Sfânta Nouă Muceniță Achilina (Acvilina, Angelina)

Zi de cinstire aparte: 27 septembrie

   Sfânta Achilina (Acvilina), fecioara muceniță a lui Hristos, a fost fiica unor părinți evlavioși care locuiau în satul Zagliberi, în Tesalonic, în eparhia Sfântului Ardamerie.

Într-o zi, tatăl ei s-a certat cu un vecin turc (căci turcii și creștinii locuiau împreună în acel sat) și l-a lovit pe turc, ucigându-l. Autoritățile l-au arestat și l-au dus la pașa din Tesalonic, pentru a fi executat pentru crima sa. Temându-se de moarte, nefericitul om s-a convertit la islam pentru a-și salva viața. Sfânta Acvilina era încă pruncă la sânul maicii sale, când se întâmpla acest lucru. Mama Sfintei a rămas creștină și și-a încurajat fiica să primească această credință și să nu se lepede de Hristos.

   După un timp, turcii l-au presat pe tatăl Achilinei, să o facă și pe ea musulmană. El le-a spus, acelora: „Stați fără grijă cu fiica mea, mă voi ocupa eu de ea. O voi obliga să se convertească la islam, la momentul potrivit”.

   Când Sfânta Acvilina avea optsprezece ani, turcii l-au îndemnat iarăși pe tatăl ei, să-și convertească fiica la credința lor. Atunci, el i-a spus aceleia: „Ceilalți turci îmi spun că trebuie să devii musulmană, mai devreme sau mai târziu. Mai bine fă-o mai degrabă, ca să nu mă mai deranjeze”.

   Ea a răspuns cu mare curaj: „Nu mă voi lepăda niciodată de Domnul Iisus Hristos, Care a murit pe Cruce pentru noi. Sunt gata să îndur chinuri și chiar moarte, de dragul lui Hristos al meu”.

   Înțelegând că nu se va răzgândi, tatăl ei a mers la turci, zicându-le: „Nu reușesc s-o conving pe fiica mea să devină musulmană, așa că puteți face ce doriți cu ea”.

   Auzind acestea, turcii s-au înfuriat și au trimis slujitori, să o aresteze pe fată. Când mama Sfintei i-a văzut prinzând-o pe fiica ei, a încurajat-o să rămână fermă în mărturisirea lui Hristos și să fie curajoasă în fața chinurilor pe care urma să le îndure.

Sfânta Acvilina a răspuns: „Asta e intenția mea, mamă. Dumnezeu să mă ajute. Roagă-te pentru mine”.

   Apoi, și-au luat rămas bun, cu multe lacrimi și tânguiri. Slujitorii au legat-o pe Acvilina, cu frânghii, și au dus-o la judecător. Mama ei i-a urmat, dar aceia i-au închis ușa în față și au lăsat-o în curte. Sfânta Acvilina a fost dusă înăuntru, pentru a se înfățișa înaintea judecătorului, iar mama ei s-a întors acasă, așteptând deznodământul.

   Judecătorul a întrebat-o: „Vrei să devii musulmană, fată nebună?”

   Ea a răspuns: „Nu, nu-mi voi lepăda niciodată credința sau pe Învățătorul meu Hristos”.

   Auzind aceste lucruri, judecătorul s-a mâniat și a poruncit ca Sfânta să fie dezbrăcată, lăsând-o în cămașă. Apoi, le-a poruncit să o lege de un stâlp și să o bată cu nuiele, și așa s-a și întâmplat. Doi slujitori au bătut-o îndelung, dar Sfânta Achilina a răbdat suferințele, cu mare curaj.

   Apoi, încă o dată, Sfânta a fost dusă în fața judecătorului și a celorlalți turci. Aceștia au început cu lingușiri, promițându-i multe lucruri. I-au oferit chiar daruri, numai să-și tăgăduiască credința creștină, dar Sfânta considera bogățiile pământești ca fiind lipsite de valoare. Un bărbat mai de vază dintre ei, având mai multă îndrăzneală decât ceilalți, i-a spus: „Fă-te musulmană, Acvilina, și te voi căsători cu fiul meu”.

Mucenița lui Hristos a răspuns: „Cel rău vă va lua, pe tine și pe fiul tău”.

   Când turcii au auzit aceasta, s-au înfuriat și au legat-o pe Sfântă ca mai înainte, bătând-o și mai mult. Apoi, a fost dezlegată și chestionată pentru a treia oară.

Acvilina primise atâtea bice, încât cămașa ei era sfâșiată și nu mai reușea să o acopere. Judecătorul i-a zis: „Nebună ce ești! Nu ți-e rușine să apari goală în fața atâtor oameni? Fă-te musulmană, sau îți voi frânge oasele, unul câte unul”.

Sfânta fecioară a răspuns: „Ce aș putea să vreau de la credința ta? De ce să renunț la Hristos?”.

   Turcii s-au înfuriat și mai tare, încât au bătut-o pe Sfântă, până la moarte. Pământul se îmbibase cu sângele său. În cele din urmă, au dezlegat-o și au dat-o unui creștin care se afla întâmplător în acel loc, iar acesta a dus-o la casa maicii sale.

   Când mama ei a văzut că fiica îi era aproape moartă, a îmbrățișat-o și a întrebat-o: „Ce ai făcut, copila mea?”.

    Mucenița și-a deschis ochii, cu greu, și i-a zis: „Iată, am păstrat mărturisirea credinței mele, așa cum am convenit”.

   În timp ce vorbea cu mama ei, Sfânta Acvilina și-a încredințat sufletul curat în mâinile lui Dumnezeu și a primit cununa nepieritoare a muceniciei, pe 27 septembrie 1764.

   Tot drumul către locul de îngropare se umpluse de mireasma minunată izvorâtă din sfintele moaște ale Sfintei Acvilina. În acea noapte, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului  ei, asemenea strălucirii unei stele, iar creștinii care au fost martori la aceasta L-au preaslăvit pe Dumnezeu.

   Dincolo de cele găsite în Sinaxare, Sfântul Nicodim Aghiorâtul istorisește, de asemenea, despre Sfânta Achilina:

   Achilina, Sfânta Nouă Muceniță a lui Hristos, era din Tesalonic, din satul Zagliveri, situat în Episcopia Ardameri. Era fiica unei maici evlavioase. Martiriul ei a avut loc în următoarele circumstanțe.

   Într-o zi, tatăl Sfintei s-a certat și s-a luptat cu un vecin turc (deoarece atât creștinii, cât și turcii locuiau împreună în acest loc). Prin amestecul celui rău, l-a lovit și ucis pe agarean. După care a fost arestat de autoritățile locale, care l-au condus la pașa din Tesalonic, pentru a-l condamna. Acum, fiind îngrozit de moarte și cerând achitarea, s-a oferit să devină musulman. (Vai de căderea lui!) Prin urmare, nu l-au executat. Pe atunci, Achilina era o pruncă ce sugea laptele maicii sale. După trecerea unui timp, turcii i-au poruncit tatălui ei să-și facă fiica musulmană. El le-a spus:
„Nu vă faceți griji pentru fiica mea. Ea este sub autoritatea mea și o voi converti când voi dori”.

   Totuși, mama Achilinei a rămas ancorată în credința lui Hristos și nu a încetat niciun ceas să-și îndemne copila să rămână  fermă în credința creștină și să nu-L tăgăduiască niciodată pe Iisus Hristos.

   Când fata a împlinit 18 ani, turcii au vorbit din nou cu tatăl ei, despre convertire. În acel moment, el a chemat-o pe Achilina și i-a spus: „Copila meu, alți turci se iau de mine, zilnic, legat de acceptarea mahomedanismului de către tine. Prin urmare, fie acum, fie puțin mai încolo, tot vei deveni musulmană. Ia decizia într-o zi sau două, ca musulmanii să nu mă mai hărțuiască”.

   Totuși, Sfânta, care era aprinsă și înflăcărată de dragostea lui Hristos, cu mare curaj a răspuns: „Poate crezi că am aceeași puțină credință ca și tine, să-L tăgăduiesc pe Creatorul meu, Domnul Iisus Hristos, Care S-a supus Crucii și morții pentru noi? Refuz. Sunt pregătită să îndur chinurile cumplite, chiar și moartea, pentru dragostea lui Hristos”.

   Prin aceste afirmații superbe și admirabile, ea nu mai era fiica prea-nenorocitului ei tată, ci cu adevărat fiica lui Hristos, Împăratul Ceresc!

   Văzând credința neclintită a Sfintei, tatăl a mers înaintea turcilor și le-a povestit: „Nu pot s-o fac pe fiica mea să-și schimbe credința; faceți cu ea ce vreți”.

   Auzind aceasta, au început să se agite și au trimis pe degrabă oameni de la curte, s-o prindă pe Muceniță. Văzându-i apropiindu-se, mama Sfintei a luat-o pe Achilina și i-a dat acest ultim îndemn:
   „Iată, fiica mea cea iubită și dulce, Achilina. Iată, rodul pântecelui meu! A sosit ceasul despre care te-am avertizat. Drept aceea, fata mea, ia aminte și ascultă îndemnul meu. Arată curaj în chinurile pe care le vei înfrunta și nu te lepăda de Hristos”.

   La fel, Achilina a răspuns: „Nu te teme, mamă, căci exact aceasta vreau. Dumnezeul Cel Preabun îmi va fi ajutorul. Roagă-te pentru mine”. Astfel, și-au luat rămas bun, cu lacrimi.

  Slujitorul judecătorului a legat-o pe Sfântă și a dus-o la judecată. Mama, plină de milă, a urmat-o pe fiica ei iubită, la locul de condamnare, dragostea de mamă nelăsând-o să fie despărțită de copilul ei drag. Însă, cei care o luaseră au încuiat-o afară din curte. Achilina a fost dusă înăuntru, în prezența judecătorului care, în mod grosolan, i-a strigat:
  „Ei! Tu, fă-te musulmană”.

Sfânta a exclamat:
  „Nu, nu voi deveni una. Niciodată nu-mi voi părăsi credința și pe Învățătorul meu, Hristos!”.

  Auzind aceasta, judecătorul s-a mâniat. Prin urmare, a poruncit ca Sfânta să fie dezbrăcată și lăsată doar în cămașă. Apoi, au legat-o pe Achilina de un stâlp, iar doi slujitori au bătut-o cu nuiele, multe ore. Cu toate acestea, Mucenița a îndurat acest chin, cu vitejie.

  Mai apoi, judecătorul și alți turci au dus-o din nou, pe Muceniță, în fața lor. Au început cu lingușiri, la adresa Achilinei, promițându-i daruri scumpe dacă se va lepăda de credință. Numai că, mireasa lui Hristos avea în inima ei dragoste față de Mirele său, Hristos, și nici nu lua seama la ofertele lor. Mai mult, judecătorul, fiind peste măsură de bogat, i-a propus cu îndrăzneală:
  „Achilina, fă-te musulmană și te voi face mireasa fiului meu”.

Mucenița lui Hristos a răspuns, cu o mare îndrăzneală:
  „Tu și fiul tău mergeți la pierzare”.

  Cu aceste cuvinte, mânia judecătorului s-a aprins. Au legat-o, din nou, ca mai înainte, și au biciuit-o multe ore. Când au eliberat-o pentru o a treia chestionare, judecătorul a întrebat-o:
  „Nefericito, nu ți-e rușine să fii bătută goală în fața atâtor bărbați?”. A spus aceasta pentru că, din cauza nenumăratelor lovituri, cămașa ei se făcuse zdrențe și era goală. Judecătorul a continuat:
  „Ori devii musulmană, ori ți se vor zdrobi oasele în fața tuturor.”

Ca respingere, ea a spus:
  „Și ce m-ar atrage la credința ta, încât să-L tăgăduiesc pe Hristosul meu; ori în ce minune a religiei tale să cred, din moment ce ai viață murdară și indecentă?”.

   O, mărturisire neînfricată! Un răspuns nobil, demn de laudă cerească, nu ca din partea unei tinere fete blânde și delicate, ci ca din partea unui uriaș viteaz!

   Toți cei din preajmă au fost rușinați, în fapt, de strălucirea vorbelor ei sincere. Nu mai știau cum să se poarte cu ea. În furia lor, au biciuit-o pe Sfântă, fără milă, a treia oară, lăsând-o ca moartă. Pământul s-a înroșit de sângele ei. Apoi, au dezlegat-o pe Muceniță și a fost dusă la casa mamei sale, de către un creștin prezent. După care, mama și-a îmbrățișat fiica ce își dădea ultima suflare, și a întrebat:
  „Copila meu, ce ai făcut?”

Revenindu-și puțin, Mucenița, forțându-se mult pentru a răspunde, a deschis ochii, a văzut-o pe mama sa:
  „O, mamă, ce altceva aș fi putut face decât ceea ce mi-ai spus? Iată, după porunca ta, mi-am păstrat neatinsă mărturisirea de credință”.

   Mama Achilinei și-a ridicat brațele și ochii spre cer și L-a slăvit pe Dumnezeu. După ce a vorbit cu mama sa, Mucenița și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe 27 septembrie 1764, și a primit cununa mucenicească.

   Sfintele și cinstitele moaște ale Sfintei Achilina au izvorât deîndată mireasmă minunată, atât de dumnezeiască, încât toate străzile pe care le-a străbătut pentru înmormântare s-au umplut de mir. Noaptea, o lumină cerească s-a coborât peste mormântul Achilinei și l-a luminat ca o stea strălucitoare. Toți creștinii care au observat acest lucru L-au lăudat pe Dumnezeu, Căruia se cuvin slava și puterea în veci de veci. Amin.

(după "Noii Martiri ai Jugului Turcesc" - Seattle, Washington 1985)

   Continuând cercetările, mai descoperim următoarele date, din arhive istorice:

Turcii i-au luat, Sfintei Achilina, sfintele sale rămășițe și le-au îngropat de fapt în cimitirul musulman, pentru ca aceia să-și satisfacă mândria, revendicând-o ca fiind a lor, în ciuda încercărilor lor eșuate de a o converti. Dar, așa cum se arată mai sus: „Noaptea, o lumină cerească a coborât peste mormântul Achilinei și l-a luminat asemenea unei stele strălucitoare”. Când creștinii au văzut acest lucru, i-au luat trupul și l-au îngropat într-un loc ascuns. Cei trei bărbați care au avut curajul să facă acest lucru purtau numele: Țoplas, Kalimeris și Buklas și și-au promis unul altuia că nu vor dezvălui niciodată locul în care se află sfintele moaște ale Sfintei Achilina, astfel încât acestea să nu mai cadă niciodată în mâinile turcilor. Și, în ciuda faptului că exista o biserică mare închinată Sfintei în acea zonă, sfintele sale moaște au rămas ascunse în taină, până când Sfânta urma să decidă să se arate spre marea binecuvântare a credincioșilor.

   Din anul 1957, cinstirea Sfintei Achilina se face pe 27 septembrie, în ziua martiriului ei. Înainte de aceasta, sărbătoarea sa era 24 aprilie. Această dată a sărbătorii are legătură cu decizia localnicilor din satul Zagliverion, care au vrut să combine cele două sărbători principale, cea a Sfintei Achilina, cu cea a Sfântului Gheorghe (23 aprilie) - căruia îi era închinată biserica lor principală. Transferul a fost făcut în 1957, dar a rămas neschimbată, stabilită clar, abia după 1984, când o biserică mare în cinstea Sfintei Achilina a fost construită în sat.

   O slujbă scrisă în cinstea Sfintei Achilina a fost descoperită, de asemenea, în Biserica "Sfântul Gheorghe", în 1969. Acea scriere avea semnătura călugărului Policarp A. Giakoudis de la Pantocrator și includea Vecernia, Utrenia, Liturghia și Viața, în cinstea Sfintei. În septembrie 1969, imnograful Stareț Gherasim Mikragiananitis a compus o slujbă în cinstea Sfintei Achilina și, de atunci, ea este cântată. În 1980 au fost adăugate și alte rugăciuni.

   Prima reprezentare în icoană a Sfintei datează din 1858, realizată de Ierodiaconul Ieroteu de la Sfânta Mânăstire Logavardas (Longovarda). Icoana îi înfățișează pe toți Noii Mucenici aflați sub jugul turcesc, iar Sfânta Achilina este una dintre ei. 

   Tot în Biserica "Sfântul Gheorghe" se află și trei Icoane mai vechi ale Sfintei Achilina. Prima datează din 1903 și o înfățișează pe Sfântă în întregime, cu scene din viața sa, în stânga și în dreapta, Hristos binecuvântând-o de sus. În cea de-a doua este, de asemenea, în întregime reprezentată, cu următoarea dedicație: „Polycarpou Athanasiou Giakoudi Zagliverinon Pantocratorino de la Muntele Athos, la 1 septembrie 1904”, adică fusese sfințită de călugărul care a compus pentru prima dată o slujbă în cinstea ei. A treia Icoană este realizată de Panagioti Anagnostu, în 1913, iar Sfânta Achilina este înfățișată împreună cu Sfânta Chirana.

Toate cele trei icoane provin din Muntele Athos.

   Casa Sfintei Achilina, precum și locul martiriului ei au rămas știute până în ziua de astăzi și pot fi vizitate, deși sunt într-o stare de degradare avansată. Sărbătoarea Sfintei Achilina este cunoscută de localnici, sub numele de Achilinia.

   De asemenea, mai trebuie menționat că este destul de probabil ca numele real al Achilinei să fi fost Angelina, dar când Sfântul Nicodim Aghiorâtul i-a scris Viața, a tradus-o în cel mai apropiat echivalent grecesc.

Mai mult și mai nou, după teologul Angelo Paklaras, redăm următoarele:

   Regretatul Mitropolit Nicodim de Ierisos (1981-2012), imediat după întronizarea sa în Arnaia, s-a arătat interesat de înființarea de noi parohii și de ridicarea de sfinte biserici, pentru a-i cinsti pe Sfinții locali ai Mitropoliei sale.

   Prima sa preocupare, din momentul în care a vizitat parohia "Sfântul Gheorghe" din Zagliveri și a fost informat despre viața și martiriul Sfintei Achilina, a fost să înalțe o biserică și să înființeze o parohie în cinstea ei. Astfel, prin acțiunile Preasfințitului Ierarh, a fost înființată a doua parohie în Zagliveri, în cinstea Sfintei Noi Mucenițe Achilina.

   De asemenea, l-a delegat pe Părintele Anastasie Teologos, preot paroh din Zagliveri, să își asume construirea bisericii sfinte, cu rugăciunile și binecuvântările Sale, dar i-a fost alături și în această întreprindere, întrucât Mitropolitul Nicodim însuși venea și supraveghea întregul proiect, la intervale regulate.

   După cum a spus regretatul Mitropolit: „Această biserică ce se ridică va fi un monument al evlaviei localnicilor din Zagliveri și din împrejurimi”.

   Cu harul și binecuvântarea lui Dumnezeu și a Ierarhului, piatra de temelie a fost pusă la 27 septembrie 1984, de către regretatul Mitropolit Nicodim de Ierisos. Trei ani mai târziu, în sfânta biserică se savârșea Sfânta Liturghie, la subsol, și cu binecuvântarea lui Dumnezeu și a Sfintei, a putut fi ridicată o biserică strălucitoare, din nou sub îngrijirea personală a regretatului Mitropolit și a Părintelui Anastasie.

Sfințirea a avut loc, cu toată cinstea, pe 27 septembrie 1994, în prezența a numeroși ierarhi.

   În mod special, la slujba de Vecernie a sfințirii, Mitropolitul de atunci, Pantelimon (Bardakos), de Samos și de Icar, a fost protos, anterior fiind slujitor al Sfintei Mitropolii de Ierisos. A doua zi, a avut loc ceremonia de sfințire și Liturghia Sfântă arhierească, prezidată de Nicodim de Ierisos, cu alți opt prelați.

   Cancelarul Sfintei Mitropolii de Ierisos, Părintele Hrisostom Maidonis, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicodim de Ierisos, a încercat și a reușit, împreună cu Părintele Anastasie, să facă din această nouă parohie un loc de pelerinaj pan-elenic pentru întreaga Macedonie, astfel încât mulțimi de pelerini evlavioși să se adune pentru a primi harul și binecuvântarea Sfintei.

   Părintele Hrisostom vizita foarte des această nouă parohie, săvârșea Sfânta Liturghie, predica și scria articole despre Sfântă, despre viața și martiriul ei și despre marea semnificație a construirii sfintei sale biserici și, în același timp, a înființat Organizația de Tineret a Sfintei Mitropolii, numită „Sfânta Achilina”.

   O dorință arzătoare și de-o viață și un vis evlavios al regretatului Ierarh Nicodim a fost acela de a găsi sfintele moaște ale Sfintei Achilina. Această dreaptă dorință, de aproximativ treizeci de ani, și-a exprimat-o atât în ​​privat, în frământarea sa intensă, în rugăciunile înflăcărate, cât și prin rugăciunea personală către Sfântă, dar și public, la sărbătorile anuale de cinstire a Sfintei Achilina, și a făcut acest lucru și în Osa la prima Liturghie Arhierească de după descoperirea sfintelor moaște ale Sfintei Chirana (25 septembrie 2011).

   Sfânta Achilina a văzut dorința sinceră a bunului și smeritului Ierarh, i-a ascultat rugăciunea sufletească și acei mulți ani de rugăciuni, și i-a îndeplinit cererea sfântă, ca răspuns la dragostea și respectul pe care le avea pentru venerabila ei persoană.

Astfel, Sfânta a avut marea plăcere să-i facă descoperite sfintele sale moaște în timpul slujirii sale, cu doar câteva luni înainte de adormirea sa, pentru a-l bucura și a-i dărui mângâiere, a-l sprijini și a-l întări în timpul încercărilor sale și pentru a o descoperi într-un mod minunat. Detaliile sunt descrise în "Cronica Descoperirii Sfintelor Moaște ale Sfintei Achilina", Ossa Langada, 2012, scrisă de Mitropolitul Ioan de Langada.

   După evenimentele festive în cinstea Sfintei Chirana din octombrie 2011, la care a fost prezent regretatul Ierarh, în sfânta sa frământare privind arătarea Sfintei, i-a cerut cuviosului călugăr Părinte Maxim de Iveron, care se ocupase de viața Neomartirilor și de îngroparea sfintelor lor moaște, să-și dedice energia descoperirii sfintelor moaște ale Sfintei Achilina.

   Într-adevăr, Părintele Maxim, cu cooperarea Cancelarului Mitropoliei, Părintele Hrisostom Maidonis, a mers la Zagliveri pentru o cercetare științifică printre preoții rezidenți și locuitorii evlavioși.

   Acolo, o stareță evlavioasă locuia în casa Sfintei Achilina și le-a dat o carte de rugăciuni pentru călătorie, în care era scris: „Septembrie: 27 a acestei luni, este Sfânta Angelina”.

   Numele „Angelina” și Sfânta Achilina au fost asociate, în mod minunat, și într-un vis al unei femei evlavioase din Ormilia, în Halkidiki , căreia i s-a arătat Sfânta Chirana și i-a spus: „Nu sunt singură aici; prietena mea Angelina este cu mine”.

   De menționat că la sărbătoarea Sfintei Achilina, în septembrie 2011, Mitropolitul de Ierisos binecuvânta Icoana Sfinților din Langada, în care apăreau împreună Sfintele Chirana și Achilina, iar aceasta era o copie a unei icoane mai vechi din Sfânta Biserică "Sfântul Gheorghe" din Zagliveri, realizată în 1913.

   Acestea toate indică faptul că cele două Sfinte erau prietene și că Sfânta Achilina fusese numită anterior Angelina, potrivit regretatului Părinte Anastasie Teologos.

În acest vis - precum și într-un vis al unei doamne din Salonic - Sfânta Angelina și-a istorisit martiriul și a dezvăluit locul înmormântării sale în afara Sfintei Biserici a "Sfinților Arhangheli" din Osa, poruncindu-i în același timp să se roage cu Canonul de Rugăciune către Sfântul Partenie (protectorul celor care suferă de boli grele), pentru Mitropolitul Nicodim din Ierisos.

   Cu binecuvântarea regretatului Mitropolit Nicodim, s-au efectuat mai multe studii și săpături în posibile locuri de înmormântare ale Sfintei din Zagliveri, pornind de la viziuni mai vechi, de care avuseseră parte localnicii, și de la cele ale Părintelui Maxim, dar nu s-a găsit nimic legat de Sfânta Achilina.

   Sfânta Achilina (Angelina) din Zagliveri a fost martirizată în 1764, la vârsta de 18 ani, după chinurile îngrozitoare pe care le-a suferit din mâna turcilor, pentru că a refuzat să-L trădeze pe Hristos și să-și trădeze credința, așa cum făcuse tatăl ei renegat.

Mama ei evlavioasă a pregătit-o pentru martiriu, prezentându-i-o încă de la o vârstă fragedă pe Sfânta Chirana și martiriul ei, ca model.

   Când Sfânta a adormit în brațele mamei sale, sufletul ei a fost înălțat la Ceruri, iar trupul ei înmiresmat a fost îngropat într-un cimitir turcesc.

   Trei tineri, ale căror nume au fost păstrate, au dezgropat trupul Sfintei și au îngropat-o într-un loc necunoscut.

   După toate aceste mărturii, Înaltpreasfințitul Mitropolit de Langada a ordonat săparea solului în zona locului desemnat, care în timpul iernii rămânea neacoperit de zăpadă și unde o lumină strălucea deasupra.

   Sfintele moaște ale Sfintei au fost descoperite într-o poziție pe care un făt o are în pântecele maicii sale, exact așa cum Sfânta se dezvăluise în vise. Acestea se aflau la câțiva metri distanță de Sfânta Biserică a Sfinților Arhangheli, unde fuseseră găsite și sfintele moaște ale Sfintei Chirana.

   După combinarea tuturor mărturiilor orale și scrise, împreună cu rapoartele medico-legale, s-a dovedit fără vreo îndoială că acestea erau sfintele moaște ale Sfintei Achilina.

   În urma aflării sfintelor moaște, Sfânta Achilina a cerut ca totul sa fie adus la cunoștința Mitropolitului Nicodim, lucru care s-a și făcut de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan de Langada.

   Pe când Mitropolitul Nicodim de Ierisos era bolnav, Mitropolitul Ioan l-a vizitat personal pe Ierarh și i-a înmânat o mică parte din sfintele moaște ale Sfintei Achilina.

Regretatul Ierarh a mulțumit cu lacrimi lui Dumnezeu și Sfintei, Care îl ținuseră pentru această mare cinste și binecuvântare de a se învrednici să se închine, după 31 de ani, la sfintele moaște pline de har ale Sfintei Achilina și pentru că visul său evlavios devenise realitate.

   Toți clericii prezenți au fost martori la marea mireasmă ce pătrunsese locul odată cu prezența sfintelor moaște ale Sfintei. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!”. Sfânta l-a vizitat pe Ierarhul bolnav și l-a binecuvântat cu prezența sa fizică și l-a cinstit cu mireasma sfintelor sale moaște.

   La două sute cincizeci de ani de la martiriul său, Sfânta Achilina s-a întors în locul ei de origine, la casa și la sfânta sa biserică, în ziua de dinaintea Sfintei sale cinstiri, pe 26 septembrie 2013.

   Sfânta ajungea acolo, exact în același mod în care tinerii o duseseră de la Zagliveri la Osa, în coșuri pe cai și exact pe aceeași cale.

   Sfintele moaște izvorâtoare de har au fost mutate, la cererea prelatului Ierisosului, Teoclit, și au fost așezate într-o raclă de argint, în prezența Ierarhilor Bisericii Greciei și a miilor de credincioși veniți să o cinstească pe Sfântă.

   În timpul evenimentelor festive care au avut loc în ziua mutării sfintelor moaște ale Sfintei, de la Osa la Zagliveri, a lipsit marele Ierarh al Ierisosului, Nicodim.

   Sufletul său binecuvântat se bucură însă, mai întâi pentru că a văzut-o și a venerat-o prin ochii săi trupești pe Sfânta Achilina, cu câteva luni înainte de adormirea sa, iar pe de altă parte pentru că a văzut noetic și a binecuvântat din Cer, cu cinstită dreapta Sa, întreaga cuvioasă ceremonie.

   El mijlocește la Dumnezeul Sfânt și la Sfânta Achilina, căreia îi este alături în Biserica Triumfătoare, în numele nostru, al tuturor fiilor săi duhovnicești din Biserica Luptătoare. Fie ca noi să fim mereu ocrotiți prin rugăciunile lui!

   În dimineața zilei de 26 septembrie 2013, Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan de Lagada, Lete și Rentina oficia o slujbă de mijlocire, în Sfânta Biserică a "Sfinților Arhangheli" din Osa, unde în 2012 fuseseră descoperite în mod minunat Sfintele Moaște ale Sfintei Mucenițe Achilina. Acesta era începutul pregătirilor pentru readucerea acestor sfinte moaște la locul de origine al Sfintei, în Zagliveri.

   După rugăciuni, sfintele moaște au fost așezate în coșuri special concepute și cărate pe catâri, însoțite de bărbați călare, de-a lungul drumului care leagă Osa de Zagliveri. Acest lucru s-a făcut deoarece, potrivit surselor, în anul 1764, când Sfânta a fost martirizată, trei tineri îi duseseră sfintele moaște în acest fel, din Zagliveri la Osa, pentru a o îngropa în curtea Bisericii "Sfinții Arhangheli", lângă Sfintele Moaște ale Sfintei Chirana, descoperite și ele recent. Au făcut acest lucru în ascuns, pentru a împiedica profanarea lor de către otomani și, până în 2012, nimeni nu a știut unde sunt ascunse sfintele ei rămășițe.

   Când sfintele moaște au ajuns, în acea seară, la Zagliveri, revenind în ținutul său după 249 de ani, a avut loc o primire oficială și o slujbă de închinare, în cinstea acestei Sfinte Mucenițe care a refuzat să-și trădeze credința în Hristos și care a udat pământul Macedoniei cu slăvitul ei sânge.

   În dimineața zilei de 27 septembrie, ierarhi din regiunile Ierisos, Muntele Athos și Ardameri s-au strâns în Biserica Sfânta Achilina din Zagliveri, pentru a săvârși o Dumnezeiască Liturghie cu mai mulți Ierarhi, în cinstea întoarcerii sfintelor moaște ale Sfintei Achilina, după 249 de ani de la martiriul ei, la locul său de naștere.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2026.