Sfântul Ioan Cimcimeli filozoful, din Petriți

Ziua specială de sărbătoare: 10 februarie

   S-au păstrat puține informații despre viața Sfântului Ioan de Cimcimeli (sau Ioan de Petriți), dar știm că a fost un mare traducător, filozof și apărător al credinței creștine ortodoxe în Georgia din secolele XI-XII.

   S-a născut într-o familie aristocrată din provincia Samțhe și a fost educat la Constantinopol, sub tutela lui Mihail Psellos și Ioan Italus. Mai târziu, Sfântul Ioan a plecat la Mânăstirea georgiană Petrițoni din Bulgaria, de unde vine și indicativul său de "Petriți".

   A tradus multe lucrări filozofice, în principal neoplatonice, cu scopul de a reconcilia ideile clasice, cu mesajul principal al creștinismului. Perspectiva sa filozofică amplă l-a 
dus la o confruntare cu Ortodoxia patristică georgiană, până când regele David al IV-lea al Georgiei l-a așezat, în cele din urmă, la Academia Gelati. A tradus Aristotel, Proclu, Nemesius, Ammonius Hermiae, părți ale Bibliei, vieți de sfinți și alte lucrări. Dintre puținele sale lucrări originale rămase, un comentariu extins la Proclu și Neoplatonism este apreciat ca fiind cel mai important. Dar, a compus și poezii și imnuri ascetice și mistice.

   Un istoric notează: "În elogiul său, despre mutarea la Domnul a Sfântului Dimitrie Regele, Sfântul Ioan filozoful din Cimcimeli descrie cu strălucire slava, cinstea și eroismul vieții acestui om sfânt”.

   Sfântul Ioan a tradus multe compoziții exegetice biblice, inclusiv două comentarii la Cartea biblică Eclesiastul: unul al lui Mitrofan din Smirna (Mitropolitul Smirnei între 857-880 / comentariul său la Eclesiastul se păstrează doar în limba georgiană) și celălalt al lui Olimpiodorus din Alexandria (un diacon din secolul al VI-lea, care a scris o serie de comentarii la cărțile Bibliei - nu trebuie confundat cu filozoful neoplatonist cu același nume, tot din secolul al VI-lea). El a mai tradus, totodată, o explicație a Sfintei Evanghelii după Sfântul Marcu și o explicație a Sfintei Evanghelii după Sfântul Luca, ambele ale Sfântului Teofilact al Bulgariei.

   Lucrările Sfântului nostru Părinte Ioan de Cimcimeli sunt fundamentale pentru literatura teologică georgiană canonică. Atât în filozofia sa, cât și în stilul său literar, el a avut o influență de lungă durată asupra gândirii și literaturii filozofice georgiene, care a devenit mai proeminentă în secolul al XVIII-lea, sub cercetătorul reformist Patriarh Antonie I.

   Enciclopedia Stanford a Filozofiei îl descrie, pe Sfântul Ioan de Petriți, drept "cel mai important filozof medieval georgian" și "cel mai citit filozof georgian".

   În lucrarea sa "Pelerinaj", eminentul istoric din secolul al XVIII-lea, Arhiepiscopul Timotei (Gabașvili), îl menționează pe Sfântul Ioan de Cimcimeli între Sfinții Părinți reprezentați în frescele din Mânăstirea "Sfânta Cruce" din Ierusalim.

   În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, istoricul Moise Ianașvili scria, în "Istoria Bisericii Georgiene", că Sfântul Ioan de Cimcimeli a condus o școală de literatură în satul Gremi din Kaheti. Potrivit lui Ianașvili, elevii de la școala Sfântului Ioan erau instruiți în filozofie și teologie, precum și în limbile greacă, siriană și arabă.

SOLII DE PREȚ
Duminică, 3 noiembrie 2024, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Slonoziei și Călărașilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia Miloșești, Protopopiatul Slobozia, județul Ialomița. Mai mult…

IMPORTANT: În cetatea Sloboziei va veni și va aduce multă binecuvântare pentru credincioșii Eparhiei  „Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului” de la Mănăstirea Izbuc, județul Bihor, din cadrul Episcopiei Oradiei. Vezi comunicatul de presă oficial…

   Mânăstirea Petrițoni din Bulgaria este, astăzi, mai cunoscută sub numele de Bașkov, fiind închinată Adormirii Maicii Domnului, uneori amintită și ca "Mânăstirea Maicii Domnului Petrițonitisa". Este o mânăstire ortodoxă, între cele mai importante din sudul Bulgariei, fiind situată pe malul drept al râului Chepelar, la 189 km de Sofia și la 10 km sud de Asenovgrad, direct subordonată Bisericii Ortodoxe Bulgare. Mânăstirea este cunoscută și apreciată, pentru combinația unică a culturilor bizantină, georgiană și bulgară, unite de credința comună.

   Mânăstirea Petrițoni fusese întemeiată în anul 1083, de către Prințul Grigorie Pakurianos - un om proeminent de stat și comandant militar în serviciul bizantin - ca mânăstire ortodoxă în principal a georgienilor, tot aici înființându-se și un Seminar pentru tineri. Programa școlară includea religia și matematica, istoria și muzica. 

   În secolul al XIII-lea, călugării armeni, georgieni și calcedonieni din Mânăstirea Petriționi (Bașcovo) și-au pierdut poziția de majoritate în mânăstire, dar tradițiile lor s-a păstrat până la începutul secolului al XIV-lea, iar o Sfântă Evanghelie armeană din secolul al X-lea, provenită din această mânăstire, mai există și astăzi. Pe vremea celui de-al doilea Imperiu Bulgar, Mânăstirea Bașkovo a fost patronată de țarul Ivan Alexandru, fapt dovedit de o reprezentare a acestuia pe arcadele pronaosului necropolei. 

   Se crede că întemeietorul Școlii Literare din Târnovo și ultimul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare medievale, Patriarhul Eutimie, fiind exilat de turci, a lucrat în școala mânăstirii, la începutul secolului al XV-lea.

   Deși mânăstirea supraviețuise primelor valuri ale invaziei turcești în țările bulgare, a fost mai apoi jefuită și distrusă, dar restaurată aproape de sfârșitul secolului al XV-lea. Trapeza, ale cărei picturi murale ale unui pictor anonim poartă o valoare artistică semnificativă, a fost reconstruită în anul 1601, iar "Biserica Mariei", păstrată și astăzi, a fost terminată în 1604.

   Mânăstirea Bașkovo este locul de odihnă atât al Patriarhului Eutimie (1330-1404), cât și al Patriarhului Chiril (1953-1971).

   Singura parte care a supraviețuit din structura originală a mânăstirii este paraclisul necropolă, care are o înfățișare arhitecturală specifică și fresce antice, situat la 300 m distanță de complexul mânăstirii contemporane. Pare inaccesibil, când este priviă din nord. Clădirea are două etaje, dintre care doar unul poate fi văzut din sud. Din punct de vedere arhitectural, planul osuarului pare străin tradițiilor locale. Este o reminiscență a necropolelor siriano-palestiniene, cu cele două etaje cu înfățișare identică. Se pare că inițial fusese concepută pentru a găzdui paisprezece morminte sub pavajul podelei. 

   Acest stil de osuar nu se găsește nicăieri altundeva în lume. Absida de la etajul superior, biserica propriu-zisă (cunoscută sub numele de Biserica Preasfintei Treimi), este semicirculară în interior și pentagonală în exterior, cu 3 deschideri pentru a pătrunde lumina zilei în Altar. Clădirea este boltită. Reprezintă un amestec de tradiții de construcție georgiană și bizantină. Fațada este atractivă, cu 8 nișe false și o succesiune de straturi de cărămidă și piatră, unite cu mortar. Crucea georgiană reprezintă influența puternică a georgienilor în construcția și funcționarea acestei mânăstiri în secolele XI-XII. Deasupra arcadei ușii este pictura murală a Preasfintei Fecioare cu Pruncul. 

   Biserica mare, a "Fecioarei Maria", datând din anul 1604, este locul unde se păstrează o Icoană valoroasă a Preasfintei Fecioare Maria, de tip "Eleusa", din anul 1310 (adusă din Georgia). Potrivit istoricilor, Icoana este înregistrată ca făcătoare de minuni, atrăgând mulți pelerini. Această biserică a fost construită în locul celei mai vechi biserici a mânăstirii distruse de turci. Clădirea a supraviețuit, până în prezent, în structura sa originală. O cruce aurită, din argint, care se înalță pe turlă, poartă inscripția "Întotdeauna biruitoare!", în georgiană. 

   Picturile murale din pronaosul spațios au fost pictate în 1643 și reprezintă portrete în mărime naturală ale lui Gheorghe și fiul său Constantin, care erau nobili de rang înalt din Istanbul și donatori ai bisericii. Frescele din naos au fost pictate mult mai târziu, în 1850, de Ioan Moș. Cele două icoane centrale din iconostas sunt datate exact cu anul 1793, acestea fiind Icoanele Preasfintei Fecioare și Mântuitorului Iisus Hristos. Lucrările din lemn - iconostasul, scaunul arhieresc și altele asemenea, datează din secolul al XVIII-lea.

   O altă biserică medievală a mânăstirii este Biserica Sfinților Arhangheli, care datează din secolul al XII-lea, al cărei pronaos boltit a fost pictat de Zaharia Zograf în 1841. Interiorul bisericii a fost pictat de artistul Ioan Moș, în 1846. Ramurile largi ale unui măslin dobrogean, adus din Georgia în urmă cu mai bine de două secole, se întind peste curte, din acesta fabricându-se o băutură renumită, în mânăstire.

   Muzeul mânăstirii are o bogată expoziție de artefacte bisericești și nu numai. O frescă a Zilei Judecății de Apoi, pictată de Zaharia Zograf în 1850, este păstrată în Biserica "Sfântul Nicolae", fiind considerată una dintre cele mai interesante opere de artă ale renașterii naționale bulgare.

   Pictura murală "Panorama", care se întinde de-a lungul peretelui exterior al trapezei, prezintă istoria Mânăstirii Bașkovo, oferind o vedere de sus a Mânăstirii cu toate clădirile din jur la momentul pictării. Pictura murală "Panorama" este extrem de interesantă, datorită dimensiunii sale și impactului său artistic și a măiestriei cu care a fost realizată. Vopselurile au fost concepute după o rețetă proprie a pictorului, probabil din ierburi amestecate cu ouă, aplicate pe o tencuială umedă netedă. Când apa se evapora, imaginile ieșeau la suprafață (fresco buono). Aplicarea acestei tehnici, care presupune măiestrie artistică, este motivul pentru care aceste picturi murale arată proaspete până și astăzi.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna noiembrie 2024.