Sfinții Noi Mucenici Isaac și Iosif din Georgia

Zi de cinstire aparte: 16 septembrie

   Sfinții Mucenici georgieni Isaac și Iosif s-au născut într-o familie musulmană, dar mama lor georgiană, creștină, i-a crescut în ascuns conform cu tradiția creștină.

Frații erau atât de dedicați credinței, încât au călătorit până în Bizanț, pentru a-i cere împăratului Nichifor I Foca (802-811) să le permită să se stabilească în capitala sa.

    Conducătorul evlavios le-a oferit o primire călduroasă fraților, care erau deja bine cunoscuți și respectați de nobilimea din Teodosiopolis (sau Karnu, acum Erzerum).

   Aflând de intenția fraților, emirul din Teodosiopolis a cerut să cunoască motivul călătoriei lor la Constantinopol. Frații i-au răspuns deschis, invocând credința lor creștină drept motiv al călătoriei. Auzind aceasta, emirul s-a înfuriat, dar a ezitat să-i ucidă pe frați, întrucât erau puternic respectați de locuitorii orașului său. În schimb, a hotărât să-i convertească și să îi smulgă din credința creștină.

   Bătrânul tată al lui Isaac și Iosif i-a implorat cu lacrimi în ochi să se lepede de Hristos, în timp ce emirul le promitea toate onorurile și răsplata pentru trădarea lui Hristos, iar altfel așteptându-i suferințe cumplite și moartea, în cazul refuzului lor.

   Numai că Sfinții frați i-au răspuns emirului, zicând: „Adu-ți aminte că trupul este ca iarba și orice slavă a acestui pământ este ca o floare care crește în iarbă. Când iarba se usucă, atunci și floarea se veștejește (conform Isaia 40:6-7). Amenințările voastre cu chinurile și moartea sunt pentru noi atât de absurde, 'că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 8:38-9)'”.

   Îndrăzneala tinerilor l-a înfuriat pe emir, așa încât acesta a poruncit slujitorilor săi să-i execute pe cei doi.

   Înainte ca Sfinții frați să-și dea sufletele, au îngenuncheat la pământ și s-au rugat: „O, Împărate Sfinte și Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos, privește cu milă spre slujitorii Tăi și primește-ne pe noi ca pe o jertfă sfântă. 

   Numără-ne printre Mucenicii Tăi și fă-ne vrednici de cununa dreptății, că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor! (conform Iacov 1:17)”.

   Apoi și-au plecat gâturile, sub sabie.

   Călăii le-au tăiat capetele, lăsându-le trupurile neatinse. În noaptea aceea, sfintele lor rămășițe au strălucit cu o lumină puternică. Această minune i-a speriat pe persecutorii necredincioși, iar aceștia le-au ordonat creștinilor localnici să le îngroape sfintele moaște. 

   Episcopul locului și clerul le-au încredințat trupurile, pământului, cu mare evlavie.

   O biserică dedicată Preasfintei Treimi a fost ridicată, mai târziu, peste locul unde au fost înmormântați Sfinții Isaac și Iosif.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2025.