Sfânta Nouă Muceniță Zlata (Hrisa) din Miglina, Bulgaria

Zi de cinstire aparte: 13 octombrie

Sfânta Fecioară Muceniță Zlata (Hrisa), „vas de aur al fecioriei și mireasă neîntinată a lui Hristos”, s-a născut în satul Slatina, în Eparhia Miglinei, la granița dintre Bulgaria și Serbia, când Bulgaria se afla sub jugul turcesc. Tatăl ei era sărac și avea patru fiice. Sfânta Zlata era frumoasă la chip, iar sufletul ei era, de asemenea, frumos. Încă din copilărie, a dat dovadă de un caracter neobișnuit de puternic și de o credință neclintită în Hristos.

Un oarecare turc a devenit obsedat de frumusețea ei și a răpit-o, într-o zi, în timp ce strângea lemne împreună cu alte femei. A dus-o la el acasă și a încercat, în repetate rânduri, să o seducă pe tânără și să o convingă să se convertească la islam, spunând că o va lua de soție. Zlata, însă, s-a împotrivit și a mărturisit: „Eu nu-L cunosc decât pe Hristos ca Mire al meu, de Care nu mă voi lepăda, chiar dacă mă sfâșiați”.

Întrucât înșelăciunea și lingușirea s-au dovedit a fi fără sorți de izbândă, turcul a început să o amenințe cu chinuri cumplite. Însă, Slăvita Muceniță nu s-a speriat de aceste amenințări. Timp de șase luni, nelegiuiții agareni (astfel mai sunt numiți musulmanii, fiind descendenți neiertători ai lui Agar, roaba la care a intrat Patriarhul Avraam din Vechiul Testament și din care s-a născut Ismael) au încercat să o convingă pe Zlata să primească religia lor, dar ea a rămas neclintită. Apoi, au poruncit părinților și surorilor Sfintei să o convingă să devină musulmană. Altfel, ar fi ucis-o pe Zlata și i-ar fi chinuit.

Părinții și surorile Sfintei au plâns și au îndemnat-o să se lepede de Hristos „doar de dragul aparenței”, pentru a fi scutiți de chinuri și de moarte. Sfânta Zlata nu a fost mișcată de rugămințile lor, răspunzând: „Voi, care mă îndemnați acum să mă lepăd de Hristos, nu mai sunteți părinții și surorile mele. În schimb, Îl am pe Domnul Iisus Hristos ca tată, pe Doamna Născătoare de Dumnezeu ca mamă și pe Sfinții Bisericii noastre ca frați și surori!”.

Când musulmanii au văzut că nu o pot slăbi în hotărâre pe Sfântă, au chinuit-o timp de trei luni, lovind-o cu bâte. Mai târziu, au sfășiat trupul ei, cu căngi de fier, astfel că pământul se înroșise de sânge. Apoi, au chinuit-o cu un fier încins.

În apropierea ei, stătea Părintele său Duhovnicesc, Ieromonahul Timotei de la Mănăstirea Stavronichita de pe Muntele Athos. Sfânta Zlata îi trimisese vorbă să se roage să reziste până la sfârșit. El a fost cel care i-a și consemnat martiriul.

În cele din urmă, musulmanii s-au înfuriat aprig, odată ce fuseseră învinși de o femeie, așa că au legat-o de un copac și au ucis-o, cu cuțitele lor. Sufletul său curat a fost primit de Hristos, Care i-a dăruit dubla cunună: a fecioriei și a muceniciei.

Unii creștini i-au strâns sfintele moaște, în ascuns, și le-au îngropat cu mare evlavie. Sfânta Zlata a pătimit pentru Hristos, pe 13 octombrie 1795.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2026.