Sfânta Fecioară Muceniță Iulia din Cartagina

Zi de cinstire aparte: 16 iulie

   Sfânta Fecioară Muceniță Iulia s-a născut în Cartagina, într-o familie creștină. Pe când era mică, a fost capturată de perși. Aceștia au dus-o în Siria și au vândut-o ca sclavă. Împlinind poruncile creștine, Sfânta Iulia și-a slujit cu credință stăpânul. Și-a păzit fecioria, ținea posturile și se ruga mult lui Dumnezeu. Niciun îndemn din partea stăpânului ei păgân nu a putut-o împinge la idolatrie.

   Odată, stăpânul a plecat cu mărfuri spre Galia și a luat-o cu el pe Sfânta Iulia. Pe drum, corabia s-a oprit în insula Corsica, iar stăpânul a decis să participe la o sărbătoare păgână (festival), dar Sfânta Iulia a rămas pe corabie. Corsicanii i-au îmbătat pe negustor și pe tovarășii săi cu vin și, după ce aceștia din urmă au căzut în somnul beției, au luat-o pe Iulia de pe corabie. Sfânta Iulia nu s-a temut să recunoască faptul că era creștină, iar păgânii sălbatici au răstignit-o.

   Un înger al Domnului a anunțat moartea Sfintei Mucenițe călugărilor unei mânăstiri situate pe o insulă din apropiere. Monahii au luat trupul Sfintei și l-au îngropat într-o biserică din mânăstirea lor.

   În jurul anului 763, sfintele moaște ale Sfintei Mucenițe Iulia au fost mutate la o mânăstire de maici, în orașul Brescia (istoricii oferă ani contradictorii privind mutarea la Domnul a Sfintei: fie în secolul al V-lea, fie în secolul al VII-lea).

   Sfântul Nicolae Velimirovici ne istorisește, la rândul său, despre Sfânta Muceniță Iulia, următoarele:

   Sfânta Iulia s-a născut în Cartagina, într-o familie distinsă. Când perșii au cucerit Cartagina, mulți oameni au fost luați în sclavie. Sfânta Iulia a fost capturată, înrobită și a căzut în mâinile unui negustor din Siria. Acel negustor era păgân. Văzând că Sfânta Iulia era creștină, a sfătuit-o de multe ori să se lepede de Hristos și să devină una cu el în credință, dar Sfânta Iulia nu a putut niciodată să fie de acord cu acest lucru. Întrucât Sfânta Iulia era credincioasă și demnă de încredere în slujire, negustorul a lăsat-o în pace și nu i-a mai vorbit despre credință.

   Odată, negustorul a încărcat cu mărfuri barca sa și a luat-o pe Sfânta Iulia cu el, navigând, spre tărâmuri îndepărtate, cu treburi. Când au ajuns în Corsica, era vremea unei sărbători păgâne, iar negustorul s-a alăturat acelei ofrande blasfemiatoare, dar Sfânta Iulia a rămas la bordul bărcii, plângând pentru că atât de mulți oameni trăiau în rătăciri nechibzuite și nu cunoșteau Adevărul. Cumva, păgânii au aflat despre aceasta, au scos-o din barcă, chiar dacă stăpânul ei s-a opus, și mai apoi au început să o chinuiască aspru, după care au răstignit-o pe cruce. Astfel, Sfânta Iulia și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

   Mutarea sa la Domnul le-a fost descoperită, de un înger al lui Dumnezeu, călugărilor de pe insula apropiată Margarita, sau Gorgona, iar călugării au mers și au îngropat cu cinste trupul Sfintei Mucenițe. Multe minuni s-au săvârșit la mormântul Sfintei Iulia de-a lungul secolelor, iar din lumea cealaltă ea însăși s-a arătat oamenilor. A suferit, cu cinste, în secolul al VI-lea.

   După mulți ani, credincioșii au vrut să ridice o biserică nouă, într-un alt loc, în cinstea Sfintei Iulia, deoarece vechea biserică devenise prea mică și dărăpănată. Drept urmare, au strâns materiale de construcție, pe noul loc: piatră, cărămizi, nisip și toate cele necesare. S-a întâmplat, însă, că noaptea, în ajunul zilei în care intenționau să pună temelia, toate acele materiale să fie mutate, pe locul vechii biserici, de o mână nevăzută.

   Contrariați, bărbații au cărat din nou materialele pe noul loc, dar același lucru s-a întâmplat iarăși: materialele au fost mutate în vechiul loc, alături de vechea biserică.

Paznicul de noapte a văzut, atunci, o tânără fată „toată strălucitoare”, care pe boi albi căra materialele la vechea biserică. Prin aceasta, toată lumea a înțeles că Sfânta Iulia nu dorea ca biserica ei să fie construită în alt loc, așa că au demolat vechea biserică și, pe același loc, au construit una nouă.

IMN DE LAUDĂ:
SFÂNTA FECIOARĂ MUCENIȚĂ IULIA

Pentru numele Hristos, pe Mucenița dulce,
Au pironit-o păgânii răi pe Cruce.
Sfânta Iulia pe Mirele său L-a strigat,
Și puterea Sfântului Lemn a chemat.

Din șase răni sângele său s-a vărsat,
Și Pământul de Ziditor făcut l-a pătat.
Căci pe Hristos ea L-a dorit
Și cu credință L-a mărturisit.

Iară Hristos pe Iulia fecioara a primit,
Și lumii-ntregi El a adeverit,
Că în Împărăția Cerurilor a intrat
Cu slavă pentru duhul ei curat.

Atunci când Mucenița la Ceruri s-a mutat,
Din gura sa un porumbel alb s-a-nălțat,
Ducând la Domnul suflet nepătat,
Cu care L-a cinstit pe Împărat.

Iar oamenii vazând aceasta s-au mirat,
Cu frică și cutremur au strigat:
"Vai de cei ce crud te-au judecat!"
Că au vărsat sânge nevinovat.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.