Sfântul Arsenie cel Mare, Patriarhul Georgiei

Zi de cinstire aparte: 25 septembrie

   Sfântul Arsenie cel Mare, ucenic și fiu duhovnicesc al lui Grigorie de Handța, a fost fiul cel mic al unui aristocrat pe nume Mirian din Misheti, în sudul Georgiei.

   În drumul lor spre Abhazeti, însoțitorii Sfântului Grigorie, Teodor și Hristofor, s-au oprit în Misheti, la casa familiei lui Arsenie. Mirian și soția sa, Kravaia, le-au cerut călugărilor să le binecuvânteze copiii și chiar mai mult decât atât, fiind uimiți de virtuțile călugărilor, le-au cerut să-l încredințeze pe fiul lor cel mic în grija lor.

   Grigorie de Handța a călătorit, mai târziu, în Abhazeti pentru a-i vizita pe Teodor și Hristofor, iar în drumul său înapoi la mânăstire îi ducea cu el pe tânărul Arsenie, viitorul Patriarh al Georgiei, și pe un alt tânăr - Efrem, viitorul Făcător de Minuni și Episcop de Ațquri. Monahii Teodor și Hristofor au luat și ei parte la călătoria acestora.

   Călugării din Handța i-au întâmpinat pe tineri cu nemulțumire profundă, întrucât rânduiala mânăstirii interzicea prezența celor de vârsta lor, dar Sfântul Grigorie i-a asigurat pe frați că era vorba despre o circumstanță de excepție, pentru care voia cea sfântă a lui Dumnezeu se va arăta curând. Sfântul Grigorie a încredințat creșterea tinerilor tovarășilor și ucenicilor săi, pustnicii Teodor și Hristofor.

   Când Sfântul Arsenie a ajuns la vârsta potrivită, tatăl său, Mirian, a intrat la Sinodul Bisericesc și l-a întronizat pe fiul său ca Patriarh al întregii Georgii din proprie inițiativă, ajutat de un mic grup de Episcopi și laici. Amestecul lui Mirian în treburile ierarhilor a reprezentat o ofensă flagrantă la adresa Bisericii și a credincioșilor.

   Un Sinod Bisericesc s-a întrunit iarăși, la Javaheti, pentru a decide modalitatea prin care să fie îndreptată fapta lui Mirian. Circumstanțele erau deosebit de dificile, deoarece conducătorul Sinodului, Episcopul Efrem de Ațquri, crescuse împreună cu Sfântul Arsenie. Dar dată fiind legea bisericească,  s-a decis să i se ceară lui Arsenie să demisioneze din funcția de Patriarh. Chiar în acel moment, însă, sosea Sfântul Grigorie la întrunire și i-a asigurat pe Sfinții Părinți că întronizarea Sfântului Arsenie era o împlinire a voii sfinte a lui Dumnezeu.

   Tulburarea a fost curând înlăturată, iar dragostea dintre Efrem și Arsenie a fost restaurată. Cu exemplul său de slujitor plăcut lui Dumnezeu și cu dragostea sa dumnezeiască, Sfântul Arsenie a luminat Biserica Georgiană și pe credincioși, până în ultima sa zi pe pământ.

   Sfântul Arsenie este, de asemenea, cinstit ca mare istoric și filolog. I se atribuie remarcabila lucrare istorică "Despre despărțirea Bisericilor Georgiană și Armeană". În această expunere, Sfântul Arsenie a dovedit logic că Biserica Georgiană a urmat cu statornicie calea creștinismului adevărat, de-a lungul istoriei, în timp ce Biserica Armeană s-a abătut de la calea adevărată atunci când a acceptat erezia monofizită. 

   De asemenea, din condeiul său au luat naștere multe Imnuri și Vieți de Sfinți remarcabile. Lucrarea sa "Viața și Mucenicia lui Aviv din Nekresi" este cu adevărat demnă de remarcat.

   Patriarhul Arsenie cel Mare este cunoscut și ca un ctitor activ de biserici. El a construit Catedrala din Tkobi-Erda, în regiunea Ingușetia (aproape de Cecenia de astăzi), în Valea Râului Assa.

   Sfântul Arsenie a condus turma credincioșilor georgieni, timp de douăzeci și șapte de ani, și s-a înfățișat plin de bucurie înaintea lui Hristos, în anul 887.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.