Sfinții Mărturisitori Evghenie și Macarie

Ziua de sărbătorire specială: 19 februarie

Sfinții Evghenie și Macarie au fost creștini evlavioși, arestați în timpul persecuției împăratului Iulian Apostatul (361-363) pentru că refuzaseră să aducă jertfă idolilor. Duși în fața tiranului, ei L-au mărturisit cu fermitate pe Hristos și l-au mustrat pe împărat pentru că abandonase credința creștină pentru a se închina idolilor neînsuflețiți. Din acest motiv, s-a ordonat chinuirea lor.

După ce i-au legat strâns, călăii i-au spânzurat pe Sfinții Evghenie și Macarie cu capul în jos, deasupra unui foc arzător. După multe ore, au fost dați jos și puși să se întindă goi pe un grătar fierbinte. Sfinții Mucenici au îndurat aceste chinuri, cu ochii îndreptați către cer, întăriți de harul dumnezeiesc dar, în același timp, continuau să-l mustre pe împăratul apostat, pentru răutatea și lipsa lui de credință.

După astfel de pedepse inumane, Iulian a obosit să-i mai chinuie, văzând că nu reușea să-i facă să încalce hotărârea lor, așa încât i-a legat și exilat în Mauritania, în Africa, de cealaltă parte a Algeriei. Sfinții Mărturisitori s-au bucurat că au fost găsiți vrednici de exilarea pentru Hristos iar, pe drum, scandau cu bucurie: "Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului" (Psalmi 118:1). Când au ajuns, au proclamat credința lor, păgânilor din acea zonă, pentru a-i lumina în cunoașterea adevărului, apoi au plecat pe un munte înalt, pentru a viețui singuri, într-o peșteră, în rugăciune, post și asceză.

În timp ce se aflau pe munte și căutau peștera în care să-și facă lăcaș, locuitorii i-au avertizat pe Sfinți că într-o peșteră din apropiere se afla un balaur feroce care îngrozea întreaga regiune. După ce au cerut să li se spună exact unde se afla peștera aceea, s-au apropiat de ea și s-au rugat în genunchi. Dintr-o dată, un fulger a coborât din cer și a ars balaurul, în timp ce acela încerca să fugă. Tot ce a mai rămas, au fost cenușa amestecată cu praf și o duhoare urâtă în aer. Această intervenție minunată a Sfinților i-a determinat pe păgâni să-și pună încrederea în cei doi Mărturisitori, așa ajungând și aceia să creadă în puterea lui Hristos.

Drept urmare, Sfinții și-au făcut lăcaș în peștera balaurului, unde s-au rugat continuu timp de treizeci de zile, fără să mănânce ori să bea ceva. La încheierea acestei nevoințe, au auzit o voce cerească spunând: "Slujitori ai Adevăratului Dumnezeu și ai Domnului nostru Iisus Hristos, mergeți la stânca ce se află lângă voi".

   Întorcându-se, au văzut o lumină venind dinspre o stâncă, iar în chip minunat stânca s-a despărțit în două și, din interior, a țâșnit un izvor de apă, din care au băut și s-au revigorat. Astfel, ei și-au recăpătat puterea fizică și și-au satisfăcut foamea și setea. 

    În a treizeci și opta zi, Sfinții L-au rugat pe Dumnezeu să-i scape din această viață și să-i mute la viața viitoare. Domnul a ascultat rugăciunea lor și a primit sufletele amândurora, după cum și ei L-au și proslăvit și binecuvântat.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.