Sfântul Antim al Iberiei, Episcop al Georgiei

Zi de cinstire aparte: 14 septembrie

   Sfântul Antim Ivireanul (al Iberiei, Georgiei) a fost unul dintre cei mai educați oameni ai vremii sale. Vorbea fluent multe limbi, între care greaca, româna, slava veche, araba și turca, și era avansat în teologie, literatură și științele naturii. Era neobișnuit de înzestrat în artele frumoase - în special în pictură, gravură și sculptură. Era renumit pentru frumoasa lui caligrafie. Sfântul Antim a fost un mare scriitor, un orator renumit și un reformator al limbii române scrise.

   Se cunosc puține lucruri din tinerețea Sfântului Antim. Era originar din regiunea Samțhe din sudul Georgiei. Părinții săi, Ioan și Mariam, i-au dat numele Andria, la botez. 

   Sfântul l-a însoțit pe regele Archil în Rusia și l-a ajutat să înființeze acolo o tipografie georgiană, dar după ce s-a întors a fost capturat de tâlhari daghestanezi și vândut ca sclav. Prin eforturile Patriarhului Dositei al Ierusalimului, Sfântul Antim a fost în cele din urmă eliberat, dar a rămas în slujba Patriarhului pentru a-și continua pregătirea duhovnicească.

   Deja faimos pentru picturile, gravurile și caligrafia sa, Sfântul Antim a fost rugat de prințul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) al Țării Românești să călătorească în regatul său, în jurul anului 1691. După ce a ajuns în Țara Românească, a administrat o tipografie locală. Industria tipografică din țară a avansat enorm la acea vreme, iar principala inspirație și forță motrice din spatele marilor progrese a fost maestrul georgian Antim. El a reușit să facă din Țara Românească un centru al creștinismului și o editură importantă de cărți pentru tot Răsăritul.

   În 1694, Sfântul Antim a fost așezat ca stareț al Mânăstirii Snagov, unde a întemeiat curând o tipografie. În același an, noua sa tipografie publica "Îndrumări la Dumnezeieștile Slujbe", la 21 mai, în Ziua Tuturor Sfinților. Cartea a fost semnată de diaconul Mihail Iștvanovici, viitorul fondator al primei tipografii georgiene.

   În 1705, Sfântul Antim, „alesul dintre stareții aleși ai Țării Românești”, a fost hirotonit Episcop de Râmnicu Vâlcea, iar în 1708 a fost numit Mitropolit al Ungro-Vlahiei. Întreaga țară i-a sărbătorit înălțarea pe Tron. După cum a proclamat un stareț: „Dumnezeiescul Antim, un om mare și fiu al înțeleptei națiuni iberice, a venit în Țara Românească și a luminat pământul nostru. Dumnezeu i-a dăruit un izvor nesecat de înțelepciune, i-a încredințat împlinirea de mari nevoințe și a ajutat la înaintarea neamului nostru, întemeindu-ne o mare industrie tipografică”.

    Sub conducerea directă a Sfântului Antim, peste douăzeci de biserici și mânăstiri au fost ridicate în Țara Românească. De o importanță deosebită este Mânăstirea Tuturor Sfinților, situată în centrul Bucureștiului. Porțile principale ale acestei mânăstiri au fost realizate din stejar și sculptate, cu motive tradiționale georgiene, chiar de către Sfântul Antim. Mitropolitul a stabilit, de asemenea, rânduieli pentru mânăstire și a declarat independența acesteia față de Biserica din Constantinopol.

   Încă din ziua hirotonirii sale, Mitropolitul Antim a luptat neobosit pentru eliberarea Țării Românești de sub asupritorii străini. În ziua hirotonirii sale, s-a adresat turmei sale:

„Ați apărat credința creștină în curăție și fără prihană. Cu toate acestea, sunteți înconjurați și strâns înlănțuiți de violența altor națiuni.

Îndurați nenumărate privațiuni și necazuri din partea celor care domină această lume... 

Deși sunt nevrednic și sunt într-adevăr mai tânăr decât mulți dintre voi - asemenea lui David, sunt cel mai tânăr dintre frații mei - Domnul Dumnezeu m-a uns să fiu Păstorul vostru. Astfel, voi împărtăși încercările și durerile voastre viitoare și voi avea parte de soarta pe care Dumnezeu v-a rânduit-o”.

   Cuvintele sale au fost profetice: În 1714, turcii l-au executat pe principele valah Constantin Brâncoveanu, iar în 1716 l-au executat pe Ștefan Cantacuzino (1714-1716), ultimul principe al Țării Românești.

   În locul său, l-au numit pe Nicolae Mavrocordat, un fanariot (membru al uneia dintre principalele familii grecești din Fanar, cartierul grecesc al Constantinopolului, care, ca administrator în birocrația civilă, a exercitat o mare influență în Imperiul Otoman după cucerirea turcească) ce se preocupa doar de interesele Imperiului Otoman.

   În această perioadă dificilă, Sfântul Antim al Iberiei a adunat în jurul său un grup de patrioți boieri loiali, hotărâți să-și elibereze țara de sub dominația turcească și fanariotă. Dar Nicolae Mavrocordat a devenit suspicios și i-a ordonat Sfântului Antim să demisioneze din funcția de Mitropolit. Sfântul Antim nu a putut face acest lucru, așa încât acela a depus o plângere la Patriarhul Ieremia al Constantinopolului.

   Apoi, un sinod de episcopi, care nu includea niciun cleric român, l-a condamnat pe „conspiratorul și instigatorul la activități revoluționare” la anatemă și excomunicare și l-a declarat nedemn de a mai fi numit călugăr. Dar Nicolae Mavrocordat se arăta încă nemulțumit și a susținut că a-i refuza, Sfântului Antim, titlul de Mitropolit al Ungro-Valahiei era doar un joc de cuvinte insuficient.
   El a ordonat ca Sfântul Antim să fie exilat departe de Țara Românească, la Mânăstirea Sfânta Ecaterina, pe Muntele Sinai. Mitropolitul Antim, iubit de poporul român, a fost escortat noaptea afară din oraș, deoarece conspiratorii se temeau de reacția poporului.

   Dar Mitropolitul Antim nu a ajuns niciodată la Muntele Sinai. Pe 14 septembrie 1716, o bandă de soldați turci l-a înjunghiat mortal pe Sfântul Antim, pe malul râului Tundja (Tunca), unde acesta curge prin Adrianopol, nu departe de Galipoli, și i-a aruncat sfintele rămășițe, măcelărite, în râu.

   Astfel s-a încheiat viața pământească a unui Sfânt georgian - un om care și-a dedicat toată puterea, talentul și cunoștințele, renașterii culturii creștine și întăririi poporului valah în Credința Ortodoxă.

   În anul 1992, Biserica Română l-a canonizat pe Sfântul Antim al Iberiei (Ivireanul) și a proclamat ziua pomenirii sale speciale ca fiind 14 septembrie, ziua adormirii sale. Biserica Georgiană îl cinstește în mod aparte, însă, pe 13 iunie.

   Ca Mitropolit, Sfântul Antim a înființat școli pentru copiii săraci și a construit biserici și mânăstiri. Fiind sculptor în lemn, și-a folosit talentul pentru a înfrumuseța multe biserici, între care Mânăstirile Strehaia, Surpatele, Cozia și Govora.

   Sfântul Antim a fost un Păstor zelos, care a satisfăcut setea de cunoaștere duhovnicească a turmei sale. Predicând în limba română, a învățat-o adevărurile mântuitoare ale Ortodoxiei și i-a oferit cuvinte de încurajare și mângâiere. Cărțile și predicile sale edificatoare fac parte din moștenirea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române.

   Cea mai importantă dintre cărțile sale a fost "Didahiile", o carte cu douăzeci și opt de predici pentru slujirea pastorală; "Tomosul Bucuriei", cu aproape 800 de pagini, inclusiv cinci lucrări polemice împotriva apusenilor care încercau să desființeze Ortodoxia în Principatele Române, mai ales în Transilvania. În 1706, a tipărit "Molitvelnicul" ("Evloghionul"), prima ediție românească din Muntenia. În 1713, a tipărit "Hieraticonul" în limba românească, confirmând biruința limbii române în textele liturgice ale Bisericii Române.

   Alte înscrisuri vechi precizează faptul că Mitropolitul Antim, arestat de turci în 1716, închis, destituit pe nedrept și condamnat la exil pe viață la Mânăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, nu a ajuns niciodată la destinație întrucât, pe 14 septembrie 1716, a fost ucis chiar de soldații care îl escortau. Aceștia i-au tăiat trupul în bucăți mici și le-au aruncat în râul Tungia, la sud de Dunăre, lângă Adrianopol. Astfel, slujitorul credincios al lui Hristos a primit cununa muceniciei.

   Abia în 1966, Patriarhia Ecumenică a anulat destituirea pe nedrept emisă împotriva Sfântului Antim și, pe 21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis includerea în calendar a Mitropolitului Antim Ivireanul, ca Sfânt Ierarh și Martir, prăznuit pe 14 septembrie.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.