Sfinții Cuvioși Talasie și Limnie, pustnici ai Siriei

Zi de cinstire aparte: 22 februarie

   Sfântul Talasie al Siriei a trăit în secolul al V-lea. La o vârstă fragedă s-a retras pe un deal din apropierea satului Targala și a petrecut 38 de ani acolo în nevoințe monahale, fără a avea vreun acoperiș deasupra capului, nici chilie, nici adăpost.

Pentru firea sa simplă, blândețe și smerenie, a primit de la Domnul darul facerii de minuni și darul vindecării celor bolnavi. Mulți voiau să trăiască sub îndrumarea lui, iar Sfântul nu i-a refuzat pe cei care veneau la el. El însuși a construit chilii pentru ei. S-a mutat la Domnul cu pace, dăruindu-i odihnă pentru nevoința sa.

   Sfântul Cuvios Limnie și-a început nevoințele sub îndrumarea Sfântului Talasie și a viețuit cu el suficient de mult timp pentru a dobândi virtuțile învățătorului său: simplitatea, blândețea și smerenia. Mai apoi, Sfântul Limnie s-a alăturat Sfântului Marun (14 februarie).

   Pe un deal, el și-a ridicat o mică clădire din piatră fără acoperiș și, printr-o mică deschizătură, vorbea cu cei care soseau să-l vadă. Inima lui era plină de milă față de oameni. Dorind să-i ajute pe toți cei săraci, a construit o casă pentru rătăcitori, pe deal, cu ajutorul apropiaților săi, o locuință pentru săraci și infirmi și îi hrănea cu ceea ce îi aduceau oamenii evlavioși.

   Sfântul ascet și-a sacrificat chiar și liniștea și singurătatea pentru acești săraci frați și și-a asumat responsabilitatea hrănirii lor duhovnicești, făcându-i să se roage și să-L slăvească pe Dumnezeu. Pentru viața sa sfântă, a primit darul facerii de minuni. Odată, s-a vindecat pe sine de o mușcătură de șarpe, prin rugăciune.

   Din înscrisurile Sfântului Episcop Teodoret al Cirului, tot din Siria, mai aflăm și informațiile prezentate în rândurile de mai jos.

   "Tillima este un sat din regiunea noastră, care a primit anterior semințele necredinței lui Marcion, dar acum se bucură de cultivare prin Evanghelie. La sud de el, se găsește o creastă nici prea aspră, nici prea întinsă; aici, a fost construit un lăcaș ascetic, de către minunatul Talasie (Talasius, însemnând "Mare"), un om împodobit cu multe calități bune, dar depășindu-i pe cei din vremea sa în simplitatea caracterului, blândețe și smerenia sufletului. Spun asta, nu bazându-mă doar pe zvonuri, ci având cunoștință; căci l-am vizitat pe bărbat și, de multe ori, m-am bucurat de dulcea lui tovărășie.

 

   În corul său a fost înscris Limnie (Limnius, însemnând "Lac"), acum cinstit de toți. La o vârstă foarte fragedă, a intrat în această școală a nevoinței și a primit o educație de excepție în această desăvârșită filozofie. La început, cunoscând trădarea limbii, i-a impus o regulă a tăcerii, de pe când era încă adolescent, și a continuat cât mai mult timp să nu spună nimic nimănui. După ce a primit suficient învățătura bătrânului evlavios și s-a arătat imagine a virtuții sale, a mers la marele Marun, pe care l-am amintit mai sus - a ajuns în același timp cu evlaviosul Iacov. După ce a luat câștig și de acolo și a îmbrățișat cu entuziasm viața sub cerul liber, s-a îndreptat către un alt vârf de deal, situat deasupra unui sat numit Targala.

 

   Aici continuă până astăzi, fără chilie, cort sau colibă, dar înconjurat de un simplu zid construit din pietre și nelipit cu lut. Are o ușă mică, întotdeauna sigilată cu pământ, pe care nu o deschide niciodată altor vizitatori, dar mie îmi permite să o deschid singur când îl vizitez. Din acest motiv, foarte mulți se adună de peste tot când aud de sosirea mea, dorind să se împărtășească de intrarea mea. Pentru cei care îl vizitează în alte momente, el vorbește printr-o fereastră mică și le dă binecuvântarea lui, prin acest mijloc dăruind sănătate multora; folosind numele Mântuitorului nostru, el pune capăt bolilor, alungă duhurile rele și imită lucrarea minunată a Apostolilor.

 

   Nu numai celor care vin la el le revarsă vindecări, ci a aplicat aceasta adesea și propriului său trup. Cu ceva timp în urmă, a fost atacat de o boală grea, cunoscută tuturor. Luptându-se cu această boală și chinuit fiind de dureri puternice, el nu a beneficiat de niciun ajutor medical, nu avea vreun pat și nu a avut parte de vreo ușurare prin medicamente sau alimente; dar, așezat pe o scândură întinsă pe pământ, a primit tratament prin rugăciune și prin semnul Sfintei Cruci și și-a liniștit durerile, prin invocarea numelui lui Dumnezeu.

 

   Cu altă ocazie, când mergea noaptea, a călcat peste o viperă adormită, care i-a prins piciorul și și-a înfipt dinții. Încercând să-și protejeze piciorul, s-a aplecat și a dus mâna spre el, dar a făcut doar să-i dea mâna gurii fiarei. Când și-a folosit, apoi, mâna stângă pentru a o ajuta pe cealaltă, a atras mânia fiarei și împotriva aceleia. Până când și-a satisfăcut furia, i-a provocat mai mult de zece mușcături, apoi a plecat și s-a dus în gaura ei, în timp ce el a rămas chinuit de dureri amare peste tot. Dar nici cu această ocazie nu a acceptat priceperea medicală, ci a aplicat, rănilor sale, numai remediile credinței - semnul Sfintei Cruci, rugăciunea și invocarea lui Dumnezeu.

 

   Prin urmare, sunt de părere că Dumnezeul universului a permis fiarei să se înfurie împotriva trupului său sfânt, pentru a dezvălui aievea rezistența acestui suflet evlavios. Vedem aceeași rânduială și în cazul nobilului Iov. El i-a permis să fie scufundat de multe și în tot feluri de valuri, prin dorința de a arăta întreaga înțelepciune a celui încercat. Cum altfel am cunoaște curajul unuia și rezistența celuilalt, dacă adversarului evlaviei nu i s-ar fi dat loc să tragă tot felul de săgeți împotriva lor? Prin urmare, acest lucru este suficient pentru a lua seama la rezistența omului.

 

   Să arătăm, dintr-un alt indiciu, umanitatea lui: el a strâns laolaltă mulți oameni care erau lipsiți de vedere și obligați să cerșească. Construind locuințe pe ambele părți, la est și la vest, el i-a invitat să locuiască acolo și să cânte imnuri lui Dumnezeu, spunându-le celor care îl vizitau să le furnizeze hrana de care aveau nevoie. 

 

   El însuși, imobilizat în mijloc, îndeamnă ambele grupuri la imnuri. Îi putem auzi cântând imnuri continuu Maestrului; și el continuă să arate o astfel de omenie față de semenii săi. Perioada încercărilor sub cerul liber a fost aceeași, în cazul său, precum în cel al marelui Iacov: și-au încheiat deja al treizeci și optulea an.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2025.