Sfânta Muceniță Fecioară Apolonia

Zi specială de cinstire: 30 octombrie / 9 februarie

   Sfânta Apolonia a fost o fecioară de vârstă înaintată, diaconiță a Alexandriei, al cărei martiriu a fost descris de Sfântul Dionisie al Alexandriei (5 octombrie) într-una dintre scrisorile sale.

   Când Decius a devenit împărat în 249, a lansat cel mai mare atac asupra creștinismului, de până la acel moment, devenind primul împărat care a cerut exterminarea totală a acestuia. Sfântul Dionisie spune că persecuția a început în Alexandria cu un an înainte de a începe în alte locuri, incitată de un anumit "profet și poet al răului", care a stârnit poporul împotriva creștinilor.

   Susținuți de puterea guvernului, păgânii i-au masacrat pe creștini, crezând că, făcând aceasta, își slujeau zeii falși. Sfânta "Apolonia fecioara bătrână și îmbunătățită" a fost prinsă și lovită în față, până când i-au fost scoși toți dinții. Mulțimea a făcut un foc în afara orașului și a amenințat că o va arde de vie dacă nu va fi de acord să se închine idolilor și să se sacrifice geniului împăratului.

   Sfânta Apolonia le-a cerut păgânilor să o elibereze o clipă, ca să se poată ruga. De îndată ce au făcut aceasta, ea a sărit în flăcări și a fost arsă, primind o dublă cunună: a muceniciei și a fecioriei. Pornind de la modul în care a fost chinuită, Sfânta Apolonia este uneori reprezentată cu un dinte de aur prins de un colier, sau chinuită cu un clește. Ea este chemată în mod special, în rugăciune, de către cei care suferă dureri de dinți.

   Unii istorici ai Bisericii amintesc și ei că, în ultimii ani ai împăratului Filip Arabul (a domnit între anii 244-249), în timpul festivităților de comemorare a întemeierii Romei, furia mulțimii alexandrine ar fi crescut la o cotă atât de mare, încât atunci când unul dintre poeții lor a profețit o calamitate, ea a comis atacuri sângeroase asupra creștinilor, pentru a căror protecție autoritățile nu au întreprins niciun efort.

   Dionisie, Episcop al Alexandriei (247-265), relatează suferințele poporului său, într-o scrisoare adresată lui Fabian, Episcop al Antiohiei, din care s-au păstrat extrase lungi în Istoria Bisericească a lui Eusebiu. După ce a descris cum un bărbat și o femeie, creștini, Mitras și Cvinta, au fost capturați și uciși de mulțime și cum au fost jefuite casele altor câțiva creștini, Dionisie continuă:

   "Dar ei au prins-o, de asemenea, pe îmbunatățita fecioară Apolonia, avansată în viață, și au smuls toți dinții ei, și i-au zdrobit fălcile, și apoi aprinzând un foc în fața cetății, au amenințat să o ardă de vie dacă va mai repeta înaintea lor vorbele sale necredincioase. Însă, deși părea să slăbească în credință, după ce a fost lăsată să plece, a sărit cu nerăbdare în foc și a fost arsă".

   Deși Sfânta Apolonia era pomenită pe 9 februarie în Occident, unde este mai populară decât în Răsărit, în anul 2000, Biserica Greciei a decis să-i recunoască oficial sfințenia și să îi cinstească amintirea pe 30 octombrie. 

   În plus, în Grecia fusese considerată Sfânta patroană a dentiștilor, până în 1967, dar în 1967 l-au recunoscut oficial pe Sfântul Antipa din Pergam drept Sfânt patron al acestora.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2024.