Sfântul Teodosie, Arhiepiscop al Cernigov-ului

Ziua specială de sărbătoare: 5 februarie (+1696)

Sfântul Teodosie s-a născut la începutul anilor 1730, în regiunea Podolsk. El a fost descendent al unei familii nobile, Polonițchi-Uglițchi. Părinții săi au fost preotul Nichita și preoteasa Maria. Sfântul a fost învățat cu evlavia creștină, din casa părinților săi, iar această evlavie și-a păstrat-o întreaga viață.

Încă din copilărie s-a remarcat printr-o dragoste aprinsă pentru Dumnezeu și prin sârguința pentru Biserică. Abilitățile înnăscute ale tânărului au ieșit la lumină la Școala "Teofania" din Kiev, aflată în cadrul Lavrei Peșterilor din Kiev (viitoarea Academie Teologică). Școala a înflorit la sfârșitul anilor 1640, când rectori ai acesteia au fost Arhimandritul Inochentie (Gizel) și starețul Lazăr (Baranovici) care a devenit ulterior Arhiepiscop de Cernigov. Printre cei ce l-au pregătit, s-au numărat: Ieromonahul Epifanie (Slavinețchi), Ieromonahul Arsenie, Episcopul Teodosie (Baevschi) al Belarusiei, Starețul Teodosie (Safonovici) și Meletie Dzik. Aceștia erau oameni luminați ai acelor zile. Tovarășii de școală ai Sfântului Teodosie urma să devină, astfel, viitori păstori remarcabili: Simeon Poloțchi, Ioanichie Goliatovschi, Antonie Radivilovschi, Varlaam Iasninschi. Școala "Teofania" din Kiev a avut un rol central în lupta Ortodoxiei împotriva atacurilor clerului catolic, în special ale iezuiților.

Sfântul Teodosie a sporit, până la maturitatea duhovnicească , lângă sfintele moaște ale Sfinților Antonie și Teodosie și cele ale altor plăcuți ai lui Dumnezeu, din Peșterile Kievului, și a încercat să urmeze vieții lor sfinte, pe cât a putut. Și-a dedicat tot timpul liber rugăciunii, cugetării la Dumnezeu și citirii Sfintei Scripturi.

Se presupune că Sfântul nu și-a încheiat complet studiile, întrucât școala și-a încetat activitatea pentru câțiva ani, după devastarea Podoliei de către polonezi. Toată viața sa, Sfântul a avut o profundă considerație pentru Lavra Peșterilor din Kiev, unde fusese educat. În Sinodiconul Mânăstirii Kiev-Vidubițk, se găsește următorul comentariu despre Sfântul Teodosie: "A fost un om cu un intelect fin, generos cu obștea Mânăstirii din Kiev”.

Viitorul ierarh a primit tunsura monahală, în Lavra Peșterilor din Kiev, cu numele Teodosie, în cinstea Sfântului Teodosie al Peșterilor (3 mai).

Mitropolitul Dionisie (Balaban) al Kiev-ului l-a făcut Arhidiacon al Catedralei "Sfânta Sofia" din Kiev, apoi l-a numit administrator al sediului eparhial. Curând, a părăsit Kievul și a mers la îndepărtata Mânăstire Krupițchi de lângă Baturino (în Eparhia Cernigov-ului), renumită pentru viețuirea monahală strictă. Acolo, a fost hirotonit în treapta sfintei preoții, dar a mai rămas în acel loc doar pentru scurtă perioadă de timp.

SOLII DE PREȚ

Sâmbătă, 14 septembrie 2024, Preasfințitul Părinte VINCENȚIU, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Coslogeni din Protopopiatul Călărași, când Biserica Ortodoxă a prăznuit ziua „Înălțării Sfintei Cruci”.

Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este zi binecuvântată, în care Mănăstirea Coslogeni își sărbătorește an de an hramul.

În 1662, Sfântul Teodosie a fost numit stareț al Mânăstirii Korsun din Eparhia Kievului, iar în anul 1664 a fost numit egumen al vechii Mânăstiri Kiev-Vidubițchi. Această mânăstire a căzut în mâinile uniaților (greco-catolici) și polonezilor, la începutul secolului al XVII-lea, ajungând în stare de ruină completă. Datorită energiei și inițiativei Sfântului Teodosie, Mânăstirea Vidubițchi Mihailovsk a fost restaurată rapid.

Sfântul Teodosie a fost preocupat, în special, de rânduiala slujbelor bisericești. A format un cor de excepție, renumit până în Moscova. Astfel, Sfântul Teodosie își trimitea cântăreții la Moscova, în 1685, pentru a instrui corurile de acolo, în ce privește cântările kievene.

Fiind el însuși un aspru ascet, Sfântul Teodosie a fost preocupat de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. El a întemeiat un mic schit pe Insula Mihailovschina, nu departe de mânăstire, pentru frații care doreau să viețuiască în singurătate. El l-a numit pe Ieromonahul Iov (Opalinschi) - unul dintre cei mai zeloși călugări ai mânăstirii sale - să organizeze și să administreze Schitul.

Sfântul Teodosie s-a văzut, însă, la un moment dat, nevoit să îndure o perioadă destul de dificilă și cu multă durere. El și alți stareți au fost acuzați, de Episcopul Metodie de Mstislav și Orșansk, că ar fi trădat Rusia într-o presupusă corespondență cu dușmanii țării. La 20 septembrie 1668, Sfântul Teodosie a răspuns lămuritor acuzațiilor. Pe 17 noiembrie 1668, înșelăciunile ieșeau la iveală, iar Sfântul Teodosie împreună cu ceilalți stareți au fost reabilitați.

Arhiepiscopul Lazăr (Baranovici) a apreciat foarte mult înaltele calități duhovnicești ale Sfântului Teodosie și s-a împrietenit cu acesta. El l-a numit "oaie din turma lui Hristos, învățător prin umilință" și și-a exprimat profetic dorința ca numele Sfântului Teodosie să ajungă scris în Ceruri.

Când Arhiepiscopul Lazăr a devenit locțiitor al Mitropolitului din Kiev în 1689, l-a numit pe Sfântul Teodosie ca Vicar al său pentru Kiev - Arhiepiscopul rămânând în Cernigov. În calitate de Vicar al locțiitorului pe Tronul Mitropolitan al Kievului, Sfântul Teodosie a avut un rol activ în multe dintre evenimentele ecleziastice. În 1685 a participat, cu drept de vot decisiv, la alegerea Episcopului Ghedeon (Cetverinschi) în poziția de Mitropolit al Kievului și a fost trimis la Moscova cu vești despre acest eveniment, împreună cu starețul Ieronim (Dubin) din Pereiaslav. La Moscova, ambii reprezentanți au fost primiți cu cinste și apreciere. Rezultatul acestei delegații, a fost reunirea Mitropoliei Kievului cu Biserica Ortodoxă Rusă.

În 1688, Sfântul Teodosie a fost numit Arhimandrit în Mânăstirea Eleț din Cernigov, înlocuindu-l pe Arhimandritul trecut la cele veșnice Ioanichie (Goliatovschi). La numirea Sfântului Teodosie, Arhiepiscopul Lazăr l-a sfătuit să nu precupețească niciun efort în a pune rânduială în Mânăstirea Eleț. Această mânăstire nu fusese încă întremată după expulzarea iezuiților și a dominicanilor, aflându-se în mare dezordine.

Prin nevoința Sfântului Teodosie, în cei doi sau trei ani în care a fost stareț, veniturile și proprietățile mânăstirii au crescut, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost restaurată, iar o copie a Icoanei Eleț (5 februarie) a fost sfințită acolo, săvârșind minuni.

În noua sa poziție, Sfântul l-a asistat și pe Arhiepiscopul Lazăr, în multe probleme importante. El a participat la redactarea unui răspuns sinodal adresat Patriarhului Ioachim al Moscovei, ca lămurire la întrebările sale privind atitudinea Mitropolitului de la Kiev față de Consiliul de la Florența și problemele dogmatice acceptate de acest Consiliu. Când Patriarhul s-a dovedit a fi nemulțumit de aceste răspunsuri, Starețul de Baturino, Sfântul Dimitrie (viitorul Mitropolit al Rostovului) a fost trimis la el, la începutul anului 1689. Sfântul Teodosie a călătorit cu acesta, ca reprezentant al Arhiepiscopului Lazăr. I s-a încredințat înmânarea unei scrisori către Patriarh și clarificarea neînțelegerilor.

Din cauza sănătății sale precare, Arhiepiscopul Lazăr își dorea ca Sfântul Teodosie să fie sfințit episcop, văzând în Sfânt un succesor demn al său. La 11 septembrie 1692, a fost confirmată alegerea Sfântului Teodosie ca Arhiepiscop al Cernigov-ului, iar el a fost sfințit în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Kremlinul Moscovei, cu două zile mai târziu.

S-au păstrat puține informații cu privire la administrarea de către Sfântul Teodosie a Eparhiei Cernigov-ului. Sfântul a lucrat neîncetat pentru a crește nivelul adevăratei evlavii creștine în sânul turmei sale. El s-a concentrat, de asemenea, pe păstrarea vechilor mânăstiri și pe întemeierea de noi comunități.

La începutul episcopatului său, a fost întemeiată, cu binecuvântarea sa, Mânăstirea de maici Peceniksk, iar el însuși a târnosit biserica mânăstirii, în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În 1694, a fost întemeiat un schit, lângă Liubeci. În același an, la Mânăstirea Domnițchi, Sfântul a târnosit un lăcaș în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În vara anului 1695, a sfințit un lăcaș maiestuos în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vârful Dealului Boldino, lângă vechea Mânăstire "Sfântul Ilie". Sub Sfântul Teodosie, a existat un entuziasm deosebit în dezvoltarea monahismului în Eparhia Cernigov-ului.

Sfântul a acordat, de asemenea, multă atenție clerului și a încercat să aleagă candidați demni pentru preoție. El a încurajat, totodată, educarea pastorală a clerului din Cernigov. A invitat călugări învățați din Kiev, printre care și pe Sfântul Ioan (Maximovici), viitorul Mitropolit al Tobolsk-ului (10 iunie), ajutor și succesor al Sfântului Teodosie în organizarea școlii clericale din Cernigov.

Corectitudinea strictă față de clerul și turma sa, milostivirea profundă, preocuparea și dragostea creștină pentru buna înțelegere au fost trăsături distinctive în activitatea Sfântului Teodosie. Nu numai ortodocșii au apelat la el pentru ajutor și sfaturi, ci chiar și persoane de alte confesiuni.

Sfântul Teodosie nu a rămas cu turma sa din Cernigov foarte mult timp. Simțind apropierea mutării sale la Domnul, l-a chemat pe egumenul Mânăstirii Briansk Svensk, Sfântul Ioan (Maximovici), și l-a numit Arhimandrit al Mânăstirii Cernigov Eleț.

Sfântul Teodosie a trecut la cele veșnice, pe 5 februarie 1696, fiind înmormântat în Catedrala "Sfinții Boris și Gleb" din Cernigov, într-o criptă specială din partea dreaptă. Succesorul său, Sfântul Ioan (Maximovici), care a fost vindecat de o boală gravă de către Sfântul Teodosie, a așezat mai târziu o piatră deasupra mormântului său, cu o inscripție în versuri, în semn de recunoștință pentru ajutorul Sfântului. Harul aparte pe care l-a primit Sfântul Teodosie este arătat de viața sa ascetică și de ajutorul său pentru toți cei care se îndreaptă către el în rugăciune.

După mutarea sa la Domnul, Sfântul păstor și-a arătat grija permanentă pentru turma sa, printr-un număr mare de apariții și vindecări minunate. La șaptezeci și șase de ani de la trecerea în veșnicie, trupul Sfântului Teodosie a fost descoperit, dovedindu-se a fi nestricăcios și, din acel moment, venerarea lui s-a răspândit în întreaga Rusie. Canonizarea Sfântului Teodosie a avut loc la 9 septembrie 1896.

Spre slava lui Dumnezeu și folos du hovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2024.