Sfântul Cuvios Conan Botezătorul, starețul Mânăstirii Petucla

Zi de cinstire aparte: 19 februarie

Sfântul Conan (Conon) s-a născut în Cilicia. Pe când era încă la o vârstă fragedă, a devenit călugăr în Mânăstirea Petucla (Pitucla, Pentucla), lângă râul Iordan, unde a fost hirotonit preot. Arhiepiscopul Petru al Ierusalimului a aflat despre marele ascet și trimitea oameni la el, pentru botez. Sfântul Conan îi boteza, pe cei care veneau, și îi ungea cu Sfântul Mir, dar refuza să boteze femei. Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat, promițându-i să-l ajute în lupta sa cu ispitele.

Odată, o fată a venit din Persia, cerând, de asemenea,  să fie botezată. Era atât de frumoasă, iar Sfântul Conan nu avea cum să o ungă cu Sfântul Mir, dat fiind că trebuia ca trupul aceleia să fie descoperit în întregime. Timp de două zile, fata a rămas fără să fie botezată sau unsă cu Sfântul Mir. Sfântul Conan a încercat să caute, însă, o femeie evlavioasă care să o ungă, dar era dificil să găsești o astfel de femeie într-o zonă atât de îndepărtată.

Ascetul a decis să părăsească mânăstirea, dar pe drum, Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat din nou și i-a spus: "Întoarce-te la Mânăstirea ta, căci te voi scăpa de frământările tale". Sfântul Conan a încercat să refuze, argumentând că, și mai înainte, când Sfântul Ioan Înaintemergătorul îi apăruse în mod minunat, îi promisese să-l scape de ispită.

Sfântul Ioan Botezătorul l-a însemnat, apoi, pe ascet, cu semnul Sfintei Cruci, și i-a vorbit despre primirea răsplății pentru lupta sa cu ispitele. Apoi, i-a poruncit să se întoarcă la mânăstire și să nu se mai îndoiască.

Sfântul Conan a împlinit ascultător sfatul Sfântului Ioan și a uns-o pe fecioara persană cu mir, fără să observe măcar că era femeie.

Ulterior, ascetul a viețuit la mânăstire, timp de douăzeci de ani.

Ajungând la desăvârșire, a adormit cu pace în Domnul, în preajma anului 555.

Următorul incident este relatat de Sfântul Ioan Moșu (11 martie), în “Livada Duhovnicească”. Autorul s-a mutat la Domnul în anul 619, dar se presupune că evenimentul a avut loc cu un secol mai devreme, pe când Arhiepiscop al Ierusalimului ara Petru (524-548).

"La Mânăstirea Pentucla se afla un anume Conon din Cilicia, un preot însărcinat cu [slujirea] botezului. Întrucât Conon era un Bătrân cu reputație mare, [călugării] l-au pus să săvârșească botezurile. Astfel, el obișnuia să ungă și să boteze pe cei care îi erau aduși pentru aceasta. 

Dar, ori de câte ori ungea o femeie, se simțea ispitit [lit. 'deranjat'], și din această cauză, a vrut să părăsească mânăstirea. Când era pe punctul de a pleca, Sfântul Ioan [Botezătorul] i s-a arătat și i-a spus: "Ai răbdare și te voi izbăvi din această luptă".

 

Într-o zi, o tânără din Persia a venit să fie botezată. Era atrăgătoare, de o frumusețe ieșită din comun, astfel încât preotul nu a avut curajul să o ungă cu ulei sfânt. Devreme ce rămăsese acolo două zile, Arhiepiscopul Petru [al Ierusalimului] a auzit despre aceasta. El s-a îngrijorat de ceea ce se întâmpla și intenționa să desemneze o femeie diaconiță pentru această lucrare; dar nu a făcut-o, întrucât zona nu permitea. Părintele Conon și-a făcut bagajele, a plecat și a zis: "Nu voi mai rămâne aici".

 

În timp ce se plimba printre dealuri, Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat și i-a zis cu voce blândă: "Întoarce-te la mânăstirea ta și te voi izbăvi de lupta ta". Părintele Conon a răspuns furios: "Crede-mă, nu mă voi întoarce, pentru că de multe ori mi-ai făcut promisiunea, și nu ai ținut-o niciodată".

 

Apoi, Sfântul Ioan l-a liniștit și i-a cerut să se așeze pe un deal. Apoi, Sfântul Ioan i-a scos hainele [lui Conon] și l-a însemnat de trei ori cu Semnul Crucii, la pântece, zicând: "Ai încredere în mine, Părinte Conon. Am vrut să te arăt vrednic de răplată, prin această luptă; dar din moment ce nu o vrei, te-am scăpat până la urmă de ea. Dar nu vei mai avea răsplata care ți s-ar fi cuvenit".

 

Părintele Conon s-a întors la mânăstire, unde obișnuia să boteze. A doua zi dimineață a uns-o și a botezat-o pe tânăra din Persia, fără să știe măcar că era femeie.

 

El și-a păstrat această ascultare timp de doisprezece ani, ungând și botezând, fără nicio mișcare a trupului și fără să observe vreo femeie. A continuat să facă aceasta, până la mutarea sa la Domnul".

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.