Sfântul Cuvios Policarp din Briansk

Zi de cinstire specială: 23 februarie

Sfântul Policarp de Briansk a fost cunoscut, în lume, drept Prințul Petru Ivanovici Boriatinschi, descendent al Sfântului Mihail, Prinț de Cernigov (20 septembrie). Prințul Boriatinschi apare ca având legătură cu destinul Mânăstirii Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos, din Briansk.

Numele Prințului Petru Boriatinschi este adesea întâlnit în documentele secolului al XVI-lea. Astfel, el s-a numărat printre cei trimiși să poarte război împotriva regelui suedez, la râul Sestra.

În anul 1576, a fost numit voievod de Tula. În anul 1580, Boriatinschi, fiind numit voievod de Holm, a fost capturat de lituanieni, într-un asediu condus de Panin. După eliberarea din captivitate, sub Boris Godinov, Prințul Boriatinschi s-a întors acasă, în disgrație.

În anul 1591 a fost numit voievod de Tiumen, dar după câțiva ani a părăsit viața lumească, s-a stabilit la Briansk și a primit tunsura monahală, cu numele Policarp.

Din milosteniile sale, călugărul a construit o Mânăstire a Schimbării la Față a Domnului și a hotărât în ea o rânduială de viețuire ascetică aspră. Sfântul Policarp a fost primul stareț al acestei mânăstiri. S-a mutat cu pace la Domnul și a fost înmormântat în mânăstirea ctitorită de el, în 1620 sau 1621.

Regiunea Briansk se află în partea vest-europeană a Rusiei, între bazinele râurilor Desna și Volga, învecinându-se cu regiunile Smolensk la nord, Kaluga la nord-est, Oriol la est, Kursk la sud-est, Cernihiv și Sumi din Ucraina la sud și Gomel și Moghilev din Belarus la vest.

În secolele IX-XI după Hristos, triburile slave trăiau de-a lungul malurilor râului Desna și în pădurile ținutului dintre Desna și Oka. Orașul Briansk a fost înființat în 985.

Briansk a rămas slab atestat, până la invazia mongolă asupra Rusiei Kievene, din 1237-1242. 

După ce mongolii l-au ucis pe Prințul Mihail al Cernigovului în 1246 și capitala sa a fost distrusă, fiul său Roman Mihailovici și-a mutat sediul la Briansk. În 1310, când mongolii au jefuit din nou orașul, acesta aparținea Principatului Smolensk. După ce mongolii au luat Cernigovul, s-a format Principatul Briansk. În 1356, Teritoriul Briansk se afla sub autoritatea Marelui Ducat al Lituaniei.

Marele Ducat al Moscovei a cucerit Brianskul în urma bătăliei de la Vedroșa, în anul 1503. Orașul a fost transformat într-o fortăreață care a jucat un rol major în timpul tulburărilor din 1598-1613. Brianskul a devenit avanpostul de sud-vest al Moscovei în luptele împotriva Marelui Ducat al Lituaniei, Regatului Poloniei și Hanatului Crimeei. În anul 1618 - an în care Sfântul Policarp era încă stareț al Sfintei Mânăstiri pe care o ctitorise - prin armistițiul de la Devlino, zona de sud și de vest a regiunii moderne Briansk a fost cedată Poloniei.

   După anexarea terenurilor de către Țaratul Rusiei în 1654, tot malul stâng al Niprului, inclusiv zona de sud-vest a Brianskului, a fost împărțită în sute de regimente administrative. În 1781, aceste regimente s-au unit în districte și mai multe teritorii.

   Petru cel Mare (1682 - 1725) a încorporat Briansk în Guvernatoratul Kievului, dar împărăteasa Ecaterina cea Mare a considerat înțelept să transfere orașul în Guvernatoratul Orel, în 1779, stabilind și o stemă a orașului.

   În 1709, o parte din Bryansk aparținea Guvernatoratului Kievului. În 1727, Provincia Șevsk a devenit parte a nou-formatului Guvernorat Belgorod.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2025.