Sfânta și Drepta Metodia din Kimolos

 Zi de cinstire aparte: 5 octombrie

Sfânta Metodia s-a născut pe Insula Kimolos, în data de 10 noiembrie 1865, din părinți evlavioși. Tatăl ei se numea Iacob Sardes, iar mama sa Maria. Au avut trei fii și cinci fiice, a doua dintre ele numindu-se Irina.

Încă din copilărie, Sfânta a fost atrasă de lucrurile dumnezeiești și frecventa mereu biserica. Când a ajuns la vârsta potrivită, s-a căsătorit cu un marinar, pentru a face pe plac părinților ei. Deși era căsătorită, râvna ei pentru Biserică a rămas nestăvilită. Într-o zi, însă, soțul ei a naufragiat lângă Asia Mică, pe când se afla într-o călătorie, și s-a înecat.

Mai târziu, Irina a fost tunsă călugăriță în Biserica "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Hodighitria" din Kimolos, de către Arhiepiscopul Metodie de Syros, care i-a pus numele Metodia. Bucuria ei nu cunoștea margini și a urmat poruncile evanghelice ale Domnului, cu tot sufletul ei. Nevoințele ei ascetice au fost aspre, iar ea a fost un exemplu viu pentru toți. De aceea, Hristos, Care locuiește în inimile curate, a venit și El să locuiască în ea, și ea s-a făcut vas ales (Faptele Apostolilor 9:15).

Vestea despre marile sale virtuți s-a răspândit pretutindeni și o mulțime de femei au venit să i se alăture, pentru a găsi un refugiu duhovnicesc și un liman sigur în confruntarea cu furtunile vieții.

Cuvintele inspirate ale Sfintei erau sursă de înviorare și vindecare pentru sufletele îndurerate ale acelor femei, iar ea le călăuzea pe calea pocăinței. Pe lângă celelalte daruri ale sale, Dumnezeu i-a dăruit Sfintei Metodia harul facerii de minuni.

Sfânta Cuvioasă Metodia a adormit în pace întru Domnul, î n ziua de Duminică, 5 octombrie 1908, la vârsta de 43 de ani. A fost canonizată ca Sfântă, pe 5 octombrie 1991.

Despre Sfânta Metodia din Kimolos, mai aflăm, de asemenea, și dintr-o alcătuire scrisă a doi autori - Gheorghe A. Venturis și Despina Atanasiad-Venturis, membri ai comunității insulare, următoarele:

Născută din părinți evlavioși, în 10 noiembrie 1861, pe insula Kimolos, Sfânta Metodia a fost al treilea copil din cei opt copii ai familie. A fost botezată cu numele Irina și, de la o vârstă fragedă, s-a remarcat prin evlavia, smerenia și dragostea sa față de Biserică.

În mediul evlavios al insulei sale și într-o familie închinată lui Hristos, pe măsură ce s-a maturizat, au sporit în ea în mod asemănător și credința și râvna sa religioasă. A tânjit și a așteptat momentul potrivit, pentru a se închina complet lui Dumnezeu și Bisericii.

Totuși, întrucât se afla la o vârstă „potrivită pentru căsătorie”, părinții ei au decis să o căsătorească; iar ea s-a supus voinței lor și s-a căsătorit cu un marinar din Chios.

La ceva timp după căsătorie, soțul tinerei a naufragiat și s-a înecat în largul țărmurilor Asiei Mici, iar atunci Irina a simțit că acesta era momentul să-și îndeplinească chemarea dumnezeiască.

Când i-a mărturisit dorința, preotului care era îndrumătorul ei duhovnicesc, acesta a încurajat-o să-și ducă la îndeplinire planul. După o pregătire corespunzătoare, a fost tunsă călugăriță, de către Arhiepiscopul de Siros de atunci, Metodie, și a luat numele de Metodia. Acest eveniment a umplut-o pe Metodia de o bucurie infinită, întrucât cea mai profundă dorință a ei fusese împlinită. De atunci, și-a petrecut viața urmând cu credință și dăruire rânduielile monahismului, stând în chilia ei solitară, la „Stiadi”, în Castelul Interior nelocuit și ruinat din Kimolos, lângă Sfânta Biserică a Nașterii Domnului, care datează din 1592.

Această chilie izolată i-a fost o adevărată „închisoare”, unde Metodia a dus o viață ascetică având credință profundă și o perseverență entuziastă, iar în ciuda faptului că nu locuia într-o mănăstire, respecta rânduielile monahale cu sârguință și credință. Credința, rugăciunile, postul, privegherea, cercetările și milostenia ei au transformat mica sa chilie într-un loc sfânt, literal și metaforic, plin de mireasmă plăcută.

Din locul închisorii sale, Metodia rareori pleca, iar atunci doar pentru a participa la Dumnezeiasca Liturghie și a primi Sfânta Împărtășanie, ori atunci când era mare trebuință și dorea să ajute pe cineva aflat în nevoie. În perioada Postului Mare, ea stătea zăvorâtă cu totul, primind doar să asculte și să dea sfaturi femeilor aflate în mare nevoie și cu care comunica printr-o fereastră mică, singura din chilia ei, fără a deschide ușa. Însă, în restul timpului, chilia sa era o adevărată școală sfântă nu numai pentru femeile din Kimolos, ci și pentru femeile venite din alte insule, care aflaseră despre Cuvioasa, pentru a beneficia duhovnicește de învățăturile ei, pentru a găsi alinare în suferințele vieții și pentru a se inspira din izvorul ei nepieritor de credință, curaj, voință, iubire, perseverență din toată inima. Avea eleve dedicate, care transmiteau familiilor lor „roua și medicamentul” ce izvorau din locul sacru și putem susține, fără nicio exagerare, că ea a influențat viața tuturor compatrioților ei.

Aspra postire, privegherea, rugăciunea, lacrimile, cercetarea, smerenia și milostenia i-au permis Sfintei Metodia să devină o „tămăduitoare prin Hristos”, primind harul facerii de minuni. Minunile mărturisite de compatrioții ei, dar și minunile care s-au săvârșit și continuă să se săvârșească chiar și astăzi, pentru cei care îi cer ajutorul cu inimă curată și credință.

La vârsta de 47 de ani și după aceea, o scurtă boală a făcut ca „purtătoarea de Hristos” Cuvioasa Metodia să treacă la Domnul, pe 5 octombrie 1908, compatrioții ei știind în marea lor parte că Dumnezeu o așezase printre Sfinții Săi. În mintea lor, ea era o Sfântă, iar acest lucru a ajuns să fie evident prin faptul că, pe 15 august 1946, au redactat și semnat ei înșiși o mărturisire prin care o recunoșteau pe Cuvioasa drept „Protectoare și păzitoare a insulei și mare binefăcătoare a noastră, a tuturor”.

În 1962, pe locul chiliei sale ruinate, a fost construită o biserică mică, cinstită sub numele de "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Cea Milostivă și Cuvioasa Metodia". Au mutat sfintele sale moaște, din Biserica "Sfântul Spiridon", unde au fost păstrate de atunci, și le-au așezat într-o raclă dinăuntrul bisericii. Pe 5 octombrie 1991, în ziua declarării sale oficiale ca Sfântă, sfintele sale moaște au fost mutate din nou la Sfânta Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Hodighitria și sunt păstrate și astăzi acolo, într-un Sfânt Baldachin, spre închinarea credincioșilor.

Au numit-o "lumânare de veghe neadormită, mândria și păzitoarea orașului Kimolos, inspirată de Dumnezeu și vas prețios al virtuților trimise de Dumnezeu, candelă luminoasă și slava strălucitoare a Cicladelor". Nenumărate sunt epitetele cu care admirația creștinilor evlavioși a împodobit-o pe umila țărăncuță care a simțit chemarea Domnului de la o vârstă fragedă și I-a răspuns cu toată puterea sufletului ei. În ultimele două secole, Cicladele au dăruit Bisericii noastre patru figuri Sfinte: Sfântul Nicodim Aghiorâtul din Naxos, Sfântul Arsenie din Paros, Sfânta Pelaghia din Tinos și Sfânta Metodia, în secolul al XX-lea, din Kimolos. Canonizarea ei oficială s-a săvârșit în Patriarhia Ecumenică, prin Decizia 499, din 17 iulie 1991. Ziua sa de sărbătorire specială este 5 octombrie.

Să o cinstim cu credință, cu imnuri, pe Preacuvioasa Sfântă Metodia, odrasla Kimolos-ului, bijuteria virtuților și cu adevărat întocmai Sfinților asceți din cele mai vechi timpuri, imitând faptele vieții ei iubite de Dumnezeu și strigând: Slavă Celui Ce ți-a dat putere, Slavă Celui Ce te-a încununat, Slavă Celui Ce te-a numărat, Maică Sfântă, în ceata Sfinților!

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.