Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo

Zile speciale de sărbătoare: 11 februarie și 26 mai (+1515)

   Sfântul nou Mucenic Gheorghe s-a născut în anul 1497, în Kratovo din Serbia. Părinții lui erau Dimitrie și Sara. Tânărul Gheorghe a primit o educație înaltă, a studiat cu atenție Sfintele Scripturi și a fost evlavios, trăind în curăție. Tatăl său a murit pe când fiul său avea doar zece ani, așa că Sfântul a trebuit să-și întrețină familia inițiindu-se în meseria de aurar. Fiind băiat chipeș, pentru a evita să fie răpit și îndoctrinat de turci, a fugit, cu aprobarea mamei sale, în Sofia, în Bulgaria, când avea vârsta de doisprezece ani. Acolo, a locuit cu un preot evlavios pe nume Petru.

   Sub Părintele Petru, tânărul Gheorghe a continuat în sporirea învățăturii și a lucrat în meseria sa de aurar. Unii musulmani l-au remarcat, însă, și voiau să-l convertească la islam. Un oarecare musulman, cu cunoștințe, a mers într-una din zile la Gheorghe, pentru a-l convinge să se convertească, dar ca pretext a luat cu sine mult aur, pentru a-i comanda lui Gheorghe o bijuterie. I-a dăruit o sumă considerabilă, pentru această lucrare, inclusiv mâncare și bacșiș însemnat, pentru a câștiga de partea sa pe Gheorghe. Banii pe care i-a primit, Sfântul Gheorghe i-a pus deoparte, pentru propria sa mamă. Musulmanul a rămas, însă, în magazin și a pornit o discuție pe teme religioase cu Gheorghe.

   Nu știa musulmanul că Gheorghe, la optsprezece ani, era bine informat atât în ce privește propria sa credință creștină ortodoxă, cât și în cea a vecinilor săi musulmani. În timp ce vorbeau, Gheorghe i-a arătat musulmanului că cele ce îi fuseseră oferite erau doar plăceri trecătoare, bogății și slavă din partea acestei lumi, dar că ceea ce căuta el era să viețuiască în virtuți pe acest pământ, pentru a trăi veșnic cu Hristos. Prin aceasta, l-a rușinat pe musulman și l-a uimit. În loc să recunoască, însă, musulmanul a căutat să se răzbune. Prin urmare, el a adunat câțiva prieteni și l-au acuzat pe Sfântul Gheorghe, în fața judecătorului din Sofia. Sfântului i s-a reproșat că ar fi făcut blasfemie și că a batjocorit religia musulmană, disprețuind autoritatea sultanului.

   Numai că, pentru a-l face pe Gheorghe să apară înaintea judecătorului, musulmanul i-a spus că ar fi găsit ceva de muncă pentru el, prin intermediul judecătorului care ar fi întenționat să comande anumite ornamente pentru casa proprie. Când tânărul și nevinovatul Gheorghe, care căuta doar să-și întrețină familia, a apărut în fața judecătorului pentru a-și pune la dispoziție serviciile sale, judecătorul i-a spus că îi va da lucrarea doar dacă va deveni musulman. Plin de harul Duhului Sfânt, tânărul Gheorghe a respins toate argumentele musulmanilor, rămânând ferm în credința sa creștină ortodoxă.

   Judecătorul și cei care erau cu el s-au înfuriat pe Gheorghe și au poruncit să fie închis. În timp ce era dus la închisoare, a fost batjocorit, lovit cu picioarele și bătut, pe drum, de musulmani. Părintele Petru a văzut acestea și a căutat să-l elibereze pe Gheorghe. Paznicul închisorii, care îl cunoștea pe Părintele Petru, le-a permis doar să se întâlnească și să vorbească între ei. Discuția lor a fost una de încurajare pentru tânărul Gheorghe, care era sigur că va muri pentru credința sa. Părintele Petru l-a încurajat să rămână credincios și puternic până la sfârșit și să îndure pentru puțin timp durerea, pentru a primi odihna veșnică și răsplata.

   Au trecut câteva zile, în care Sfântul Gheorghe a fost îndemnat continuu să se convertească, fiidcă altfel va muri, dar acesta a rămas neclintit și a continuat să-i rușineze pe musulmani. Sfântul Gheorghe nu se mai aflase niciodată, înainte, în sânul unei asemenea uri nestăvilite. Cei răi intenționau să-l sfâșie în bucăți, dar judecătorul i-a oprit. 

   Văzând că Sfântul Gheorghe nu se va converti, judecătorul a întrebat, în cele din urmă, mulțimea, despre ce ar trebui făcut cu acela. Cei de față au răspuns că trebuie să fie ars în foc, iar cenușa lui să fie împrăștiată în vânt. Judecătorul a considerat că sentința era prea dură, dar în cele din urmă a lăsat totul să se întâmple după voia mulțimii. 

   Prin urmare, mulțimea i-a legat mâinile Sfântului Gheorghe la spate, i-a pus un lanț în jurul gâtului și l-a târât în piață. Un vestitor musulman le-a cerut, apoi, musulmanilor, să se adune și să aducă lemne pentru foc.

   Lemnele au fost strânse de mulțime, mai apoi fiind dus și Sfântul Gheorghe, la Biserica Hagia Sophia din Sofia. Părintele Petru l-a urmat și l-a încurajat să rabde și să rămână credincios până la sfârșit, iar Gheorghe a cerut prin rugăciunile sale ca Dumnezeu să-l întărească. Unii musulmani i-au auzit vorbind și l-au tras pe Părintele Petru deoparte. Cu toate acestea, exista acolo un oarecare creștin care se dădea musulman, pe care Părintele Petru îl cunoștea, așă încât Părintele Petru a cerut aceluia să se apropie cât mai mult posibil pentru a putea auzi tot ce spunea Gheorghe și, ceea ce i se spunea, să transmită mai departe.

   Mulțimea a îngrămădit lemnul și a aprins un foc mare. Musulmanii l-au târât pe Sfântul Gheorghe în foc și, după ce trupul îi fusese în parte ars, l-au scos, batjocorindu-l și intenționând să-l chinuiască, dar Gheorghe i-a asigurat că nu se teme de acel foc, ci de focul veșnic al iadului. Focul a ars, în cele din urmă, frânghia care îi lega mâinile, ceea ce i-a permis Sfântului Gheorghe să înalțe brațele sale în rugăciune, să-și facă semnul sfintei cruci și să-și dea duhul, Domnului. 

   Dintr-o dată, un musulman l-a lovit pe Sfântul Gheorghe în cap, cu o bucată de lemn, și l-a ucis pe loc. Un nor a venit, apoi, deasupra focului și a lăsat să cadă o ploaie atât de puternică încât s-au stins flăcările. Aceasta avea loc în ziua de 11 februarie a anului 1515, în Duminica lăsatului sec de carne.

   Părintele Petru a adunat, apoi, câțiva creștini și au luat trupul Sfântului Gheorghe, pentru a-l îngropa. Numai că mulțimea musulmană s-a arătat nemulțumită. Ea voia ca trupul lui Gheorghe să fie ars în flăcări. Prin urmare, aceia au început să aprindă un alt foc, și mai mare decât primul. Trupul Mucenicului a fost apoi aruncat în flăcări, dar indiferent de încercările lor, el nu a ars. Paznicii au luat, atunci, stârvuri de animale și le-au aruncat în flăcări, astfel încât creștinii să nu mai poată distinge rămăsițele pământești ale Sfântului Gheorghe, de cele ale animalelor. Trupul Mucenicului a continuat să rămână neatins, întreg. Paznicii le-au spus creștinilor să meargă acasă și să lase trupul să ardă o zi întreagă.

   În timp ce creștinii și Părintele Petru se îndreptau către casele lor, un oarecare creștin i-a informat că va rămâne și va încerca să ia trupul și să-l ducă în casa preotului. Cumva a reușit, printr-un subterfugiu inteligent, și l-a dus la Catedrala Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Preotul a primit, mai apoi, permisiunea judecătorului - care de atunci îl privea pe Gheorghe ca pe un sfânt - să îngroape trupul. La 26 mai 1515 sfintele moaște ale Sfântului Gheorghe au fost scoase din mormânt, așezate într-o raclă și duse în Biserica Sfintei Marina, cu cinstea cuvenită.

   Viața Sfântului Nou Mucenic Gheorghe a fost, în cele din urmă, scrisă de Părintele Petru, între anii 1515 și 1523. Lucrarea a fost publicată de intelectualul sârb Stoian Novacovi, în anul 1867, transcrisă după un manuscris deținut de Biblioteca Națională a Serbiei din Belgrad. Milan Milicevici a scris o lucrare despre Sfântul Noiu Mucenic Gheorghe, în 1885. 

   În Bulgaria, unde este cunoscut sub numele de Sfântul Gheorghe cel Nou din Sofia, a început să fie cinstit în mod aparte în timpul Renașterii Naționale Bulgare, după ce Paisie din Hilandar l-a inclus în lista sfinților bulgari, în Istoria Slavianobolgarscaia (1762).

   În 1855, Nicola Karastoianov, din Samokov, tipărea Viața Sfântului Gheorghe cel Nou, pe baza unui manuscris păstrat în Biblioteca Metropolitană din Sofia. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Sfântul Gheorghe cel Nou a devenit popular și printre pictorii bulgari, fiind pictat în multe biserici. 

   În Serbia, se susține că tatăl și mama sa ar fi fost de origine sârbă. Surse bulgare susțin că el și părinții săi erau bulgari. În Biserica Ortodoxă, Sfântul Gheorghe de Kratovo este serbat pe 11 februarie și 26 mai.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2024.