Sfânta Cuvioasă Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul

Zi de cinstire aparte: 1 septembrie

   Sfânta Cuvioasă Marta, mama Sfântului Simeon  Stâlpnicul, este cea care l-a botezat în copilărie și l-a educat. 

   Mai târziu, Sfântul Simeon a lucrat ca păstor al turmei părinților săi, până când a plecat de acasă, pe când era adolescent, pentru a urma o viață de ascetism. Acest lucru i-a adus mamei sale o mare suferință, despre care citim în Viața Sfântului Simeon, scrisă de ucenicul său Antonie, care descrie o întâmplare în care maica a mers la fiul ei, la scurt timp după ce acesta se urcase pe stâlpul său.

   Antonie nota: 

„La mult timp după aceea, maica lui a auzit unde se afla și a mers să-l viziteze, dar el nu a lăsat-o să-l vadă, căci femeilor le era interzis să intre în acel loc. 'Așteaptă puțin', a spus Simeon, când i-a auzit vocea, 'și ne vom vedea, cu voia lui Dumnezeu'.

   Maica a început să plângă, atunci când i-a auzit vocea, și și-a desfăcut părul și l-a implorat cu ardoare.

   'Fiule, de ce ai făcut una ca aceasta? Drept răsplată pentru că te-am purtat în pântecele meu, m-ai umplut de durere. Pentru laptele cu care te-am hrănit, mi-ai dat lacrimi. Pentru sărutările pe care ți le-am revărsat, mi-ai dat dureri amare în inimă. Pentru durerea și truda pe care le-am suferit pentru tine, mi-ai dat cele mai dureroase răni'.

   A vorbit cu atâta trăire, încât am plâns cu toții.

 

   În timp ce Simeon asculta vocea maicii sale, și-a îngropat fața în mâini și a plâns amarnic. 'Dragă mamă', a spus el, 'fii cu pace, puțin timp, și ne vom revedea în locul odihnei veșnice'.

 

   „În numele lui Hristos, care te-a ales, dacă e posibil să te văd ca pe un străin în acele vremuri mărețe, de ce nu mă lași să te văd și acum? Ori dacă nu, acum că ți-am auzit glasul, lasă-mă să mor degrabă, căci tatăl tău deja a murit, și să nu mă întristez pentru tine. Nu mă mai ține în această amărăciune, fiule'.

   Plângând și tânguindu-se, ea a rămas pierdută și a continuat să-l roage, timp de trei zile și trei nopți. Apoi, Simeon s-a rugat Domnului și ea și-a dat deîndată duhul. Au ridicat trupul ei și l-au dus unde el putea să-l vadă.

   'Domnul să te primească în bucuria Sa', a spus Simeon plângând, 'căci te-ai tulburat mult pentru mine. M-ai purtat în pântecele tău nouă luni, m-ai hrănit cu laptele tău și te-ai ostenit din greu pentru a mă îngriji'.

 

   În timp ce spunea acestea, am observat cu toții picături de sudoare apărând pe fruntea mamei sale și am văzut trupul ei mișcându-se. Simeon și-a înălțat ochii către cer.
   'Doamne, Dumnezeul puterii', a strigat el, 'Tu șezi printre heruvimi și privești în adâncurile pământului; Tu l-ai cunoscut pe Adam mai înainte de a exista, Tu ai făgăduit bogățiile Împărăției Cerurilor, celor ce Te iubesc; Tu ai vorbit cu Moise, în rugul aprins; Tu ai dat binecuvântarea Ta lui Avraam, tatăl nostru; Tu ai condus sufletele celor drepți în Rai și sufletele celor răi la pierzare; Tu ai îmblânzit cei doi lei (Daniel 6,22) și ai mântuit pe slujitorii Tăi din cuptorul aprins al babilonienilor (Daniel 3,28); Tu ai trimis corbii să hrănească pe Ilie (1 Regi 17 .6), primește acum sufletul ei în pace și așeaz-o între Sfinții Părinți, căci a Ta este puterea în vecii vecilor'.

   Sfânta Marta a trăit în Cilicia, în Asia Mică, între secolele al IV-lea și al V-lea, și provenea dintr-o familie săracă. Ea și soțul ei, Sisotion, au fost părinții Sfântului Simeon Stâlpnicul.

   La vârsta de optsprezece ani, Sfântul Simeon a primit tunsura monahală, fără știrea părinților săi. Mulți ani mai târziu, Marta a mers, după cum s-a scris mai înainte, la stâlpul Sfântului, pentru a-l vedea. Simeon i-a trimis vorbă să nu vină, căci dacă se vor învrednici, se vor vedea în viața viitoare. Marta a insistat să-l vadă, iar el a pus pe cineva să-i spună să aștepte puțin în tăcere. Sfânta Marta a fost de acord și a așteptat, la poalele dealului unde se afla stâlpul fiului ei. Acolo, s-a mutat la Domnul.

   Când a auzit că maica lui a trecut la cele veșnice, Sfântul Simeon a poruncit ca trupul ei să fie dus la baza stâlpului său. S-a rugat peste trupul maicii sale o vreme, vărsând multe lacrimi, iar cei aflați de față au istorisit că un zâmbet a apărut pe chipul Sfintei Marta.
 

“Și, florile continuă să crească...”

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2025.