Sfântul Cuvios ascet Teofan Mărturisitorul și Postitorul de pe Muntele Diaben

Zi de cinstire specială: 9 septembrie

Sfântul Teofan Mărturisitorul și Postitorul s-a născut într-o familie de păgâni. În tinerețe, Teofan a ajuns să creadă în Hristos, a fost botezat și și-a părăsit în ascuns părinții păgâni, pentru a merge pe Muntele Dabis, la un Bătrân care trăise acolo în ascetism timp de șaptezeci și cinci de ani.

Ascetul l-a învățat pe tânăr să citească Scripturile și l-a pregătit în privința rânduielilor vieții monahale. Cinci ani mai târziu, Bătrânul s-a mutat la Domnul, iar Sfântul Teofan a petrecut următorii 58 de ani în peștera sa, în singurătate. Mai apoi, a coborât de pe munte și a început să propovăduiască pe Hristos printre păgâni, convertind mulți oameni la creștinism.

Din ordinul împăraților romani Carlus (282-283) și al fiilor săi Numerian și Carlinus (283-284), Sfântul Teofan a fost prins și supus chinurilor. Sfântul mărturisitor a îndurat cu vitejie suferințele sale și a fost lăsat liber fiind încă în viață. Întorcându-se la muntele său, Sfântul Teofan a trăit acolo alți șaptesprezece ani și s-a mutat cu pace la Domnul.

În alte înregistrări istorice, mai găsim, de asemenea, despre Sfântul Sfântul Teofan Mărturisitorul și Ascetul, următoarele:

   Acest Sfânt a pătimit în timpul împăraților Carus (282-283) și Carinus (283-285) și s-a născut din părinți greci păgâni. A ajuns să creadă în Hristos într-un mod minunat, pe când era foarte tânăr. 

   Odată, a văzut un copil care era gata să moară de frig, așa că și-a scos hainele și l-a îmbrăcat pe prunc cu ele. Când tatăl său l-a întrebat: „Unde îți sunt hainele, copilule?”, Sfântul a răspuns cu înțelepciune: „L-am îmbrăcat pe Hristos cu ele”. Continuând, însă, tatăl a întrebat: „Dar, cine este Hristos? Noi, grecii, îi venerăm pe Hermes și Apollo”.

Atunci, Sfântul și-a părăsit tatăl, ca pe un fărădelege și păgân, iar un Înger al Domnului i s-a arătat și l-a dus pe muntele numit Diaben. Acolo, s-a făcut ascultător unui ascet care trăise șaptezeci și cinci de ani pe calea aspră a postului și rugăciunii. Ascetul l-a primit și, pe lângă faptul că l-a învățat calea ascetismului, i-a predat și Sfintele Scripturi.

Toată acea vreme, atât învățătorul, cât și ucenicul au fost hrăniți de un Înger dumnezeiesc.

   Întrucât ascetul a plecat la Domnul după cinci ani, ucenicul Teofan a urmat ascezei învățătorului său. În acest fel a viețuit, ca ascet, timp de cincizeci și opt de ani. Apoi, a fost purtat de un Înger dumnezeiesc în afara peșterii sale și, șezând pe un leu, a fost dus într-un loc aflat la șaizeci de kilometri depărtare. În timp ce mergea, predica tuturor credința în Hristos.

   Pentru aceasta a fost arestat de împărații Carus și Carinus, care l-au lovit peste față cu cu o sută de lovituri. Apoi, l-au chinuit cu felurite pedepse, dar mulți păgâni greci, văzând minunile pe care le făcea, au crezut în Hristos și au fost botezați de el. Prin aceasta, împărații fiind rușinați l-au lăsat în voia lui.

   Sfântul s-a suit din nou la peștera sa, unde a mai viețuit alți șaptesprezece ani și s-a mutat la Domnul. Așadar, toți anii vieții sale au fost șaptezeci și cinci.

   Despe exemplul Sfântului Teofan Mărturisitorul, Sfântul Nicolae Velimirovici ne lăsa scrise rândurile de mai jos:

   Nu trebuie să dai milostenie cu mândrie, ci cu smerenie, considerându-l întotdeauna pe cel căruia i se dă milostenie a fi mai bun decât tine... Nu a spus Domnul Însuși: „întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25:40)?

 

   Sfântul Teofan Mărturisitorul a avut o minte luminată de lumina lui Hristos, încă de pe când era copil. Odată, mergând pe stradă, a văzut un copil gol înghețat. Și-a scos repede hainele, l-a îmbrăcat pe copil și astfel l-a încălzit, acela revenindu-și la viață. Drept urmare, s-a întors acasă gol. Părinții lui, uimiți, l-au întrebat: „Unde sunt hainele tale?”. La aceasta, Teofan a răspuns: „L-am îmbrăcat pe Hristos”.

 

   Pentru aceasta, i s-a dat harul lui Hristos și a devenit mai târziu mare ascet, pătimitor pentru credința creștină și făcător de minuni. După o viață plăcută lui Dumnezeu și multe suferințe, Sfântul Teofan a trecut la Domnul în pace, în anul 299.

 

   Adesea, când dăm de pomană, fie în numele altcuiva, fie în numele nostru, nu putem evita mândria care, deîndată ce apare în inimă, distruge toate faptele bune săvârșite. Dacă dăm cerșetorului ca unui cerșetor și nu ca lui Hristos, nu putem evita mândria sau disprețul. Ce valoare are să săvârșirea unei milostenii, odată ce ne mândrim cu noi înșine și îl disprețuim pe om? Virtutea nu este virtute atunci când se amestecă și păcatul, așa cum laptele nu mai este lapte atunci când este amestecat cu gaz sau cu oțet...

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.