Sfântul Amandie, Apostolul Flandrei - Episcop de Maastricht

Data specială de cinstire: 6 februarie

Sfântul Amandie (Amand), care a trăit între anii 584-675, s-a născut în Poitou, Franța, și a fost călugăr în Flandra și în nordul Franței, predicând în întreaga regiune și întemeind mai multe mânăstiri, între care Ghent și Elnon. A fost stareț al Mânăstirii Elnon timp de patru ani, devenind Episcop în anul 628. Evlavia pentru sfințenia lui Amandie a apărut, mai întâi, în Flandra, Picardia și Anglia.

Sinaxarele ortodoxe bisericeșți de astăzi se rezumă doar la a aminti numele Sfântului Amandie, menționând că nu se cunosc date legate de viața sa.

Cu toate acestea, în lucrarea istorică aghiografică Legenda Sanctorum (Aurea), descoperim următorul fragment:

"S-a întâmplat astfel... cu voia regelui, [Sfântul Amand] avea să zidească o mânăstire de călugări; mai apoi, un episcop care era din cetatea învecinată s-a îndurerat când a aflat aceasta și s-a supărat mult pe el și a poruncit slujitorilor săi să-l alunge, ori altfel îl vor ucide. Aceia au mers la el și i-au zis, cu viclenie și înșelându-l, să meargă cu ei ca să-i arate un loc bun și potrivit și apă suficientă, pentru a zidi pe o mânăstire pentru călugări.

Iar cel care le cunoștea răutatea și gândul cel rău a mers cu ei pe vârful unui munte înalt, unde ei să-l ucidă, acesta dorindu-și mult martiriul pentru dragostea Domnului nostru și pentru a merge lângă El; dar peste aceia s-a coborât brusc, din cer, o asemenea furtună, cu ploaie și cu îngrozire, încât acoperise tot muntele, în așa măsură încât nu se mai puteau vedea unul pe celălalt, de credeau că vor muri pe loc. Ei au căzut în genunchi, la pământ, rugându-l să-i ierte și să-i lase să plece de acolo vii. Pentru care s-a și rugat, iar când furtuna s-a liniștit și vremea a devenit din nou frumoasă, ei au mers la locul lor și [Sfântul Amand] a scăpat, astfel, din această primejdie".

SOLII DE PREȚ

Miercuri, 25 septembrie 2024, elevii clasei a IX-a de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia, au fost primiți de către Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor promițându-le părintească grijă pentru formarea lor ca vrednici teologi și intelectuali creștini care, primind Taina Sfintei Hirotonii, să vestească în lume Cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai aflăm, din alte surse istorice, că Sfântul Amandie de Maastricht a viețuit ca pustnic pentru o vreme și apoi a devenit călugăr, la vârsta de 20 de ani, în Mânăstirea "Sfântul Martin" din Tours, în Franța. Când s-a călugărit, familia sa a încercat să-l răpească și să-l întoarcă la cele lumești, dar nu a reușit. El a propovăduit Cuvântul Evangheliei în Franța, Carintia, Germania, Gasconia și Flandra, unde a și fost chinuit de localnici, pentru lucrarea sa.

Mai târziu, a devenit Episcop de Maastricht, în Olanda, în anul 649 după Hristos. Sfântul Amandie a întemeiat mai multe mânăstiri, devenind stareț al Mânăstirii Elnone-en-Pevele din Franța.

A fost duhovnic al Sfântului Humbert de Pelagius, în ultimii săi ani retrăgându-se la Mânăstirea Elnon, unde l-a îndrumat pe Sfântul Chrodobald de Marchiennes, sporind în rugăciune.

Sfântul Amandie este adesea asociat cu producătorii de bere, deoarece a petrecut mult timp predicând și învățând în regiunile unde se fabricau berea și vinul.

Când altarul Mânăstirii benedictine "Sfântul Petru" din Salzburg a fost dărâmat, în anul 1606, pentru a face loc unuia nou, un fragment de mătase s-a numărat între relicvele prețioase găsite în mormântul Sfântului Amandie. Sfintele moaște ale Sfântului Amandie au fost duse la Salzburg, din Worms, de către primul Episcop al orașului și stareț al Mânăstirii "Sfântul Petru", Sfântul Rupert (mutat la Domnul în anul 718).

Prezența și venerarea sfintelor moaște ale Sfântului Amandie în Mânăstirea "Sfântul Petru" nu poate fi urmărită istoric decât până la Arhiepiscopul Arno (785-821), care a fost și stareț al Mânăstirii Sfântului Amandie, în Elnon (Flandra), din 782 până la numirea sa ca Episcop de Salzburg în 785. Prin urmare, este probabil ca sfintele moaște ale celui de-al doilea cel mai important Sfânt al Mânăstirii "Sfântul Petru" să fie cele ale Sfântului Amandie de Maastricht, "Apostolul Flandrei", mai degrabă decât ale Sfântului Amandie de Worms (mutat la Domnul în anul 659).

Cu această ocazie, sfintele moaște ale Sfântului Amandie au fost înfășurate în prețiosul giulgiu din mătase, găsit în timpul renovării altarului principal, la începutul secolului al XVII-lea, fiind dificil, însă, de determinat cu certitudine. Desfacerea mormântului Sfântului Amandie este înregistrată pentru prima dată în anul 1443. Cu toate acestea, este foarte probabil ca altarul să fi fost deja deschis sub stăreția lui Balderich (1125-1147), care a reconstruit Biserica "Sfântul Petru" din temelie, după un incendiu devastator în anul 1127.

Practica de a înfășura sfintele moaște ale sfinților creștini în pânzeturi prețioase, adesea importate din estul Mediteranei, Orientul Apropiat, Spania sau Sicilia, este bine atestată cel puțin din secolul al XI-lea. Decorarea acestei mătăsi roz-roșiatice, cu brocart auriu, care constă dintr-un vultur impunător cu două capete care atacă două feline cu pete albe, cu cap de balaur, indică o origine în estul Mediteranei sau, mai probabil, Orientul Apropiat Islamic.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2024.