Procesul de la Aqaba – Dialog Interreligios Balcanic, Iordania 2025 (Patriarhul Serbiei)

   Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb Porfirie a participat, în ziua de 9 decembrie 2025, în Betania, Iordania, la lucrările Conferinței Internaționale „Procesul de la Aqaba – Dialog Interreligios Balcanic”.

   Conferința internațională a avut loc cu ocazia celei de-a zecea aniversări a inițiativei de pace a Regelui Abdullah, în locul istoric unde Sfântul Ioan Înaintemergătorul L-a botezat pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Betania, pe râul Iordan.

   Pe lângă Regele Abdullah și prim-ministrul albanez Edi Rama, la conferință au participat Preafericirea Sa Teofil, Patriarh al Ierusalimului, Preafericirea Sa Ioan al X-lea Patriarh al Antiohiei, Preafericirea Sa Ioan Arhiepiscop al Albaniei, precum și mai mulți lideri religioși creștini, evrei și islamiști din Orientul Mijlociu și Balcani (VEZI ARHIVA).

   În cadrul întâlnirii s-au discutat modalități de încurajare a dialogului interconfesional pentru menținerea păcii și securității, precum și pentru consolidarea cooperării, înțelegerii și respectului reciproc. Unitatea în spiritul responsabilității și solidarității este fundamentul unui viitor mai bun pentru popoarele din Orientul Mijlociu și Europa, au subliniat participanții la întâlnire, cărora li s-a adresat, cu această ocazie, și Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb, Porfirie, a cărui intervenție o prezentăm mai jos, tradusă integral:

   Cu profund respect și sinceră bucurie, îi salut pe toți cei prezenți,

Ne-am adunat, prin Pronia lui Dumnezeu, în acest loc binecuvântat al Botezului lui Iisus Hristos, unde Ioan Botezătorul a chemat oamenii să-și reînnoiască inimile și să caute pacea pe care o dăruiește Dumnezeu. Psalmul 33 ne transmite un cuvânt de înțelepciune dătătoare de viață: „Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea”. Această chemare unește toate tradițiile noastre avraamice și dezvăluie că urmărirea păcii este înscrisă în însăși esența moștenirii noastre religioase. Venim aici pentru a face exact asta: să căutăm pacea și dreptatea și să mergem ca tovarăși pe calea pe care Dumnezeu ne-o așează înainte.

 

   Tradiția noastră mărturisește Chipul lui Dumnezeu în fiecare persoană, că Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor și că toți oamenii sunt frați și surori și, procedând astfel, ne transmite un limbaj etic comun: pacea ca dar al lui Dumnezeu, dreptatea ca lucru sacru și grija pentru cei aflați în nevoie ca act de iubire și responsabilitate. Această antropologie pune bazele valorilor pentru o educație care modelează caracterul și construiește comunități capabile de pace și respect reciproc. Iar perspectiva eshatologică ne învață că plinătatea adevărului aparține lui Dumnezeu și viitoarei Sale Împărății și că această conștientizare ne conduce la umilință, ne păzește de triumfalism și ne dăruiește deschidere către o întâlnire sinceră.

 

Experiența realității balcanice ne este aproape, dar și realitatea multor alte zone de pe planetă, unde religia este uneori percepută ca o sursă de dezbinare și ostilitate (pars problematis). Cu toate acestea, știm, și mai profund și mai adevărat, că credința în Dumnezeu, dacă este autentică și sinceră, este și trebuie să fie o sursă de dialog și reconciliere (pars solutionis).

 

Știm că adevărata pace nu este ceva ce o persoană poate crea doar prin propriile eforturi și nici nu este rodul doar al unor circumstanțe externe ci, mai presus de toate, este un dar de la Dumnezeu care se naște în inima unei persoane care trăiește după poruncile lui Dumnezeu, dintre care cea mai importantă este porunca iubirii - față de Dumnezeu și față de aproapele, adică față de oameni. Unde nu există iubire, nici pacea nu poate prinde rădăcini. Când o persoană poartă în inimă ură, invidie sau egoism, creează în sine o neliniște care se răspândește în jurul ei în toate direcțiile. Și când o persoană se străduiește, după poruncile voinței lui Dumnezeu, atunci îl vede pe celălalt ca pe un frate unic, care are un drept egal la viață și libertate. Nu-l mai vede ca pe un rival și ca pe un obstacol și o amenințare la adresa existenței sale, la adresa libertății sale. Într-un cuvânt, vede fiecare persoană ca pe o oglindă în care se dezvăluie măsura umanității sale și a fidelității sale față de Dumnezeu. Pacea este o poruncă a lui Dumnezeu. Prin urmare, pacea nu trebuie căutată doar în securitatea politică, socială sau materială, ci mai presus de toate într-o întâlnire personală cu Dumnezeu, în rugăciune, pocăință și fapte de iubire. Numai o astfel de pace poate deveni temelia păcii în familii, în societate și între națiuni.

 

De aceea, construirea de punți, adică realizarea păcii, nu este un program sau un proiect, ci o expresie naturală a vieții Bisericii și a vieții unei persoane care crede în Dumnezeu. Biserica mărturisește că credința este cea mai eficientă atunci când îi conduce pe oameni la încredere și când îi ajută să recunoască binele comun care se situează deasupra tuturor diferențelor și diviziunilor.

 

Experiențele istorice ale popoarelor din Balcani ne dezvăluie că ceea ce ne unește este mai mare decât ceea ce ne desparte. Prin urmare, suntem chemați să construim o coexistență pașnică drept cadru durabil pentru viața popoarelor noastre, printr-un dialog bine intenționat și responsabil, deoarece Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care construiesc pacea, nu pe cei care o distrug.

 

Un astfel de dialog necesită maturitate în gândire, inimă și intenție. Biserica Ortodoxă Sârbă participă la discuții păstrând integritatea credinței sale și având un respect profund pentru fiecare persoană ca o creație a lui Dumnezeu.

 

Nu căutăm un consens aparent, ci mai degrabă sinceritate în care se naște încrederea. Credem că Dumnezeu dorește întâlnire și că comunitățile umane se maturizează prin schimb, prin cooperare și prin căutarea comună a binelui. Acolo unde profunzimea duhovnicească se îmbină cu binele activ, se naște un dialog care rezistă tensiunilor și se maturizează prin ele.

 

Stimați prieteni și oameni ai păcii, de-a lungul istoriei, râul Iordan a fost un prag – un prag între vechi și nou, între frică și încredere, între închidere și deschidere. Astăzi, ne aflăm în fața unui prag care ne cheamă la curaj, la încredere și la deschidere unii față de alții. Suntem chemați să educăm generațiile pentru o viață în diversitate, pentru o coexistență pașnică și pentru responsabilitate față de ceilalți, păstrând în același timp plenitudinea și demnitatea propriei noastre identități religioase. Suntem chemați să fim oameni care construiesc punți, punți de încredere care unesc diferențele și conduc o persoană la alta. Suntem chemați să facem vizibil faptul că lumina a ceea ce ne unește depășește ceea ce ne desparte.

 

Nu trecem singuri acest prag. Dumnezeul lui Avraam, Creatorul Iubitor al cerului și al pământului, merge cu noi. El dă putere în efortul care depășește puterile noastre și rodește ceea ce nu am putea face singuri. El transformă ignoranța în înțelegere, diviziunile în întâlnire și neîncrederea într-o comunitate care vindecă rănile și construiește pacea.

 

Fie ca pacea și Pronia Celui Atotputernic să ne transforme perspectiva unora asupra altora și viețuirea noastră comună în țările pe care El le iubește și le binecuvântează, astfel încât apropierea să crească în noi și pacea să reînvie între noi.

 

Ne exprimăm sincera recunoștință Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea ibn al-Hussein pentru inițiativa înțeleaptă care ne-a adus împreună într-un duh de pace. De asemenea, le mulțumim stimatelor noastre gazde și tuturor participanților la această întâlnire, cu speranța că roadele întâlnirii noastre vor aduce beneficii tuturor comunităților.

După conferință, Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb Porfirie, împreună cu Preafericiții Săi Patriarhi ai Ierusalimului Teofil și Antiohiei Ioan, s-au deplasat la Catedrala Mitropoliei din Amman, unde a avut loc o recepție ceremonială.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna decembrie 2025.