Sfinții Mucenici David și Constantin, Prinții Georgiei

Zi de cinstire aparte: 2 octombrie

(traducere după Pr. Protopop Zaharia Macitațe)

   Secolul al VIII-lea a fost extrem de dificil pentru poporul georgian. Marwan bin Mohamed (numit „Surdul” de către georgieni și „Orbul” de către armeni), conducător persan și lider militar al califului arab, a invadat părțile estice ale Imperiului Bizantin, apoi Armenia și Georgia.

   Cu foc și sabie, el și-a croit drum prin Georgia, de la est până la orașul Țumi (acum Suhumi) din regiunea Abhazeti. Prinții David și Constantin Mheițe din Argveti erau creștini credincioși și lideri militari pricepuți. Când au auzit despre invazia inamicului, frații s-au rugat lui Dumnezeu pentru protecție, și-au adunat armatele și și-au îndemnat poporul să se roage cu ardoare după ajutor de la Dumnezeu.

   Războinicii persani s-au apropiat de Argveti, dinspre Samțhe, și i-au atacat pe georgieni pe Muntele Persati. Armata georgiană a câștigat bătălia, David și Constantin aflându-se în fruntea rezistenței împotriva cuceritorilor înfricoșători.

    Însă, în scurt timp, Marwan Surdul, înfuriat, a strâns armată enormă și a mărșăluit spre Argveti pentru a se răzbuna. De data aceasta, inamicul a pus pe fugă armata georgiană. Mulți au fost uciși, iar cei care au supraviețuit au fost forțați să se ascundă în păduri. Comandanții David și Constantin au fost luați ostatici.

   Soldații persani i-au legat pe David și Constantin și i-au dus în fața lui Marwan Surdul, care a început să-și bată joc de ei. Dar aceștia au reacționat cu calm desăvârșît, zicând: „Râsul și lăudăroșenia voastră sunt zadarnice, deoarece gloria pământească este trecătoare și se stinge curând. Nu vitejia voastră ne-a capturat, ci păcatele noastre. Pentru ispășirea acestor păcate, am căzut în mâinile dușmanului nelegiuit!”.

   Marwan, furios, a poruncit ca frații să fie bătuți fără milă, dar aceștia au îndurat cu statornicie suferința. Uimit de dârzenia fraților, Marwan a decis să-i câștige cu lingușiri. Promițându-i mari onoruri și comanda armatelor, s-a întors către fratele mai mare, David, spunând: „Am auzit de vitejia ta și te sfătuiesc să renunți la credința greșită și să te supui credinței lui Mahomed!”.

   Sfântul David și-a făcut semnul Crucii și a răspuns: „Să nu fie nouă această rușine să ne îndepărtăm de lumină și să ne apropiem de întuneric!”. Apoi, a condamnat eroarea credinței islamice: „Mahomed v-a convertit de la cultul focului, dar nu a putut să vă insufle cunoașterea Adevăratului Dumnezeu. Prin urmare, se pare că ați suferit un naufragiu și v-ați salvat din adâncurile mării, dar v-ați înecat în apele puțin adânci ale coastei”.

   Înfuriat de acest răspuns, Marwan s-a întors către fratele mai mic, Constantin, sperând să-l câștige de partea sa. Dar Constantin a fost și el neînduplecat și a dat slavă, fără teamă, Preasfintei Treimi: „Fratele meu David și cu mine credem și urmăm singura Credință și singura învățătură în care am fost pregătiți. Credința noastră este în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt și vom muri de dragul Unicului Dumnezeu Adevărat!”.

   Marwan a ordonat ca frații să fie înfometați. După ce au suferit timp de zece zile, el a trimis vrăjitori și fermecători pentru a le trezi dorința de a se converti la islam, dar eforturile lor au fost zadarnice. În cele din urmă, Sfinții frați David și Constantin au fost duși la malul râului, lângă Biserica "Sfinții Cosma și Damian". Acolo, au fost bătuți brutal și legați. Pietre grele le-au fost atârnate de gât și au fost înecați în râu.

   În acea noapte, trei raze de lumină au coborât din cer și au luminat locul unde frații fuseseră înecați. Conform voii sfinte a lui Dumnezeu, frânghiile care îi legau pe Sfinții Mucenici fuseseră dezlegate, iar trupurile lor pluteau la suprafață. Un grup de creștini credincioși i-a scos din râu și i-a îngropat pe malul râului Țcalțitela, într-o biserică pe care Marwan Surdul o devastase.

   Locul înmormântării lor a rămas ascuns până la începutul secolului al XII-lea, în timpul domniei regelui Bagrat cel Mare (1072-1117). Apoi, conform decretului regelui Bagrat, Mânăstirea Mucenicilor (Moțameta) a fost construită pe acel loc, iar sfintele moaște nestricăcioase ale Marilor Mucenici se păstrează încă acolo.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026.