un Paraclis în Biserica Mântuitorului, Achingerov a intrat în mica bisericuță ridicată peste mormântul Sfântului Vasian în cinstea Sfântului Nicolae cel Mare. Văzând lanțurile lui Vasian, a fost uimit de mărimea isprăvilor sale. Imediat a ordonat tuturor locuitorilor din zona Tixnenschi să se adune pentru rugăciune. 

   Când toată lumea s-a adunat și a slujit Paraclisul, nouă oameni au murit pe loc, din cauza ciumei. Localnicii s-au îngrozit. Achingerov, preotul și toți țăranii, înfricoșați, au căzut în fața mormântului Sfântului Vasian și, cu lacrimi, s-au rugat către el: „Părintele nostru Vasian, mântuiește-ne de această ciumă ucigătoare și dăunătoare!”. După slujbă, ciuma a încetat imediat. 
 

   Viața Sfântului a fost scrisă în anul 1745, de starețul Iosif.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.