Sfântul Cuvios Sava, Stareț de Vișera, din Novgorod

Zi de cinstire aparte: 1 octombrie

   Sfântul Sava de Vișera a fost fiul nobilului boier Ivan Borojda de Cașin. Încă din tinerețe, Sfântul Sava a fost remarcat pentru evlavia sa. În tinerețe, a fost atras de monahism și a fost tuns călugăr în cadrul unei slujbe săvârșite la una dintre mânăstirile din Tver.

   Ulterior s-a stabilit în pustie (mai târziu locul numindu-se "Schitul Sfântului Sava-Tver") la aproximativ douăzeci de kilometri de Tver. Văzând viața virtuoasă a Sfântului Sava, frații l-au ales ca egumen al lor. Disprețuind onorurile, a plecat, în jurul anului 1411, mergând la Muntele Athos. S-a întors din Sfântul Munte cu un exemplar al cărții "Cârma" care conținea Canoanele Sinoadelor Ecumenice și locale ale Bisericii Ortodoxe ("Pidalion"-ul), care a fost folosită ulterior de Arhiepiscopul Vasian (Rila) de Rostov.

   După întoarcerea sa de la Muntele Athos, Sfântul Sava a ales un loc pustiu, la șapte kilometri de Novgorod, pe malurile râului Vișera. Acolo, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Simon de Novogorod, Sfântul a întemeiat o mică obște monahală, în 1418, și a închinat-o Înălțării Domnului. Sfântul Sava a ridicat un stâlp lângă mânăstire și a trăit ca stâlpnic.

   A adormit întru Domnul în anul 1461, la vârsta de 80 de ani. Ca succesor, l-a numit pe ucenicul său, Andrei, care era cunoscut pentru viața sa ascetică aspră.

   Venerarea locală a Sfântului Sava a fost aprobată de Arhiepiscopul Iona de Novgorod (+1470), după ce egumenul Mânăstirii Sfântul Sava-Vișera s-a vindecat în urma rugăciunilor îndreptate către Sfânt. Mai apoi, Arhiepiscopul Iona a comandat pictarea unei Icoane a Sfântului Sava, precum și alcătuirea unui Canon în cinstea sa.

   Canonizarea Sfântului Sava la nivelul întregii Biserici a avut loc la Sinodul de la Moscova din 1549. O slujbă bisericească a fost compusă de ieromonahul sârb Pahomie.

   Din alte înregistrări istorice mai aflăm că Sfântul Sava petrecea întreaga săptămână pe stâlp, coborând doar sâmbăta pentru a fi alături de frați la Dumnezeiasca Liturghie de Duminică și a se împărtăși.

   A rămas notat că a fost înmormântat între biserica pe care a construit-o și stâlpul pe care s-a nevoit, deasupra mormântului fiind ridicată ulterior o bisericuță. Mai târziu, un incendiu a distrus toate clădirile de acolo dar, conform cronicilor vremii, racla Sfântului nu a fost afectată, acest lucru marcând, de fapt, începutul venerării sale.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2026.