Sfântul Cuvios Iosif din Alaverdi

Zi de cinstire aparte: 15 septembrie (+570)

   Sfântul Cuvios Iosif de Alaverdi a fost ucenic și tovarăș al Sfântului Ioan de Zedazeni, care în secolul al VI-lea sosea în Georgia, cu doisprezece asceți sirieni, pentru a răspândi credința creștină.

   Cu binecuvântarea învățătorului său, Sfântul Părinte Iosif s-a stabilit în satul Alaverdi, în estul Georgiei. El purta la sine o cruce făcută din lemnul Sfintei și Dătătoarei de Viață Cruci a Mântuitorului nostru.

   Pe atunci, regiunea din jurul orașului Alaverdi era pustie și stearpă. Într-o zi, Domnul a trimis un nobil să vâneze, în valea unde evlaviosul pustnic sălășluia printre animalele sălbatice. Văzându-l pe Sfânt, nobilul a ghicit imediat că în fața lui se afla un om sporit. S-a închinat înaintea lui, l-a sărutat și l-a întrebat cu smerenie ce îl adusese în acel loc pustiu.

   Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Iosif a trezit în nobil o dragoste dumnezeiască și o dorire neostoită după Adevăr.

   Nobilul a jurat, ca urmare, să ridice o biserică în pustiul Alaverdi și, spre împlinirea acestui jurământ, a pus temeliile Mânăstirii Alaverdi.

   Cuviosul Iosif a fost extrem de bucuros de împlinirea acestei lucrări plăcute lui Dumnezeu.

   Curând, între oameni au început să circule vești despre Sfântul Bătrân care se nevoia în Alaverdi. Mulțimi de credincioși se strângeau acolo, pentru a-l vedea cu ochii lor și a asculta predicile fericitului Iosif.

   Ca urmare a nevoințelor sale neîncetate, necredința a fost dezrădăcinată, iar dumnezeieștile slujbe ale Bisericii și-au găsit locul în regiune.

   Mulți dintre credincioși au fost atât de atrași de viața sfântă, de dragostea nemărginită și de minunile Sfântului Iosif, încât au părăsit lumea, pentru a se alătura ostenelilor sale.

   Treptat, numărul pustnicilor a crescut și s-a format o comunitate mare. Părintele Iosif a fost primul stareț al acestei obști.

   Complet epuizat de o viață de asceză și de osteneală plăcută lui Dumnezeu, Sfântul Iosif, simțind apropierea morții, s-a pregătit pentru înfățișarea înaintea Domnului Dumnezeu. Și-a adunat ucenicii, i-a binecuvântat, i-a sfătuit pentru ultima dată, a numit un nou stareț și a plecat cu pace la Domnul.

   Cu mare cinste, ucenicii Părintelui Iosif l-au îngropat la Biserica Alaverdi. Multe minuni s-au săvârșit, de atunci, la mormântul Cuviosului și Bătrânului Iosif.

   Din alte surse istorice, aflăm că Sfântul Iosif era de fel din Antiohia. Mai aflăm, de asemenea, că micul sat în care acesta s-a stabilit în Georgia era, inițial, un centru religios păgân închinat Lunii.

   Interesant este și faptul că, având o înălțime de peste 55 de metri, Catedrala Alaverdi ajunsese să fie cunoscută drept cea mai înaltă clădire religioasă din Georgia, până la construirea Catedralei Preasfânta Treime din Tbilisi, care a fost târnosită în anul 2004. (Cu toate acestea, dimensiunile sale sunt mai mici decât cele ale Catedralei Svetițhoveli din Mțheta.)

   Mânăstirea Sfântului Iosif este, totodată, punctul central al sărbătorii religioase anuale numite Alaverdova, un festival al recoltei, care durează câteva zile și care culminează, pe 15 septembrie, cu ziua sărbătoririi Sfântului Iosif.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.