Sfântul Cuvios Mucenic Galaction de Vologda

Zi de cinstire aparte: 24 septembrie (+1612)

   Temându-se de mânia Țarului Ivan cel Groaznic, rudele Prințului căzut în dizgrație, Ivan Ivanovici Belschi, l-au adus în secret pe fiul său de șapte ani, Gabriel (Gavriil), în orașul Starița. În anii copilăriei sale, văzând răutatea Țarului față de familia sa, tânărul Prinț s-a retras la Vologda (Rusia) și a locuit cu un cizmar, de la care a învățat meserie. Căsătoria sa nu a durat mult, căci soția sa a murit la scurt timp, lăsându-l pe Prințul Gabriel să-și crească fiica mică.

   Adversitățile vieții sale pământești i-au întărit dorința de a se dedica lui Dumnezeu. Căutând un loc la râul Sodima, a săpat o groapă și și-a făcut din ea chilie lângă o biserică închinată Preasfintei Treimi. După ce a fost tuns monah cu numele de Galaction, a început să se preocupe de post și rugăciune. Ascetul nu a renunțat la meseria sa de cizmar, iar banii pe care îi primea din muncă erau împărțiți în trei părți. O parte o închina lui Dumnezeu, o altă parte o dădea săracilor, iar a treia parte o păstra pentru propriile nevoi.

   Pentru a spori în viața duhovnicească, Sfântul Galaction s-a retras în chilia sa, legându-se cu un lanț de perete. Creștinii temători de Dumnezeu îi dădeau mâncare printr-o fereastră mică. Ascetul se odihnea puțin, în genunchi și ținându-se de lanț, și mânca doar pâine uscată și bea apă. În chilia Sfântului Galaction nu era nimic altceva decât rogojinile vechi cu care se acoperea.

   Oamenii au început curând să vină la pustnic, pentru îndrumare duhovnicească. Primea atât bogați, cât și săraci, iar cuvintele sale erau pline de putere. Îi mângâia pe cei îndurerați și îi aducea în fire pe cei mândri. În rugăciune, Sfântul Galaction dobândea un har deosebit.

   Odată, când în regiunea Vologda trecuse deja mult timp fără ploaie, Episcopul Antonie a mers la Biserica Preasfintei Treimi, într-o procesiune bisericească, și a transmis o cerere pustnicului să vină să se roage împreună cu toată lumea pentru scăparea din necazul comun. Sfântul Galaction a părăsit ascultător chilia sa și s-a rugat în biserică, iar Domnul a trimis ploaie bogată peste pământul arid.

   Ascetul a avut parte și de o arătare de la Dumnezeu privind nenorocirile ce se apropiau de Vologda. A ieșit din chilie în lanțuri, a mers la coliba ​​din pământ și a strigat: „Păcatele noastre i-au adus pe polonezi și lituanieni asupra noastră. Să se facă post și rugăciune și pregătiri pentru construirea unui lăcaș în cinstea Icoanei Maicii Domnului a Semnului (27 noiembrie), pentru ca Împărăteasa Cerească să izbăvească Vologda de mânia lui Dumnezeu, așa cum a făcut mai înainte cu Novgorod-ul”.

   Unul dintre cei prezenți, Neceai Proscurov, a spus: „Nu se îngrijorează pentru noi, ci pentru el însuși; vrea doar să aibă o biserică lângă el. Și ce se va întâmpla cu lăcașul când vei muri, Bătrâne?”.

   Sfântul Galaction a răspuns grav: „Mânie se apropie de Vologda. Cât despre mine, acolo, la mine, Dumnezeu este slăvit și acolo se va construi și o mânăstire”. El a mai spus că Biserica Preasfintei Treimi construită de Neceai va fi arsă, iar casa lui Neceai va fi pustiită. Trecând pe lângă Biserica închinată Sfântului Dimitrie de Priluchi (11 februarie), el a spus: „Făcătorul de minuni Dimitrie s-a rugat Mântuitorului pentru oraș, dar oamenii îl insultă. În jurul bisericii sale au făcut magazine și își vând mărfurile. Această biserică va fi distrusă”.

   Profeția cuviosului s-a împlinit curând. În septembrie 1612, polonezii și lituanienii au năvălit în Vologda și au ucis mulți dintre localnici. Au pângărit și jefuit bisericile lui Dumnezeu și au incendiat orașul și împrejurimile sale. După cum a prezis Sfântul Galaction, casa și biserica ridicate de Neceai au fost arse, la fel și biserica orașului închinată Sfântului Dimitrie.

   Sfântul Galaction a fost ucis de invadatori, pe 24 septembrie 1612. Creștinii evlavioși au îngropat trupul cuviosului mucenic în chilia sa. Pe locul înmormântării sale au început să se săvârșească vindecări minunate. 

   În vremea Episcopului Varlaam (1627-1645), a fost construită o biserică în cinstea Icoanei Maicii Domnului, peste sfintele moaște ale Cuviosului Mucenic Galaction și a fost întemeiată o mânăstire. Cu binecuvântarea Arhiepiscopului Marcel (1645-1663), la mânăstire a fost construită o catedrală în cinstea Sfântului Duh, iar mânăstirea a primit numele de la această biserică.

FILE DE LETOPISEȚ

   Potrivit cotidianului sârb Politika, Ucraina a sărbătorit Crăciunul în masă pe 7 ianuarie. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a reușit să pună în aplicare sărbătorile de Crăciun pe 25 decembrie (după noua rânduială adusă de Patriarhia Ecumenică în țară, prin crearea recentă unei noi Biserici ca alternativă la cea istorică deja existentă și întemeiată odată sub Patriarhia Moscovei), deoarece Crăciunul ortodox din 7 ianuarie a fost sărbătorit în masă în biserici și case de familie în toată Ucraina în acest an, potrivit presei locale și utilizatorilor rețelelor de socializare. Numeroase relatări indică faptul că liturghiile de Crăciun din 7 ianuarie au fost extrem de frecventate.
 

   Mesaj de Crăciun de la Patriarhul Chiril al Moscovei și al întregii Rusii 

către Arhipăstori, Păstori, Diaconi, Monahi și Călugărițe și către toți fiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse

6 ianuarie 2025

   Iubiți în Domnul, Arhipăstori, Onorabili Preoți și Diaconi, Monahi și Călugărițe iubitori de Dumnezeu, dragi frați și surori!

   Înalțând laudele noastre către Dumnezeul în Treime slăvit și împărtășind cu voi bucuria acestei solemnități, mă adresez vouă, fii ortodocși ai Bisericii noastre care trăiți în Rusia sau în alte țări aflate sub îngrijirea pastorală a Patriarhiei Moscovei.    

   Vă doresc din toată inima o binecuvântată Sărbătoare a Nașterii lui Hristos, sărbătoarea iubirii întrupate a Creatorului pentru creația Sa, sărbătoarea împlinirii făgăduinței venirii Fiului lui Dumnezeu pe pământ, sărbătoarea nădejdii mântuirii și a vieții veșnice.

   O mare și minunată minune s-a săvârșit în această zi: Fecioara a născut și pântecele ei nu a suferit stricăciune; Cuvântul S-a întrupat și a rămas cu Tatăl. Îngerii și păstorii au dat slavă, iar noi, împreună cu ei, am strigat: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământ (stihira sărbătorii). Cu aceste cuvinte, Biserica lui Hristos mărturisește evenimentul minunat care a avut loc acum mai bine de două mii de ani în peștera din Betleem și a schimbat cursul istoriei omenești. Cu venerație și evlavie, ne plecăm genunchii duhovnicești în fața tainei planului dumnezeiesc de mântuire, inaccesibil rațiunii umane. Primind cu bunăvoință acest dar jertfelnic de la Creator și Proniator, pe care El l-a voit pentru noi, recunoaștem harul Său, vestim dragostea Sa fără a ascunde binecuvântările Sale.

   Ce trebuie să facem noi, creștinii secolului XXI, pentru a deveni participanți la acest dar, cu adevărat neprețuit, de la Dumnezeu și pentru a deveni vrednici de Împărăția Sa, pregătită de la întemeierea lumii (Matei 25:34)?

   Tot ce putem și trebuie să facem în această viață este să răspundem iubirii Sale, cu iubirea noastră. Aceasta înseamnă să crezi în Dumnezeu și să ai încredere deplină în El, să respecți poruncile Evangheliei, să te îndepărtezi de rău și să faci binele (Psalm 33:15) și să fii, așa cum cere Mântuitorul, lumina lumii și sarea pământului (Matei 5:13-14).

   Înzestrată cu liber arbitru, posedând dreptul inviolabil de a alege, omenirea fie Îl poate primi pe Hristos, fie Îl poate respinge, poate sta de partea luminii sau se poate cufunda în întunericul păcatului, poate trăi conform conștiinței sale sau conform principiilor elementare ale lumii (Coloseni 2:8), poate stabili Raiul în inima sa prin fapte bune sau, dimpotrivă, poate face rău și experimenta chinuri infernale chiar și aici, pe pământ. Cu alte cuvinte, fiecare este chemat la bucuria și plenitudinea vieții - pur și simplu, la fericire - dar, este important și să subliniem și să înțelegem următorul lucru: fericirea este imposibilă fără Dumnezeu, căci El este izvorul vieții și al tuturor lucrurilor bune. El este Creatorul și Providența, un Tată iubitor, ajutorul și ocrotitorul nostru. Înzestrată cu liberul arbitru, omenirea poate alege viața și ajunge la asemănare dumnezeiască, dar este liberă și să aleagă o viață diferită, fără Dumnezeu, fără har, ceea ce duce la distrugerea sa.

   Astfel, Domnul, Care ne-a creat, nu ne mântuiește fără participarea noastră. În unirea voinței lui Dumnezeu, bună și desăvârșită (Romani 12:2), și a voinței omenești, cu siguranță imperfectă dar care tinde spre bine, stă garanția călătoriei noastre corecte pe calea vieții pământești. În cele din urmă, destinul veșnic al fiecărei persoane reprezintă continuarea stării duhovnicești pe care a avut-o în timpul vieții sale pământești.

   Având în vedere acest lucru, să aspirăm, urmând cuvintele Apostolului Pavel, să dobândim dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, credincioșie, blândețe, înfrânare (Galateni 5:22-23) și celelalte daruri ale Duhului. Să facem tot posibilul să rămânem creștini nu doar cu numele, ci și în modul nostru de viață, în relațiile noastre cu părinții și cei dragi, cu prietenii și colegii de muncă și cu toți cei care au nevoie de ajutorul și sprijinul nostru, de înțelegerea și încurajarea noastră.

   În fiecare zi, și cu atât mai mult în această zi de sărbătoare, suntem chemați să ne rugăm cu ardoare pentru pacea în întreaga lume, pentru păstrarea sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, pentru cei bolnavi, pentru cei care suferă, pentru cei robiți: aceste rugăciuni sunt deosebit de relevante astăzi, deoarece forțele răului, dornice să semene discordie și dezbinare, și-au unit forțele împotriva Ortodoxiei. Seamănă dușmănie și ură, folosind toate mijloacele pentru a-și duce la îndeplinire planurile trădătoare. Dar noi credem și sperăm că, prin puterea dumnezeiască, îndrăzneala neputincioasă a demonilor și a acoliților lor va fi înfrântă. Acest lucru s-a întâmplat de atâtea ori în trecut și va fi din nou așa și astăzi. Experiența seculară a Bisericii ne convinge de acest lucru.

   Exprim o mare considerație specială care se cuvine tuturor celor care își continuă slujirea pastorală în Ucraina astăzi, rămânând fideli Ortodoxiei canonice, uneori cu riscul vieții și sănătății lor; tuturor celor care merg fără teamă pe calea mărturisirii credinței, îndurând insulte și necazuri pentru Hristos și pentru Biserică. Domnul să-i ajute pe acești apărători curajoși și atleți ai Adevărului în încercările lor, iar suferințele lor să fie socotite cu cele ale drepților.

   Orice s-ar întâmpla, duhovnicește, suntem una. Suntem una pentru că provenim din aceeași cristelniță a botezului. Suntem una pentru că împreună formăm plinătatea Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească. Suntem una pentru că suntem legați prin legăturile indestructibile ale iubirii în Hristos. Suntem una pentru că acel cuvânt al Mântuitorului, Care a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20), este netrecător. De aceea, noi, creștinii, nu avem de ce să ne fie frică și nu ar trebui să ne temem de nimeni, așa cum ne amintește Apostolul Pavel când exclamă: „Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8:31). Inspirați de această promisiune, trăim și creăm, luptăm și biruim în numele Domnului, căci, așa cum a spus Apostolul Petru: „nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Faptele Apostolilor 4:12). Nu a fost, nu este și nu va fi vreodată; Biserica mărturisește acest lucru.

   De la venirea Domnului pe pământ până astăzi, toți cei care cred în El pot deveni fii ai Tatălui Ceresc, deoarece, așa cum afirmă Apostolul Pavel, suntem acum membri ai casei lui Dumnezeu și nu mai suntem străini (Efeseni 2:19). Aceasta înseamnă că suntem cu toții fiii Lui, că în El și prin El suntem rude, suntem apropiați unii de alții.

   În Liturghia și ritualurile Bisericii, care este locul întâlnirii dintre umanitate și Creatorul ei, vălul se ridică de deasupra veșniciei și chiar aici jos, pe pământ, putem gusta plinătatea viitoare a ființei când, după cuvintele Sfintei Scripturi, Dumnezeu va fi toate în toţi (1 Corinteni 15:28), când nimic și nimeni nu ne va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:39), de bucuria comuniunii cu El, când El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi, pentru că cele dintâi au trecut (Apocalipsa 21:4).

   Arătând omenirii Vestea Bună a venirii Mântuitorului în lume, Biserica, o mamă iubitoare, ne cheamă pe toți să credem în Hristos și să trăim după poruncile Sale, ca să devenim moștenitori ai fericirii veșnice. Cu adevărat, Domnul a venit pe pământ ca să ne înalțe la Cer. El ne invită neobosit să urmăm calea transfigurării spirituale și morale prin respectarea poruncilor Evangheliei, prin cooperarea omenirii și a lui Dumnezeu și prin acțiunea harului Său conferit în Tainele Bisericii.

   Dacă învățăm, în relațiile noastre cu ceilalți, în mijlocul muncii și preocupărilor vieții de zi cu zi, să ne lăsăm călăuziți de preceptele dumnezeiești, multe lucruri se vor schimba nu doar în noi, ci și în jurul nostru: viața își va dobândi adevăratul sens, va fi plină de adevărată bucurie și fericire.

   Să fim vrednici de numele și vocația de creștini. Să înaintăm în viață cu credință fermă și speranță neclintită în ajutorul ceresc, bucurându-ne de fiecare zi și de fiecare nouă ocazie de a face bine, iubindu-ne aproapele și mulțumind neîncetat lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20), Căruia I se cuvin slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor.  Amin.

PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII
Nașterea lui Hristos
2024/2025
Moscova
 

   În urma unei decizii a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit în ultimele ore, sub președinția Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, au fost numiți doi noi Episcopi pentru Sfintele Mitropolii ale Europei. Conform informațiilor de pe Romfea.gr, cei doi noi Episcopi aleși provin din rândurile Protosinghelilor, recunoscând astfel activitatea multilaterală pe care o desfășoară în Bisericile locale din Suedia și Franța.

   Arhimandritul Bartolomeu (Iatridis) a fost ales primul, primind titlul de Episcop de Elea, acesta slujind și astăzi ca Protosinghel al Sfintei Mitropolii a Suediei și a întregii Scandinavii.

   Ulterior, Sfântul Sinod l-a ales pe Arhimandritul Ambrozie (Stampliakas), care va purta de acum titlul de Episcop de Sinope. Noul Episcop deține deja funcția de Protosinghel în Sfânta Mitropolie a Franței.
 

   Într-un interviu acordat Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din America, regizoarea ortodoxă Elena Popovici a discutat despre cel mai recent proiect al său, „Moise Arapul (cel Negru, Etiopianul): Pocăința unui gangster din Chicago", programat să fie lansat în Statele Unite pe 30 ianuarie 2026, precum și despre alte câteva proiecte cinematografice despre Sfinți ortodocși.

   O continuare a filmului său bine primit „Omul lui Dumnezeu” (2021) (https://www.dailymotion.com/video/x87hitl), care a relatat viața Sfântului Nectarie din Eghina, „Moise cel Negru” este plasat în epoca modernă și îi are în distribuție pe Omar Epps, Wiz Khalifa, Quavo și producătorul Curtis „50 Cent” Jackson. Intriga urmărește un gangster din Chicago — interpretat de Epps — inspirată de povestea istorică a pocăinței Sfântului Moise Arapul. Sfântul este interpretat de Chukwudi Iwuji.

   Recent eliberat din închisoare, Malik (Omar Epps), un temut lider de bandă din partea de vest a orașului Chicago, se întoarce acasă hotărât să răzbune uciderea celui mai apropiat prieten al său, Sayeed. Mâna sa dreaptă loială, Mike (Corey Hendrix), încearcă să țină banda unită, în timp ce membri înfocați precum 2wo 3ree (Wiz Khalifa) și Meechie (Skilla Baby) cer răzbunare. Bunica sa credincioasă, care l-a crescut, îi lasă lui Malik o mică icoană a Sfântului Moise Arapul — a cărui istorie începe să-l bântuie cu viziuni pe care nu le poate ignora. În timp ce bandele rivale – conduse de un lider nemilos (Quavo) – și un polițist corupt (Cliff Chamberlain) își strâng rândurile, iar străzile se clatină în pragul unui război total, Malik trebuie să se confrunte cu un trecut care refuză să-l lase să participe – și cu cea mai periculoasă amenințare dintre toate: inamicul din interior.

   „Am decis să-i spun istoria – povestea unui gangster modern – pentru a-i urmări viața. Îl întâlnește pe Sfântul Moise pe parcurs, îl descoperă și își dă seama că a fost o persoană reală. Prin ochii lui, nu va mai putea fi niciodată la fel”, a spus dna Elena Popovici. „Vede multe paralele între el și Sfântul Moise și se pocăiește... Asta arată că pocăința este cu adevărat posibilă astăzi și, de asemenea, ni-l prezintă pe acest minunat Sfânt din secolul al IV-lea”.

   Mai departe, dna Popovici a indicat că îl va lăsa pe Sfântul Moise să continue lucrarea „pe care o face deja”, deoarece a auzit numeroase relatări despre aparițiile sale în fața unor oameni aflați în închisoare sau care duc vieți destrămate.

„A trebuit să-l duc la oamenii pe care îi poate ajuta cu adevărat”, a spus dna Popovici.

   În timp ce scria scenariul, Popovici s-a întâlnit cu un fost lider de bandă din Chicago și i-a povestit despre Sfântul Moise cel Negru și despre povestea pe care dorea să o aducă pe ecran.

   „Este respectuos să întrebi oamenii: «Ce părere aveți despre această poveste și ar ajuta comunitatea voastră?». În cele din urmă, cred că această poveste va ajuta mulți oameni din cartierele defavorizate, unde există multă violență și criminalitate”, a spus Popovici.

   Membrii comunității care sunt creștini, dar nu ortodocși, au fost bucuroși să vadă icoana Sfântului Moise și să participe la realizarea filmului.

   „Am făcut tot posibilul să fac ceea ce-i mai potrivit pentru Sfântul Moise cel Negru”, a spus Popovici, adresându-se celor care pun la îndoială decorul contemporan.    „Să-i fi povestit istoria din secolul al IV-lea, nu am simțit că i-ar fi fost potrivit. Ar fi fost unul dintre acele filme bine intenționate care ar fi ajuns un eșec, iar eu nu am vrut să fac asta”.

   În loc să facă un film care să semene cu ceva de pe History Channel sau Hallmark, dna Popovici a vrut să facă ceva „real”. Părintele Turbo Qualls, care joacă rolul unui preot în film, a citit scenariul și i-a dat acordul său.

„Vreau să o fac, pentru că este real, altfel nimeni nu ar fi interesat”, își amintește Popovici că i-a spus Părintele Turbo la telefon.

„Cu toții avem nevoie de povești de pocăință și cred că Sfântul Moise este un mare Sfânt”, a spus ea. „Cred că este foarte prezent și viu. Fie ca el să binecuvânteze acest proiect”.

   Dincolo de „Omul lui Dumnezeu”, dna Popovici a dezvăluit că a redactat un scenariu provizoriu pentru un proiect despre viața Părintelui Serafim Rose.

„Există un scenariu, dar este doar o idee preliminară privindu-l pe Sfântul Serafim Rose”, a spus Popovici, referindu-se explicit la el ca la un Sfânt. „Cred că ar fi o poveste fantastică, dar ar necesita multă muncă”.

   Ea a adăugat că a adunat mai multe informații despre viața și venerarea Sfințitului martir Ioan de Santa Cruz - pe care l-a numit și Sfânt - în timpul petrecut în Grecia, în vederea unui posibil proiect despre acest preot grec care a fost ucis în California în 1985 și a cărui slujire pentru cei care descopereau credința ortodoxă a coincis cu cea a Părintelui Serafim Rose în aceeași regiune a țării.

   Doamna Popovici i-a menționat, de asemenea, pe Sfântul Ioan de Shanghai și Sfântul Nicolae Velimirovici ca pe doi Sfinți pe care ar dori să-i portretizeze într-un film sau într-un miniserial.

„Sfântul Ioan de Shanghai are o istorie extraordinară”, a spus ea. „Îmi place foarte mult Sfântul Ioan de Shanghai... Sfântul Nicolae Velimirovici, ar fi ceva”. „Nu cred că este un film; mă gândesc mai mult la un miniserial, datorită vieții sale”.

   Popovici a adăugat că nu știe dacă aceste proiecte se vor concretiza, dar a dorit să vorbească despre ele. De asemenea, a clarificat că nu intenționează neapărat să regizeze aceste filme, dar ar dori să participe la procesul de scriere, pentru a se asigura că istoriile sunt bine spuse.

   Ca parte a unei posibile colaborări cu un alt cineast ortodox, dna Popovici a vorbit și cu Pavel Longhin - regizorul filmului „Ostrov” (https://www.youtube.com/watch?v=_532UHtqInk) - despre un scenariu pentru un film care ar putea avea o dimensiune duhovnicească. Dna Popovici a indicat că acest potențial proiect s-ar concentra pe înviere și pe faptul că adevărata înviere are loc doar cu Dumnezeu.

„Ar putea fi ușor controversat”, a spus ea. „...Această lume are tendința de a vrea să fie Dumnezeu și să ia locul lui Dumnezeu, iar oamenii au tot felul de idei despre cum ne-am putea comporta ca niște zei mici. Acest film va fi, într-un fel, un antidot la asta”.

   Puteți viziona un videoclip de prezentare a filmului "Moise cel Negru", dând click aici! (https://www.fathomentertainment.com/releases/moses-the-black/)

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna ianuarie 2026.