Sfântul Alexandru Romanul, martirizat în Drijipara Traciei

Zi de cinstire aparte: 25 februarie

   Sfântul Mucenic Alexandru era din Cartagina, dar unii susțin că el a venit din Puteoli din Italia. Când a ajuns la vârsta potrivită, a devenit soldat și a servit în regimentul tribunului Tiberian din Roma. Când avea optsprezece ani, împăratul roman Maximian Hercule (286-305) a emis un edict prin care toți cetățenii trebuia să meargă la Templul lui Jupiter, în afara orașului, într-o zi desemnată, pentru a aduce jertfe.

   Tribunul Tiberian și-a adunat soldații și le-a ordonat să meargă la această manifestare, dar Alexandru, crescut din copilărie în credința creștină, a refuzat și a spus că nu va aduce jertfe demonilor. Tiberian i-a raportat împăratului Maximian că în regimentul său se afla un soldat creștin. Soldații au fost trimiși imediat să-l aresteze pe Alexandru.

   Alexandru se odihnea, iar un înger l-a trezit și l-a avertizat de apropierea martiriului său, asigurându-l că va fi cu el la acel moment. Când au sosit soldații, Alexandru a ieșit în întâmpinarea lor. Fața lui strălucea cu o lumină atât de strălucitoare încât soldații au căzut la pământ când l-au văzut. Sfântul i-a mustrat și le-a spus să-și îndeplinească ordinele.

   Stând în fața lui Maximian, Alexandru și-a mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos și a refuzat să se închine idolilor. El a spus că nu se teme de împărat, nici de amenințările lui. Împăratul a încercat să-l convingă pe tânăr, cu promițându-i onoruri, dar Alexandru a rămas ferm în mărturisirea sa și i-a certat pe împărat și pe toți păgânii. Mai mult, asemenea Întâiului Mucenic Ștefan, el a privit în sus și L-a văzut pe Domnul Iisus la dreapta Tatălui Ceresc.

   Maximian l-a trimis pe Alexandru la tribunul Tiberian, care se găsea atunci în Tracia pentru a-i persecuta pe creștinii de acolo. Tiberian l-a legat pe Alexandru de un stâlp de lemn, atârnându-i o piatră grea, de picioare, și l-a biciuit fără milă.

   După acele chinuri barbare, l-au transferat pe Mucenic la Marcianopolis în Tracia, legat în lanțuri. În acest timp, un înger i-a spus mamei lui Alexandru, Pimenia, despre martiriul fiului ei, iar aceasta l-a însoțit și l-a încurajat. Pe drum, Alexandru a fost supus altor pedepse de tot felul, în acest timp el postind complet, timp de patruzeci de zile.

   L-au supus torturii, sub ochii mamei sale, și l-au forțat pe prizonier să meargă în spatele carului lui Tiberian. La Marcianopolis, chinuitorii l-au ars cu torțe și l-au târât prin mărăcini, dar a rămas nevătămat.

   Curajoasa Pimenia le-a cerut soldaților să o lase să meargă la fiul ei, iar ea l-a încurajat să rabde chinurile pentru Hristos. Soldații au fost uimiți de puterea stoică a Mucenicului, zicându-și unii altora: "Mare este Dumnezeul creștinilor!”.

   Îngerul i s-a arătat Mucenicului de mai multe ori, întărindu-l. Noaptea, un înger înfricoșător i s-a arătat lui Tiberian, cu sabia în mână, și i-a poruncit tribunului să se grăbească spre Bizanț, întrucât se apropia sfârșitul martiriului. Tiberian s-a grăbit la drum.

   În orașul Filipopolis, Tiberian l-a judecat din nou pe Sfântul Alexandru, în prezența demnitarilor orașului adunați pentru acest eveniment. La acest proces, Alexandru a rămas ferm în credință.

   Pe măsură ce călătoria continua, Alexandru le-a dăruit putere soldaților slăbiți de sete, cerându-I Domnului să le dăruiască un izvor de apă. De asemenea, Mucenicul s-a rugat sub un copac, cerând putere în suferințele sale, iar fructele și frunzele acelui copac au primit, de atunci, putere vindecătoare. Într-un alt loc, numit Burtodexion, Sfântul și-a întâlnit din nou mama, Pimenia căzând în lacrimi la picioarele lui. Sfântul Mucenic i-a spus: "Nu plânge, maica mea, căci poimâine Domnul mă va ajuta să închei lucrarea”.

   În orașul Drijipara, Tiberian i-a impus Sfântului pedeapsa cu moartea. Sfântul Mucenic a mulțumit Domnului, pentru că îi dăduse puterea de a îndura toate chinurile și de a primi martiriul. Soldatul care trebuia să ducă la îndeplinire execuția i-a cerut iertare Sfântului și, multă vreme, nu a putut ridica sabia, pentru că vedea îngerii care așteptau să ia sufletul Mucenicului.

   Sfântul s-a rugat și I-a cerut lui Dumnezeu să-i înlăture pe îngeri, voind să meargă la Domnul. Abia atunci a fost tăiat sfințitul său cap. Trupul sfântului a fost aruncat într-un râu, dar a fost recuperat de patru creștini. Pimenia a luat sfintele moaște ale fiului ei martirizat și le-a îngropat cu cinste lângă râul Erghina.

   La mormântul Sfântului Alexandru, au început apoi să se săvârșească vindecări. Curând, Sfântul Mucenic i-a apărut mamei sale într-un vis, în care a mângâiat-o, zicându-i că nu peste mult timp și ea va fi mutată în lăcașurile cerești. Peste mormântul său, a fost ridicată, mai târziu, o biserică.

    În anul 591, han-ul avarilor a capturat orașul. El a ars biserica și a distrus sfintele moaște ale Mucenicului, furând racla de argint.

   Trebuie menționat că sărbătoarea principală a Sfântului în sinaxarele grecești este 25 februarie, în timp ce în sinaxarele slave este 13 mai. Cu toate acestea, în sinaxarul grecesc din 13 mai este cinstit un Sfânt Mucenic cunoscut sub numele "Sfântul Alexandru, Episcopul Tiberian-ului", deși nu există detalii despre viața sa, însă îi sunt destinate stihuri. Se crede că, de-a lungul secolelor, s-a făcut o confuzie din varii motive, iar cinstirea Sfântului Alexandru a devenit neclară, astfel încât Tronul Episcopal al Tiberian-ului a fost înlocuit cu numele tribunului Tiberian.

   Confuzia a sporit și mai mult atunci când, pe 14 mai în sinaxarele grecești a apărut cinstit un Mucenic cunoscut sub numele de "Sfântul Alexandru", care a fost martirizat în Kentukelai - locul fiind până astăzi necunoscut. Viața acestuia din urmă este foarte asemănătoare cu cea a Sfântului Alexandru cinstit pe 25 februarie, deși apar scrise mai multe detalii.

   Drept urmare, el este în realitate cinstit în toate cele trei zile în sinaxarele grecești, dar numai într-o singură zi în sinaxarul slav, singura zi comună fiind 13 mai. 

   O parte din sfintele sale moaște se află, astăzi, în Mânăstirea Sfântului Serafim de Sarov din Pistoia, Italia.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2025.