Sfântul drept-credincios Mare Prinț Gheorghe al Vladimir-ului

Zi aparte de cinstire: 4 februarie (+1238)

Sfântul mare prinț Gheorghe (cunoscut şi sub numele de Iurie al II-lea) a fost fiul Marelui Prinț Vsevolod al III-lea poreclit "Marele Cuib", și al Mariei Șvarnovna, născut în anul 1189. El s-a distins pentru prima dată în bătăliile împotriva Ryazan-ului, în 1208.

În 1211, Gheorghe s-a căsătorit cu Prințesa Agata Vsevolodovna, fiica lui Vsevolod Sviatoslavici Şerni, Prinț de Cernigov; nunta a avut loc în Vladimir, în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului", fiind săvârşîtă de Episcopul Ioan. Tatăl său a vrut ca Gheorghe să moștenească Rostov-ul, iar fratele său mai mare, Constantin, să-l succeadă în Vladimir. Acesta din urmă, însă, a declarat că va conduce ambele orașe sau nimic. Drept urmare, Vsevolod l-a dezmoștenit pe Constantin și a dat tronul, lui Gheorghe, în 1212.

După moartea lui Vsevolod, Constantin s-a aliat cu Mstislavși i-a învins pe Gheorghe și pe ceilalți frați ai săi, pe râul Lipiţa. După ce a câștigat Vladimir-ul, Constantin l-a trimis pe Gheorghe să conducă Rostov-ul și Iaroslav-ul. Doi ani mai târziu, Constantin a murit, iar lui Gheorghe I s-a permis să revină în Vladimir.

Încă din tinerețe s-a remarcat prin dragostea sa arzătoare pentru Dumnezeu și faptele credinţei, încercând să împlinească poruncile lui Dumnezeu şi păstrând frica de Dumnezeu în inima sa. Încă din tinerețe, el a ajutat la buna organizare a Mânăstirii Vladimir "Nașterea Domnului Hristos" (Rajdestvenschi), unde "trăia cu ardoare fiecare imn liturgic și citirile din Sfânta Scriptură și, ascultând cuvintele Cărții, le înrădăcina în inima sa și adesea cugeta în mintea sa la modul în care creștinii care intră în Împărăția Cerurilor trebuie să treacă prin multe greutăţi".

SOLII DE PREŢ

5 SEPTEMBRIE 2024 - PROCESIUNE PE STRĂZILE DIN CĂLĂRAȘI

Pentru a vedea calendarul evenimentelor, click aici!

După ce a devenit mare Prinț, el a demonstrată o grijă specială față de educația religioasă și manifestarea credinței creștine în rândul supușilor săi, după cum a făcut și în rândul apropiaţilor săi de alte credințe. În acest scop, el a întemeiat Nijni-Novgorod-ul și a construit două lăcaşuri ortodoxe magnifice în el, care au devenit pepiniera de bază a Ortodoxiei în acea zonă. Iubind sfânta credință, el a îndrăgit cu ardoare și ţinutul rusesc ortodox, motiv pentru care a fost cinstit încă din timpul vieţii sale, de contemporanii recunoscători, cu titlul de "Părinte şi Suveran".

În vremea domniei sale în Vladimir, Sfântul Gheorghe a purtat mai multe războaie împotriva Bulgariei de pe Volga și a întemeiat cetatea Nijni Novgorod pe acest râu, pentru a asigura zona în faţa atacurilor bulgare. L-a instalat pe fratele mai mic, Iaroslav, în Novgorod. Când mongolii s-au apropiat pentru prima dată de Rusia, în 1223, el a trimis o mică unitate de luptă împotriva acestora, dar a ajuns prea târziu pentru a participa la dezastruoasa bătălie de la Râul Kalka.

Când mongolii au intrat în Rusia în 1237, Gheorghe s-a înarmat împotriva lor și și-a aşezat trupele pe malul râului Sitj. În 1238, Batu se afla la zidurile Vladimir-ului. Orașul a fost cucerit, familia Sfântului Gheorghe a pierit, majoritatea locuitorilor au fost bătuți, iar unii au fost luați ostatici. Soția sa, Agata, și toată familia lui au pierit în Vladimir, în momentul în care o biserică unde îşi căutaseră refugiu, incendiată, s-a prăbușit. Doar fiica sa, Dobrava, care fusese căsătorită cu Vasilk Romanovici, Prinț din 1226, a supraviețuit, dintre toți urmașii săi. Aflând despre distrugerea familiei și a poporului său, Sfântul Gheorghe s-a pregătit pentru o bătălie decisivă și a luptat cu mongolii pe râul Sitj. Rușii au luptat cu curaj, dar a trebuit să cedeze forțelor numeroase. Sfântul Gheorghe a fost răpus odată cu războinicii săi, la 4 martie 1238.

Episcopul Rostovului, Chiril, a găsit trupul decapitat al Sfântului Gheorghe, într-un munte de oameni ucişi, recunoscându-l după veşmintele sale princiare, l-a dus la Rostov și l-a aşezat acolo în lăcaşul Maicii Domnului. L-a aşezat în mormânt, astfel încât capul său să poată fi alăturat corpului său, fără a lăsa vreo urmă că a fost tăiat.

În 1239, trupul Sfântului Gheorghe a fost mutat de la Rostov la Vladimir, de către fratele său Iaroslav, și a fost aşezat în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului".

În anul 1645, sfintele moaște ale Prințului Gheorghe au fost dezgropate și au fost aşzate într-o raclă din argint, făurită de Patriarhul Iosif. Cinstirea lui specială a început în aceeaşi perioadă.

Potrivit mărturiei cronicarilor, Sfântul Gheorghe a fost împodobit cu calități bune: a încercat să împlinească poruncile lui Dumnezeu și a păzit frica de Dumnezeu în inima sa; făcând daruri chiar şi dușmanilor săi. El a fost milostiv și nu și-a întins moșia, împărţind milostenii săracilor, împodobind lăcaşurile lui Dumnezeu, cu icoane și cărți; a cinstit monahismul și pe preoți, oferindu-le toate cele de trebuinţă, rugându-se Domnului, zi și noapte.

Sfânta Biserică îl laudă pe Sfântul Gheorghe, ca pe "o candelă înţelepţită a credinței", "care a suferit pentru bine și care a înbogăţit Biserica prin sângele său mucenicesc", ca "Mare Prinț și purtător de patimi, care a luminat ținutul rusesc și a alungat întunericul păcătos, cu harul vindecător care se revarsă tuturor".

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2024.