Zi de cinstire specială: 18 februarie

Sfântul Agapit provenea din Capadocia și a fost fiu al unor părinți evlavioși și iubitori de Dumnezeu. A trăit pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (285-305). La o vârstă fragedă a plecat la o mănăstire din apropierea Sinadei, în Frigia (astăzi, Șuhut, în Turcia - Provincia Afionkarahisar), unde a devenit călugăr.

A fost iubit de stareț, datorită vieții sale pline de virtuți și, astfel, a fost învățat să citească și să scrie. De asemenea, el a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Prin rugăciunile sale, a ucis un balaur mare care apăruse lângă mânăstire răpind atât oameni, cât și animale. Aceasta a atras pe mulți dintre cei care au apelat la el pentru ajutor.
Mai târziu, în timpul domniei lui Licinius (308-323), Sfântul Agapit a fost recrutat în armată, împotriva voinței sale. Acolo, i-a văzut pe Sfinții Mucenici biruitori Victor, Doroteu, Teodul, Agripa și mulți alții, fiind chinuiți pentru credința lor în Hristos.
Imediat, a vrut să se alăture lor, în martiriu. Deși aceia s-au desăvârșit în Hristos prin sabie, cu voia lui Dumnezeu el a fost păzit, chiar dacă a fost rănit cu sulița. Viața lui a fost cruțată, pentru ca el să-i poată conduce pe mulți la mântuire.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (21 mai) a auzit că Sfântul Agapit poate vindeca oamenii prin rugăciunile sale. Prin urmare, împăratul i-a trimis un servitor bolnav și el a fost vindecat. Sfântul Constantin a dorit să-l răsplătească pe Sfântul Agapit, dar el i-a cerut doar să fie eliberat din serviciul militar și să i se permită să se întoarcă la mânăstirea sa. Cererea lui a fost acceptată, așa că s-a întors la mânăstire.
Sfântul Agapit s-a dedicat studiului Sfintei Evanghelii, iar Episcopul Sinadei l-a hirotonit la Taina Sfintei Preoții. După ce Episcopul a murit, Sfântul Agapit a fost ales să-i succedă în această poziție, cu consimțământul comun al clerului și poporului.
După ce și-a condus turma într-un mod plăcut lui Dumnezeu, pregătind-o în Credința Ortodoxă și în viața plină de virtuți, Sfântul Agapit s-a mutat cu pace la Domnul.

Din alte surse, mai aflăm că Sfântul Agapit, pe când era tânăr și se afla în prima sa mânăstire, acolo de găseau în jur de o mie de călugări. A rămas ca un nevoitor încercat al poruncilor Domnului și și-a chinuit trupul, cu post și priveghere și alte mijloace de stăpânire de sine. Timp de optzeci de ani a mâncat doar scoarță și păstăi de lupin și cenușă, în loc de pâine. De asemenea, și-a biruit somnul, atât pe cât este posibil cuiva.
Era slujitor și atent în îndatoririle sale față de frații mânăstirii, iar celorllalți li se adresa precum unor stăpâni și domni. Astfel, el a fost găsit vrednic să primească de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Prin rugăciunile sale a ucis acel balaur și a vindecat o fecioară, scăpând-o de la moarte. Prin urmare, el a fost iubit de toți și apreciat.
Împăratul Licinius (313-324) a fost cel care, aflând că Sfântul era bărbătesc la trup, l-a recrutat, împotriva voinței sale, și l-a numărat în armata sa. În ciuda acestui fapt, Sfântul și-a continuat lupta ascetică obișnuită și a rămas neclintit în îndeplinirea îndatoririlor sale de soldat. I s-a dus vestea, nu doar pentru că vindeca boli mortale ale oamenilor, ci și pentru că vindeca vite și cai și orice alt animal, numai prin prezența sa.
Când Licinius a părăsit această viață, iar Constantin cel Mare a primit Imperiul romanilor, atunci un slujitor al împăratului a fost posedat de un duh necurat. Urla și-l chema pe nume pe Sfântul Agapit. De aceea, împăratul l-a adus la palat, și imediat ce s-a rugat, duhul s-a îndepărtat, iar slujitorul a fost vindecat.
Deîndată ce a devenit Ierarh, a făcut minuni și mai mari, învrednicindu-se inclusiv de darul înainte-vederii. Pentru a dovedi acest lucru, menționăm câteva dintre faptele săvârșite prin aceste daruri și minunile pe care Sfântul le-a făcut.
O femeie, care auzise despre Sfânt și care ar fi vrut să primească binecuvântarea lui, a mers la acesta și, când Sfântul a văzut-o, i-a spus totul despre ea însăși încă din copilărie, iar după ce a sfătuit-o și a binecuvântat-o, a lăsat-o să plece.
Altădată, un diacon din Heraclea, Tracia, când s-a apropiat pentru a primi harul binecuvântării sale, a fost mustrat de Sfânt, pentru că batjocorise o fecioară.
Terenurile fertile ale Episcopului Damian din Silandos, o cetate din Lidia, au fost acoperite de apele râului care trecea prin el, în timpul iernii. Prin rugăciunile sale, Sfântul Agapit a schimbat direcția râului, într-o altă parte, și astfel câmpurile Episcopului au rămas neatinse.
Multe alte minuni a făcut Sfântul, incluse în istoria sa, fiind numărate peste o sută. Doar prin atingerea mâinii sale, sau prin atingerea umbrei trupului său și prin cuvintele sale, au fost îndepărtate boli grele.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.