Zi specială de cinstire: 4 februarie
Sfântul Chiril de lângă Lacul Nou (Novoezersk, Novgorod) s-a născut într-o familie evlavioasă. Domnul l-a arătat ca fiind unul dintre cei aleși chiar dinainte de a se naște. Maica lui Chiril se ruga în biserică, în timpul Sfintei Liturghii, când pruncul din pântecele ei a strigat:
"Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!".
Încă din copilărie, Sfântul a fost atras de singurătate și rugăciune și visa la viața monahală. La vârsta de cincisprezece ani, Sfântul Chiril și-a părăsit în ascuns casa părintească, intenționând să intre în Mânăstirea Peșterilor din Pskov. Nu cunoştea drumul spre mânăstire și nu şi-a luat nimic de acasă, pentru călătorie. El a mers pe drumul său, punându-și toată încrederea în Domnul și în Maica Sa Preacurată. La douăzeci de kilometri de oraș, tânărul a întâlnit un bătrân monah minunat, care l-a condus la mânăstire. Când a plecat, l-a binecuvântat prin cuvintele:
"Dumnezeu să te binecuvânteze, fiul meu, să-ți dăruiască schima îngerească și să fii vas ales al Duhului Dumnezeiesc".
Acestea fiind spuse, bătrânul s-a făcut nevăzut. Tânărul și-a dat seama că acesta fusese un trimis al lui Dumnezeu, și a mulțumit Domnului.
Sfântul egumen Corneliu (20 februarie) a recunoscut, cu duh văzător, harul manifestat în tânăr. El i-a oferit îndrumare și l-a tuns în schima monahală, dându-i numele Chiril. Călugărul de cincisprezece ani îi uimea pe frați, cu nevoinţele sale. El şi-a supus trupul, prin post și rugăciune, și împlinea cu sârg ascultările. Zi și noapte era gata să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, chiar de atunci, se gândea să-și încheie zilele în singurătate şi în pustie.
Părinții băiatului l-au jelit, crezând că murise, dar un bătrân al Mânăstirii Sfântului Corneliu a mers la ei și le-a povestit despre fiul lor și despre viața sa la mânăstire. Vestea îmbucurătoare a confirmat, în maica lui Chiril, dragostea ei pentru Dumnezeu. Ea a stabilit, cu soțul său, ca partea ei de moştenire să o lase mânăstirii, apoi a părăsit lumea și a devenit călugăriță, cu numele Elena. S-a mutat cu pace la Domnul, la scurt timp după aceea.
SOLII DE PREŢ
Anul Nou bisericesc a fost întâmpinat cu slujbă arhierească, în Parohia Sfântul Ierarh Nifon din Călărași, slujind Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu. După Sfânta Liturghie, toţi credincioşii au participat la Slujba de Te-Deum, pentru binecuvântarea cununii anului ce a început.
Tatăl Sfântului a mers şi el la mânăstire, iar egumenul sfânt Corneliu i-a cerut lui Chiril să îl întâmpine. Sfântul s-a tulburat, dar nu a îndrăznit să nu asculte de egumen, şi a căzut la picioarele tatălui său, implorând iertare, pentru că plecase în ascuns de acasă. Tatăl și-a iertat fiul și, el însuși, a rămas la mânăstire. Sfântul Corneliu l-a tuns în monahism, cu numele de Varsanufie, și l-a dat în grija fiului său.
Trei ani mai târziu, a adormit cu pace în Domnul. Fiul său a continuat să trudească şi mai râvnitor pentru Domnul, tăindu-şi propria voie și fiind ascultător nu doar față de egumen, ci și față de frați. Însetat să meargă prin întregul ţinutul rusesc, s-a închinat la sfintele Altare și a încercat să afle un loc în pustiu, pentru o viață în tăcere.
Cu binecuvântarea Sfântului Corneliu, Sfântul Chiril a părăsit mânăstirea în care se întărise duhovniceşte și a mers în regiunile de coastă, rătăcind prin păduri și locuri sălbatice, mâncând rădăcini și fructe de pădure. Sfântul a petrecut aproximativ douăzeci de ani în această grea nevoinţă a rătăcitorului și a ajuns la marginea Moscovei, în Novgorod și Pskov, dar nu a intrat niciodată în vreo casă și nici nu a primit milostenie. Ratăcea în timpul zilei, își petrecea nopțile în rugăciune în pridvoarele bisericilor, și participa la slujbele bisericeşti.
Odată, în timp ce se ruga, Sfântul Chiril a văzut o lumină cerească indicându-i locul în care trebuia să întemeieze o mânăstire. A pornit imediat pe cale și, după ce a ajuns la Mânăstirea Tikvin, a petrecut trei zile și trei nopți acolo, în rugăciune neîncetată către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului i S-a arătat în vis. Asigurându-l că este alături de el, Aceasta i-a spus:
"Slujitorul Meu Chiril, plăcut al Preasfintei Treimi, mergi în partea dinspre răsărit a Lacului Alb, iar Domnul, Fiul Meu, îți va arăta loc de odihnă pentru bătrânețile tale”.
Sfântul a mers spre Lacul Alb, plângând cu lacrimi din belşug, gândid la arătarea minunată. Pe lac a văzut o mică insulă din care un stâlp de foc se înălţa către cer. Acolo, sub un molid vechi de secole, Sfântul Chiril a construit o colibă și, mai apoi, a întemeiat două chilii: una pentru sine, cealaltă pentru viitorii frați. Pustnicul a ridicat, de asemenea, două biserici mici: una în cinstea Învierii lui Hristos și cealaltă în cinstea Icoanei Maicii Domnului Hodighitria. A răbdat multe ispite de la dușmanii nevăzuţi și de la leneșii rătăcitori, dar a biruit totul prin curaj și rugăciune constantă. Vestea despre viața sa sfântă s-a răspândit peste tot, iar frații s-au strâns în jurul lui.
Multe vindecări se săvârşeau prin rugăciunile sale, iar Domnul a dăruit Sfântului său darul înainte-vederii. Simțindu-și apropierea sfârșitului, Sfântul Chiril i-a chemat pe frați. Cu lacrimi de smerenie, Sfântul și-a pregătit fiii duhovnicești, pentru ultima oară. Mai apoi, a tăcut multă vreme, până când, dintr-o dată, a strigat cu voce puternică: "Merg la Domnul, la viața veșnică, dar vă încredințez lui Dumnezeu, Cuvântului și Harului Său, dând moștenire și sfințire tuturor. Să vă ajute. Dar vă implor, nu părăsiţi postul și rugăciunea, păziți-vă de cursele vrăjmașului și, Domnul, în mila Sa nemăsurată, nu vă va uita smerenia".
Acestea fiind spuse, Sfântul le-a dat fraţilor ultimul sărut, s-a împărtăsit cu Sfintele Taine, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și, zicând "Slavă lui Dumnezeu, pentru toate!", și-a dat sufletul curat Domnului, în ziua de 4 februarie a anului 1532.
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2024.