Sfântul Cuvios Serapion de la Mânăstirea Spaso-Eleazar din Pskov

Zi de cinstire specială: 7 septembrie

   Sfântul Serapion din Pskov (Rusia) s-a născut la Iuriev (acum Tartu), care pe atunci se afla sub stăpânirea germanilor, care căutau să desființeze Ortodoxia. Părinții săi erau enoriași ai unei biserici rusești închinată Sfântului Nicolae.

   Sfântul Serapion era cunoscător al Sfintei Scripturi și, de mai multe ori, a intervenit în apărarea Ortodoxiei. Când au vrut să-l convertească prin forță la credința străină, a plecat în pustiul Tolvsk, nu departe de Pskov, unde călugărul ascet al Pskov-ului, Eufrosin (15 mai), își începuse lucrarea de rugăciune.

   Sub ocrotirea sa, Sfântul Serapion a început să dobândească înțelepciunea vieții în pustie. Dar, curând, s-a întâmplat să treacă prin mai multe ispite. Fără binecuvântare, a vrut să-și părăsească îndrumătorul și să trăiască o viață ascetică în deplină singurătate. Însă, Domnul l-a adus în fire pe ucenicul fără experiență: după ce și-a rănit grav piciorul, s-a pocăit de încăpățânarea și neascultarea sa și s-a întors la stareț.

   Mai apoi, primind Schima cea Mare, a viețuit permanent cu Sfântul Eufrosin, timp de 55 de ani, păstrând cu strictețe jurământul tăcerii.

   Frații au început, treptat, să se adune în jurul Sfântului Eufrosin, pentru care fapt starețul a construit un sfânt lăcaș în numele celor Trei Ierarhi și a stabilit o rânduială aparte pentru schit.

   Sfântul Serapion a împlinit cu sârguință tot ce i s-a poruncit și era un model pentru călugări. Monahul a împlinit cu o asemenea strictețe jurămintele monahale de înfrânare a poftelor, încât un copist al vieții sale l-a numit „un cadavru neîngropat”.

   A îndurat fiecare insultă, cu o smerenie ieșită din comun, învinovățindu-se întotdeauna singur și cerând el însuși iertare celui care îl insulta.

   Călugărul simțea profund puterea rugăciunilor în comuniune și amintea că: „Rânduiala celor Doisprezece Psalmi” cântată, singur, în chilie nu poate egala un „Doamne, miluiește” cântat în biserică.

   Sfântul Serapion s-a mutat la Domnul, pe 8 septembrie 1480, de Sărbătoarea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului. Întrucât ziua adormirii Sfântului Serapion coincidea cu una dintre cele douăsprezece mari sărbători, pomenirea sa aparte se săvârșește pe 7 septembrie.

   Sfântul Eufrosin însuși a încredințat, pământului, trupul ucenicului său. Prin nevoințele sale, se transformase în simple „oase, acoperite de piele”. Sfântul Serapion nu s-a mai despărțit de Părintele său duhovnicesc, nici după moarte: sfintele lor moaște au fost așezate laolaltă.

   O slujbă comună a fost compusă pentru Sfinții Eufrosin și Serapion (15 mai), în care Sfântul Serapion este proslăvit ca fiind cel dintâi ascet „tovarăș și prieten” al Sfântului Eufrosin.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2025.