Sfântul Cuvios Dorotei al Tebei, Pustnicul Egiptului

Zi de cinstire aparte: 16 septembrie

   Sfântul Dorotei, pustnicul egiptean, originar din regiunea Tebaida a Egiptului, s-a nevoit pe calea ascetismului, timp de 60 de ani, în pustia Schit, pe malul vestic al râului Nil. Paladie, Episcop de Helenopolis și autor al celebrei Istorii Lausiace, a fost ucenic al Sfântului Dorotei în tinerețe și a păstrat amintiri despre el.

   Sfântul Dorotei a dus o viață austeră, ascetică. După ce își termina rugăciunile, mergea în arșița amiezii să adune pietre de-a lungul țărmului mării, pentru a construi chilii pentru ceilalți pustnici. Noaptea, Sfântul împletea coșuri, în schimbul cărora primea cele necesare traiului.

   Hrana Sfântului Dorotei consta în pâine și iarba săracă din pustie. Mânca doar o dată pe zi și bea puțină apă. Nu se întindea să doarmă, ci doar ațipea uneori la muncă sau după ce mânca.

   Odată, Sfântul Dorotei și-a trimis ucenicul să aducă apă, dar acesta s-a întors spunând că a văzut un șarpe în fântână și că apa din fântână era de acum otrăvită. Sfântul Dorotei a mers el însuși la fântână, a luat un polonic cu apă și, făcând semnul crucii deasupra lui, l-a băut, spunând: „Unde este crucea, acolo puterile demonice nu fac rău”. Sfântul Dorotei a trecut la cele veșnice, cu pace, la o vârstă înaintată.

   Despre Sfântul Dorotei al Tebei, descoperim în "Raiul Sfinților Părinți" al Episcopului Paladie, în capitolul al II-lea, următoarele:

   "Acum, când am ajuns la el [la Părintele Isidor], ca să-i fiu ucenic, și l-am convins să mă considere vrednic de rangul celor care trăiesc într-o mănăstire, fiind în vigoarea tinereții mele și având nevoie nu numai de cuvânt, ci și de munca trupească și de exerciții fizice aspre, chiar ca un tânăr animal neînfrânat, l-am rugat să mă învețe frumosul său mod de viețuire și să mă lase să locuiesc singur, căci nu aveam griji de nimic, fiind în vigoarea tinereții mele, și nu aveam mare nevoie de învățătură, ci doar [să învăț] să-mi supun patimile trupești.

 

   Apoi, ca un bun învățător, m-a dus afară din cetate, într-un loc care era la 10 km distanță, unde se găsea o singurătate odihnitoare, și m-a dat în mâinile unui anahoret al cărui nume era Dorotei, și a cărui viață era una de desăvârșire duhovnicească și care trăise într-o peșteră timp de șaizeci de ani.

 

   Și mi-a poruncit să trăiesc cu el și să duc o viață de dăruire alături de el timp de trei ani, pentru ca patimile trupești să mă părăsească. Căci fericitul Isidor îl cunoștea pe acel Bătrân binecuvântat și știa că viața lui era aspră și severă și m-a sfătuit, zicând: „Când vei încheia această perioadă de trei ani, întoarce-te la mine pentru restul învățăturii cunoașterii duhovnicești”. 

 

   Dar nu am putut să împlinesc acești trei ani cu el, din cauza unei boli grave în care am căzut, așa că am plecat de la Dorotei înainte de sfârșitul perioadei și m-am întors la cel care mă dusese afară și am intrat în locuința lui, ca să învăț doctrina duhului.

 

   Acum, viața lui Dorotei era una de nevoință extrem de grea și felul ei era aspru, iar mâncarea lui era săracă și jalnică, fiindcă trăia cu pâine uscată. Și obișnuia să umble toată ziua prin pustie, pe malul mării, în arșița soarelui de la amiază, și să adune pietre cu care să construiască chilii, pe care le dădea fraților care nu puteau să-și construiască singuri; și termina câte o chilie în fiecare an.

 

   Într-o zi, i-am spus omului Sfânt: „Părinte, lucrezi așa la bătrânețe? Căci îți vei ucide trupul, în toată această căldură”. Și el mi-a zis: „Îl ucid, ca să nu mă omoare”.

 

   Obișnuia să mănânce o mică turtă de pâine, care cântărea cam 170 de grame, în fiecare zi, și un mănunchi de ierburi verzi; și bea apă cu măsură. Și, altceva? Nu știu. Dumnezeu îmi este martor, nu l-am văzut niciodată pe acest om întinzându-și picioarele și culcându-se așa cum fac oamenii; și nu dormea ​​niciodată pe un pat de frunze de palmier sau pe altceva, ci lucra toată noaptea, împletind coșuri făcute din frunze de palmier, pentru a-și asigura pâinea zilnică de care avea nevoie pentru hrană.

 

   La început mi-am imaginat că obișnuia să lucreze în acest fel pentru că eram eu de față, apoi m-am gândit: „Poate că face asta doar de dragul meu și ca să-mi arate cum să împlinesc niște munci atât de grele”. Așa că i-am întrebat pe mulți dintre cei care fuseseră ucenici ai săi și care trăiau atunci singuri și îl urmaseră în sporirea duhovnicească, și i-am întrebat și pe alți ucenici ai săi care trăiau alături de el dacă, într-adevăr, lucra întotdeauna în acest fel, iar ei mi-au spus: „A făcut asta din tinerețe și nu a obișnuit niciodată să doarmă așa cum se cuvine. În timpul zilei nu doarme niciodată de bunăvoie, dar uneori, când lucrează cu mâinile sau când mănâncă, închide ochii și este furat de somn. Când stă sau lucrează, ori mănâncă, dacă somnul nu l-ar răpune brusc, nu ar dormi deloc. De multe ori este cuprins de somn în timp ce mănâncă, iar bucata de pâine îi cade din gură, pentru că este copleșit de ațipeală”. 

 

   Iar când, din când în când, îl îndemnam să se așeze, ori să se întindă pe un covoraș din frunze de palmier și să se odihnească puțin, îmi răspundea și îmi spunea cu tristețe: „Dacă poți să-i convingi pe îngeri să doarmă, atunci mă vei putea convinge și pe mine”.

 

   Într-o zi, spre ceasul al nouălea, Dorotei m-a trimis la fântâna din care bea apă, ca să-i aduc niște apă, ca să poată mânca, căci obișnuia să mănânce la acel ceas, și când m-am dus acolo, am văzut întâmplător o viperă coborând în fântână; și, din cauza fricii mele, nu am putut umple ulciorul cu apă, așa că m-am întors la el și i-am spus: „O, Părinte, vom muri, căci am văzut o viperă coborând în apă”. Când a auzit aceste cuvinte, a râs cu respect și s-a stăpânit, și-a ridicat fața și a privit la mine nu puțin timp, apoi a clătinat din cap și m-a întrebat: „Dacă s-ar întâmpla ca cel rău să aibă puterea să-ți arate în fiecare dintre fântâni o aspidă ori să arunce în ele vipere, șerpi, broaște țestoase sau orice alte feluri de reptile veninoase, ai putea să te descurci complet fără să bei apă?”.

 

Și, după ce mi-a spus aceste cuvinte, a plecat. A ieșit și s-a dus la fântână și a scos apă, a adus-o înapoi și, făcând semnul Crucii deasupra ei, a băut imediat din ea, înainte de a mânca ceva. Și m-a silit să beau, și mi-a spus: „Unde este pecetea Crucii, răutatea celui rău nu are putere să facă rău”.

   Împotriva Lenei - după cum l-a numit însuși autorul - vă oferim traducerea unui cuvânt al Părintelui Protopop Victor Guriev (1842 – 14.01.1912):

   Vouă, leneșilor, vă vom vorbi. De ce nimeni nu se plânge de muncă așa de mult cum o faceți voi, leneșii? De ce, atunci când trebuie să purtați chiar și cea mai ușoară povară în muncă, nu dați pace nimănui după aceea, plângându-vă tuturor, strigând că sunteți cumplit de obosiți, că nu mai puteți face nimic, că v-ați distrus sănătatea și multe alte lucruri de acest fel? De ce se întâmplă asta? Pentru că voi înșivă, fără să vă dați seama, ați dezvoltat o aversiune față de muncă și v-ați făcut cu totul carne și sânge. Dar, oare vă face bine vouă? Nu, foarte rău; căci lenea slăbește și, mai mult, chiar ucide atât sufletul, cât și trupul și, așa cum spuneau înțelepții din vechime: este mama tuturor viciilor.

   Prin urmare, trebuie să abandonați lenea fără nicio întârziere și cât mai repede posibil să vă apucați de muncă cinstită. Dar, pentru a face aceasta, de unde să mai începeți? 

   Mai întâi, învățați de la Sfinți - mulți dintre ei muncind zi și noapte în cele mai grele condiții, prin urmare, vă pot da întotdeauna lecții salvatoare. Așadar, învățați de la ei. Și noi, de partea noastră, vă vom oferi acum prima noastră lecție, tot de la ei.

   Unul dintre ucenicii Cuviosului Părinte Dorotei relatează următoarele: „Dorotei a fost un muncitor extraordinar și a dus o viață aspră. A trăit șaizeci de ani în pustie și obișnuia să-și părăsească chilia în fiecare zi, în arșița zilei, să adune pietre și să construiască chilii pentru călugării care nu știau cum să le construiască. Odată, i-am spus: „De ce, Părinte, la o vârstă atât de înaintată, îți chinui trupul lucrând în căldura insuportabilă?”. Mi-a răspuns: „Îl chinui, ca să nu mă chinuie”.
 

   Cuviosul mânca doar pâine uscată și niște cereale și bea, și asta cu măsură, doar apă. Și, Dumnezeu îmi este martor, nu l-am văzut niciodată întins sau dormind pe o rogojină sau pe un pat; ci toată noaptea stătea și împletea coșuri și astfel își câștiga hrana.

   Odată, când am realizat: oare doar în prezența mea trăia așa?, i-am întrebat pe cei mai buni dintre ucenicii lui, despre viața sa, iar ei mi-au spus: Din tinerețe a trăit așa și nu a dormit niciodată ca oamenii, iar când mânca și apoi lucra, adormea ​​sau, mai degrabă moțăia doar pentru foarte puțin timp. 

   Iar când într-o zi am început cu toții să-l rugăm să se întindă pe rogojină, chiar și pentru puțin timp, ne-a răspuns: "Dacă vreodată rugați pe vreunul dintre Îngerii lui Dumnezeu să-L facă să doarmă, atunci să mă rugați și pe mine”.

   Așadar, vedeți în ce condiții și cum trudeau Sfinții? Dorotei mânca doar pâine uscată, aproape că nu dormea ​​și lucra zi și noapte. V-ați plânge, după așa ceva? Ați spune, după asta, că sunteți sfârșiți, că nu mai puteți face nimic, că v-ați distrus sănăntatea, și așa mai departe... La urma urmei, vrăjmașul mântuirii voastre vorbește toate acestea în voi, ca să vă distrugă; căci nu este nimic mai ușor pentru el, decât să-l supună pe leneș puterii sale întunecate. Căci așa spune Sfântul Pimen cel Mare (27 august): „Pe cel ce trăiește neîngrijit și în lene, pe acela îl doboară diavolul fără nicio muncă”.

   Așadar, fă un efort cu tine, biruiește-te pe tine însuți, muncește; și atunci vei alunga dușmanul mântuirii tale de la tine însuți și, în general, vei primi mare folos. Căci, atunci vei fi pe placul lui Dumnezeu, împlinind porunca Lui: „Șase zile să lucrezi... În sudoarea frunții tale să-ți mănânci pâinea”. Atunci, nimic rău nu-ți va veni în minte; atunci vei fi un exemplu minunat vecinilor tăi, de urmat; atunci îți vei întări trupul și vei aduce fericire și bunăstare familiei tale. Amin.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.