Sfintele Patruzeci de Mucenițe și Sfântul Mucenic Amon Diaconul, învățătorul lor, din Heracleea Traciei

Zi de cinstire aparte: 1 septembrie

   Numele acestor Patruzeci de Sfinte Fecioare sunt: Adamantina, Atena, Acrivi, Antigona, Arivia, Aspasia, Afrodita, Dionia, Dodonia, Elpinichi, Erasmia, Erato, Erminia, Euterpia, Talia, Teane, Teano, Teonimfa, Teofana, Calira, Calista, Clio, Clionichi, Cleopatra, Coralia, Lambro, Margarita, Mariante, Melpominia, Mosha, Urania, Pandora, Penelopa, Polimnia, Polinichi, Safo, Terpsihora, Troada, Haido și Haricleia. 

   Aceste Sfinte Fecioare au trăit în vremea domniei împăratului Licinius (308-324) și erau din Adrianopol, în Macedonia. Fiind creștine, ele L-au urmat pe Hristos, avându-l ca învățător și îndrumător pe Diaconul Sfânt Amon. Fiind prinse de conducătorul orașului Adrianopol, pe nume Babdon, și fiind aspru pedepsite pentru că nu se închinau idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu și - o, minune! - deîndată mai marele slujitor al idolilor a fost ridicat și purtat prin aer. Acolo a rămas, ca pedeapsă, timp de multe ore, până când în cele din urmă a căzut mort. 

   Sfântul Amon a fost, apoi, legat și chinuit amarnic. Mai târziu, i s-a pus pe cap o cască de fier înroșit. Pentru că nu a fost deloc rănit de acestea, a fost trimis împreună cu Sfintele Fecioare amintite mai înainte, din Veroe în Heraclea Traciei, la tiranul Licinius. 

   Din ordinul său, zece Fecioare au fost aruncate în foc și acolo și-au găsit sfârșitul; opt au fost decapitate împreună cu Diaconul Amon; alte zece, fiind lovite de sabie peste gură și în inimă, și-au dat duhul. Mai multe Fecioare Sfinte, din restul celor doisprezece, au fost tăiate cu cuțite, în timp ce altele au fost puse să bea metal topit, astfel mutându-se la Domnul.

   Din alte Sinaxare, mai aflăm: aceste Sfinte Fecioare au trăit pe vremea domniei împăratului Licinius, care conducea în același timp cu Sfântul Constantin cel Mare (21 mai). Babdos, conducătorul regiunii (circa 305) le-a arestat, pentru că erau creștine, și a încercat să le oblige să se închine idolilor. O femeie pe nume Chelsina, era pe atunci o cetățeană de vază. După mărturisirea ei curajoasă a credinței, le-a adunat pe toate în casa ei, împreună cu învățătorul lor, Diaconul Amon, pentru a le întări în martiriu. Amon a luat o hârtie cu numele lor pe ea și le-a citit cu voce tare, unul câte unul. Apoi a spus: 

„Străduiți-vă pentru Hristos prin martiriu, căci așa vă va chema pe nume și Învățătorul Hristos, la poarta Împărăției Cerești, una câte una, pentru a vă dărui cununa vieții veșnice”.

   Când conducătorul le-a anchetat din nou, toate Mucenițele și-au mărturisit, neclintite, credința. S-au rugat lui Dumnezeu și au spulberat idolii, apoi, dintr-o dată, mai marele slujitor păgân a fost ridicat în aer de o forță nevăzută și, după ce a fost chinuit mult timp, a căzut la pământ mort. Atunci Babdos a poruncit ca Sfântul Amon să fie legat și chinuit, fiind ars cu lumânări aprinse, după care i s-a așezat pe cap o cască de bronz înroșit, dar în mod minunat Sfântul Mucenic a fost izbăvit din toate încercările.

   Întrucât Sfântul nu se arătase rănit, a fost dus împreună cu ucenicele sale, din Veroe [actuala Stara Zagora, în Bulgaria] în Heraclea, și înfățișat conducătorului Licinius. Pe drum, Domnul li S-a arătat și i-a încurajat. Ajunși în oraș, au mers în locul unde erau îngropate sfintele moaște ale Fecioarei Mucenițe Glicheria (13 mai). Pe când petreceau noaptea acolo rugându-se, Sfânta le-a apărut înainte și le-a spus: 

„Bun venit, Sfinți slujitori ai lui Dumnezeu! De mult așteptam pe slăviții tovarăși în Hristos, ca să putem dănțui încununați cu Sfinții Îngeri, în Împărăția lui Hristos, pe care L-am mărturisit până la sânge”.

   Sfântul Amon și Sfintele Fecioare fuseseră duși în Heraclea, pentru a îndura alte chinuri. Acolo au fost aruncați fiarelor sălbatice. Sfintele femei și învățătorul lor s-au rugat, stând în picioare cu mâinile ridicate, iar animalele au adormit și nu s-au atins de ei. 

   După aceea, în timp ce soldații aprindeau focul în care să le arunce pe Mucenițe, acestea i-au prezis nelegiuitului Licinius victoria Sfântului Constantin cel Mare, triumful creștinismului și eradicarea idolatriei. Apoi, s-au pecetluit cu Semnul Crucii. 

   Zece dintre ele au sărit în flăcări bucurându-se și lăudându-L pe Dumnezeu, Care a întețit focul. Alte opt Mucenițe au fost decapitate cu sabia, împreună cu învățătorul lor Amon. Alte zece Mucenițe au fost înjunghiate în inimă cu sabia, ori li s-a dat fier înroșit. Alte șase Mucenițe au fost tăiate, iar celelalte șase au mers în pace la Domnul.

   În ceea ce privește numele celor 40 de Sfinte Fecioare, există mai multe variante păstrate, pe lângă cea de sus (cel mai probabil, unele nume fiind cele de dinaintea botezului, iar alte Sinaxare amintindu-le pe cele primite la botez).

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2025.