Sfântul Ciprian, Mitropolit al Moscovei și al Întregii Rusii

Zi de cinstire specială: 16 septembrie

   Sfântul Ciprian, Mitropolit al Kievului și al Întregii Rusii, a fost sârb de origine și s-a nevoit pe Muntele Athos. Prin viața și educația sa evlavioasă, a atras atenția Patriarhului Filotei al Constantinopolului (1354-1355, 1364-1376), care în anul 1375 l-a hirotonit pe Sfântul Ciprian drept Mitropolit al Kievului și Lituaniei.

   La Sinodul de la Constantinopol s-a decis evitarea fragmentării Mitropoliei rusești și, astfel, Sfântul Ciprian urma, „la mutarea la Domnul a Sfântului Alexie (12 februarie),  să devină Mitropolit al Întregii Rusii”.

   La Moscova, Sfântul Ciprian a îndurat multe necazuri din partea Marelui Prinț, așa că la început a trăit fie în Lituania, fie la Constantinopol. Abia în anul 1390, pe vremea Marelui Prinț Vasile Dimitrievici, a fost acceptat ca Primat la Moscova.

   Sfântul Ciprian s-a preocupat de îndreptarea cărților de slujire. Există manuscrise autografice păstrate, cu unele traduceri slave ale Sfântului, care mărturisesc marea sa operă științifică. Iar prin scrisorile sale pastorale, a întărit credința în Biserică. 

   Activitatea sa de traducere a literaturii liturgice este pretutindeni cunoscută.

   Pe lângă datele sumare prezentate în Sinaxare, există înscrisuri istorice vechi, din care aflăm mai multe amănunte despre viața acestui mare Sfânt. Astfel, a rămas notat faptul că Sfântul Ciprian a fost, într-adevăr, sârb de neam, fiind născut în jurul anului 1330 în orașul Târnovo, capitala celui de-al Doilea Regat Bulgar. Anul tunderii în monahism a Sfântului Ciprian este necunoscut. Și-a început drumul monahal la Mânăstirea Kilifarevo. Sfântul Ciprian a părăsit Bulgaria destul de devreme și a mers mai întâi la Constantinopol, apoi la Muntele Athos, unde s-a nevoit într-una dintre mânăstirile athonite.

   Conform politicii de unificare, împăratul Ioan Cantacuzino și Patriarhul Filotei al Constantinopolului au căutat să păstreze o singură Mitropolie rusească. Principalul pericol care amenința unitatea Mitropoliei era rivalitatea dintre două state rusești, Lituania și Moscova, asupra dreptului de a uni sub supremația lor toate ținuturile rusești, dintre care unele aparțineau și Poloniei, Ungariei și Moldovei. Această confruntare s-a reflectat direct în starea vastei Mitropolii a Kievului, care se dovedea a fi practic divizată de-a lungul graniței acestor state.

   Situația a fost agravată de faptul că Mitropolitul Alexei al Întregii Rusii era în esență șeful statului Moscova. Drept urmare, a pierdut ocazia de a-și vizita eparhiile vestice, iar Marele Prinț al Lituaniei, Olgerd, a cerut așezarea lui Alexei în orașul titular al Mitropoliei Kievului, care se afla sub controlul lui Olgerd. 

   O altă opțiune convenabilă Lituaniei, a fost crearea unei Mitropolii lituaniene separate. Moscova se gândea și ea la „Mitropolia” ei. Constantinopolul a urmărit inițial, în mod constant, o politică pro-Moscova, dar acest lucru a dus la nemulțumirea lui Olgerd, care a scris plângeri despre Mitropolit și a amenințat că se va transfera în Biserica Latină de sub Papa de la Roma. Această idee a fost susținută de aliații lui Olgerd, Prinții din Tver.

   Pe această cale, era foarte dificil să se mențină unitatea Mitropoliei Rusești și a Întregii Lumi Ortodoxe Ruse. A fost necesară o corecție a politicii pro-Moscova... Și, pentru început, Patriarhul Filotei a trimis în Lituania o persoană de încredere care să-i poată împăca pe Olgerd și pe Mitropolitul Alexei. Sfântul Ciprian a fost acea persoană și a fost numit ambsador patriarhal.

    În jurul anului 1373, Sfântul Ciprian a fost trimis în Lituania și Rusia, pentru a-i împăca pe principii lituanieni, din Smolensk și Tver, cu Mitropolitul Alexei al Întregii Rusii. În timpul unei călătorii prin ținuturile lituaniene, s-a întâlnit cu principii Rusiei Lituaniene și a găsit sprijin din partea lor. În viitor, va fi acuzat, la Moscova, tocmai de „lituanism”, dar sarcinile Sfântului Ciprian erau în mod clar mai ample decât a se alătura uneia dintre părțile aflate în disensiuni.

   În timpul unei călătorii cu Mitropolitul Alexei la Pereslav-Zaleski, Sfântul Ciprian l-a întâlnit pe Sfântul Serghie de Radonej. De asemenea, a făcut cunoștință cu monahismul nordic rusesc, care îi era apropiat în duh și în ce privește opiniile politice. Din Principatul Moscovei, s-a întors în Lituania. A contribuit la dezvoltarea cinstirii martirilor din Vilnius în Lituania, și la oferirea unor părticele din sfintele lor moaște către Constantinopol.

   Pe măsură ce situația din Lituania și Moscova devenea mai complicată, în condiții de „iconomie extremă”, Patriarhul Filotei l-a sfințit pe Ciprian ca Mitropolit al Kievului și Lituaniei, în 1375, iar Sinodul Patriarhal a decis că, după mutarea la Domnul a Mitropolitului Alexei, Ciprian ar trebui să fie „un Mitropolit al Întregii Rusii”.

   Pe 9 iunie 1376, Sfântul Ciprian ajungea la Kiev, care se afla sub domnia Prințului lituanian Vladimir Olgerdovici. Cu toate acestea, încercările prin intermediul ambasadorilor de a obține recunoașterea autorității sale din partea novgorod-enilor și a Prințului Moscovei au eșuat. De asemenea, nici la Moscova nu a fost binevenit.

   Atât genovezii, Hoarda de Aur, cât și influenta nobilime moscovită susținută de tânărul Mare Prinț s-au opus politicii de unificare, a Constantinopolului urmate de Patriarhul Filotei. În același timp, o lovitură de stat a avut loc chiar în Constantinopol (în 1376), iar împăratul Andronic al IV-lea a venit la putere cu sprijinul genovezilor. Patriarhul Filotei a fost detronat, iar Patriarhul Macarie a fost pus în locul său, prin voința noului împărat.

   În 1376–1377, Sfântul Ciprian s-a ocupat de treburile părții „sale” de Mitropolie, care fuseseră destul de neglijate în anii de conflict. În special, a solicitat cu succes restituirea moșiilor bisericești, care fuseseră jefuite de boieri.

   Pe 12 februarie 1378, Mitropolitul Alexei se muta la Domnul, iar autoritatea Sfântului Ciprian s-a extins în întreaga Mitropolie. Sfântul Ciprian a mers la Constantinopol și, pe 6 octombrie 1379, a fost recunoscut de Sfântul Sinod de la Constantinopol ca Mitropolit al Întregii Rusii, deși încă nu fusese primit cu brațele deschise la Moscova de Marele Prinț Dimitrievici. Din acest motiv, la început a locuit cânde în Lituania, când la Constantinopol. Abia în anul 1390, pe vremea Marelui Prinț Vasile Dimitrievici, a fost acceptat ca Primat la Moscova.

   În 1385, Mitropolitul Ciprian a fost chemat de Patriarh, la Constantinopol, pentru investigarea canonică a activităților sale. La Constantinopol, Mitropolitul s-a stabilit în Mânăstirea Studios, cunoscută pentru biblioteca sa, și s-a ocupat cu traducerea de texte, din greacă în slavonă. În special, a tradus lucrările Sfântului Dionisie Areopagitul. Ciprian a compilat Evloghionul, care a dus ulterior la o reformă în practica liturgică a Bisericii Ruse.

   Există manuscrise autografe ale anumitor traduceri slave ale Sfântului, mărturisind marea sa operă științifică. Și, prin epistolele sale pastorale, a încurajat credința Bisericii. Activitatea sa în traducerea literaturii liturgice este cunoscută pe scară largă. Pe 27 aprilie, a terminat Scara Dumnezeiescului Urcuș a Sfântului Ioan Sinaitul. În acest timp, Sfântul Ciprian a participat, în repetate rânduri, ca Mitropolit rus, la ședințele Sfântului Sinod.

   Pe 1 octombrie 1389, Sfântul Ciprian a părăsit Constantinopolul, ca Mitropolit al Kievului și al Întregii Rusii și, prin Kiev, pe 6 martie 1390, a ajuns la Moscova. Unitatea Mitropoliei era, în sfârșit, restabilită. Timp de mulți ani după aceasta, Sfântul Mitropolit Ciprian s-a preocupat de menținerea unității Bisericii Ruse în mijlocul numeroaselor amenințări, nu doar interne și din partea Hoardei, ci și din partea Bisericii Latine și a otomanilor. Între timp, și-a continuat activitățile de scriere.

   Cu patru zile înainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul Ciprian a dictat o scrisoare duhovnicească, care a poruncit să fie citită la înmormântarea sa. A trecut la cele veșnice pe 16 septembrie, în anul 1406. Trupul său a fost mutat de la Golenișciov la Moscova și înmormântat în Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin.

   Sfântul Ciprian a promovat răspândirea tradiției isihaste în Rusia, a realizat reforma liturgică și a introdus Tipicul Ierusalimului. În această perioadă, influența monahismului studit cedează locul influenței monahismului athonit, intensificată în special prin mișcarea isihastă. Cu toate acestea, reforma a fost lentă, eliminând treptat vechea rânduială studită. Ciprian a fost cel care a introdus citirea, în Prima Duminică a Postului Mare, a Sinodicului Ortodoxiei, în care teologia Sfântului Grigorie Palama se proslăvește.

   El s-a ocupat cu traducerea din greacă și rescrierea cărților slave, iar sub el, scrierea de cărți rusești a început să se dezvolte rapid. De asemenea, sub Sfântul Ciprian a avut loc o reformă a cântării bisericești și a notației muzicale rusești, iar colonizarea monahală a zonelor nordice ale Rusiei, construirea de biserici și decorarea bisericilor s-au intensificat.

   Sfântul Ciprian a întemeiat Mânăstirea Spaso-Andronikov, care a devenit un centru duhovnicesc. Și, odată cu reforma liturgică a Sfântului Ciprian, Icoana Preasfintei Treimi realizată de Sfântul Andrei Rublev avea să fie și ea influențată, ca provenind din influența Muntelui Athos, predominantă în acea vreme.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.