Problema Ucrainei: un document din Constantinopol relevă presiuni politice înaintea Sinodului din 2018

Înaltpreasfințitul Mitropolit Antonie de Borispil, cancelarul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, afirmă că un document de la Constantinopol, ajuns în spațiul public, referitor la crearea noii „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” – entitate schismatică – relevă frică, supraveghere și presiuni, fără nicio urmă a Duhului Sfânt; aceste observații apar într-un nou articol publicat de Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși din SUA, care analizează evenimentele din decembrie 2018.

Documentul din 2018, o cronică adresată Patriarhului Bartolomeu, descrie săptămâna în care a fost înființată nou-creata Biserică. Mitropolitul Antonie susține că astfel de texte sunt valoroase, deoarece au fost scrise „nu pentru posteritate, ci pentru contemporani”, fără nicio tentativă de înfrumusețare a realității. El afirmă că problema ridicată de acest document „nu este nici politică, nici măcar canonică, ci una spirituală”.

Făcând referire la Sinodul Apostolic de la Ierusalim și la Rusalii, Mitropolitul Antonie remarcă faptul că, în Scriptură, prezența Duhului este marcată de dezbateri libere și de unitate în cuget. În schimb, el subliniază relatările din raport despre exarhii Constantinopolului care se confruntau cu presiuni din partea autorităților ucrainene, se temeau că telefoanele le sunt ascultate, treceau la notițe scrise de mână și erau informați că sunt „reținuți și că li s-a interzis să părăsească țara”.

„Trebuie să recunoașteți că acest lucru seamănă foarte puțin cu descrierea Sinodului Apostolilor din Faptele Apostolilor”, scrie el. Totodată, adaugă că „harul este dăruit de Dumnezeu, nu prin directivele autorităților sau ale serviciilor de securitate”.

Mitropolitul Antonie menționează, de asemenea, o convorbire telefonică, în care Patriarhul Bartolomeu îi spune Președintelui Poroșenko: „nu sunteți pregătiți pentru autocefalie”, iar Poroșenko răspunde invocând posibilitatea unei intervenții militare în cazul în care sinodul nu ar avea loc. A doua zi, autocefalia a fost acordată.

Un sinod convocat sub presiunea autorităților laice, afirmă el, reprezintă „cea mai clară dovadă a gradului de pregătire a participanților înșiși” pentru a primi acest statut.

El acordă o atenție deosebită unui episod în care o delegație din Constantinopol l-a vizitat pe Ambasadorul turc. Conform raportului, Ambasadorul a afirmat că Bisericile Locale nu sunt egale, iar delegația a recunoscut adevărul acestei afirmații. Mitropolitul Antonie afirmă că celor care criticau „papismul răsăritean” – din Serbia, Bulgaria, Antiohia, Polonia, Cehia și Slovacia, precum și de la Muntele Athos – li s-a spus că exagerează. „Cum ar trebui să interpretăm acest acord: ca pe o manevră «diplomatică», sau ca pe poziția reală a Fanarului?”, întreabă el, adăugând: „Am dori să auzim un răspuns la această întrebare”.

Mitropolitul critică, de asemenea, afirmația din raport potrivit căreia Biserica-Mamă „a rebotezat poporul ucrainean”, subliniind că Biserica mărturisește „un singur botez spre iertarea păcatelor” și că Ucraina primise Botezul în apele Niprului, în urmă cu peste o mie de ani. El atrage atenția și asupra referirii unui reprezentant al Constantinopolului la o „intenție ascunsă” de a nu lăsa părții ucrainene nicio „cale de retragere”.

„Poate fi cu adevărat clădit, edificiul Bisericii, pe o asemenea duplicitate?”, întreabă el.

Mitropolitul Antonie afirmă că, la câteva zile după publicarea raportului, Patriarhia Constantinopolului și ierarhul căruia îi este atribuit documentul păstrează tăcerea. El remarcă faptul că, timp de opt ani, Biserica Ortodoxă Ucraineană a așteptat un singur cuvânt din partea Fanarului cu privire la bisericile confiscate, legile îndreptate împotriva Bisericii, credincioșii agresați, preoții urmăriți penal și călugării înrolați în armată.

„Nu s-a rostit niciun cuvânt de condamnare”, scrie el.

El subliniază că raportul nu schimbă cu nimic situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice, care continuă să se confrunte cu persecuții, în timp ce instanțele judecă dosarul privind interzicerea sa, iar bisericile sunt confiscate. „Biserica nu poate fi creată printr-un decret guvernamental, după cum nu poate fi distrusă printr-o hotărâre judecătorească”, scrie el.

Mitropolitul Antonie face apel la toate Bisericile Locale – atât la cele care au recunoscut nou-creata Biserică Ortodoxă din Ucraina, cât și la cele care nu au făcut-o – să citească documentul „nu ca jurnaliști sau diplomați, ci ca creștini” și să inițieze o discuție deschisă, pan-ortodoxă. Credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice si istorice le transmite, conform unui raport al revistei "Creștinism Ortodox" https://orthochristian.com/180684.html: „Nu răsplătiți răul cu rău; rugați-vă pentru cei care vă prigonesc și vă blestemă; păstrați unitatea”.

Problema Ucrainei: Document privind presiunile de dinaintea Sinodului din 2018

Tot în aceste zile, ziarul electronic grecesc "EKKLISIA Online" a publicat un articol sub titlul "Problema Ucrainei: Document privind presiunile de dinaintea Sinodului din 2018"

Articolul Ekklisia Online face referire la aceeași cronică prezentată sub formă de raport de către un membru al delegației Patriarhiei Ecumenice la Kiev, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la culisele Consiliului de Unificare desfășurat la 15 decembrie 2018.

"Documentul descrie divergențe privind constituirea noii Biserici din Ucraina, presiuni exercitate în timpul consultărilor și un incident deosebit de grav petrecut la Palatul Prezidențial. Deși autenticitatea documentului și acuzațiile pe care le conține necesită o verificare independentă, acest lucru nu diminuează necesitatea examinării lor și a oferirii unor răspunsuri clare" - se arată în articol.

"Procesul privind autocefalia ucraineană avansase deja datorită deciziilor luate de Patriarhia Ecumenică și interesului manifestat public de conducerea politică ucraineană de la acea vreme. În noiembrie 2018, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Președintele Petru Poroșenko semnaseră un acord de cooperare privind acest proces. Acestea sunt chestiuni foarte bine cunoscut public. Problema ridicată de cronica în cauză vizează tocmai ceea ce s-a întâmplat cu ușile închise în ultimele zile premergătoare Consiliului".

"Potrivit textului dat publicității, delegația patriarhală a călătorit la Kiev pentru a-l sprijini pe Mitropolitul Emmanuel al Franței (pe atunci) în pregătirea Consiliului. Întâlnirile cu reprezentanți ai Bisericii și oficiali politici ar fi scos la iveală divergențe serioase privind statutul și guvernanța Bisericii aflate în curs de constituire.

În centrul relatării se află rolul urmărit de Filaret. Așa cum descrie autorul, pretențiile acestuia au îngreunat ajungerea la un acord, în timp ce propunerea privind o poziție specială pentru el în cadrul noii structuri bisericești s-a lovit de opoziția Mitropolitului Emmanuel. Poziția atribuită acestuia din urmă a fost aceea că nicio rânduială bisericească nu putea fi finalizată fără aprobarea Patriarhiei Ecumenice.

Dacă această relatare este exactă, ea ilustrează dificultatea de a ajunge la o înțelegere, chiar și în rândul celor care depuneau eforturi pentru înființarea noii Biserici. De asemenea, demonstrează de ce implicarea autorităților politice în negocierea termenilor constituirii acesteia nu poate fi considerată un detaliu nesemnificativ. Cea mai gravă acuzație privind Palatul Prezidențial

Cel mai alarmant aspect al raportului vizează evenimentele care s-ar fi desfășurat în momentul în care delegația lua în calcul părăsirea Kievului. Conform relatării, Mitropolitul Emmanuel își rezervase un bilet de plecare; Odată ce acest lucru a devenit cunoscut, membrii delegației au fost conduși la Palatul Prezidențial sub escortă polițienească strictă. Autorul susține că telefoanele mobile le-au fost confiscate, că au fost supuși unor verificări și că au fost informați că nu pot părăsi țara. Este vorba despre o acuzație de o gravitate extremă, care nu ar trebui tratată ca un fapt dovedit în absența unor dovezi sau a mărturiilor celor implicați. Totuși, tocmai din cauza gravității sale, aceasta necesită un răspuns concret: a existat o interdicție de a părăsi țara, cine a decis-o și în baza cărei autorități?

Relatarea menționează, de asemenea, o conversație telefonică între Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și președintele de atunci, Poroșenko. Se afirmă că Patriarhul a refuzat categoric să renunțe la responsabilitățile și privilegiile Tronului Ecumenic pentru a satisface alte solicitări. Și această conversație necesită confirmarea celor care au participat la ea sau care dețin înregistrări relevante. Transparența este esențială.

Documentul nu este suficient, prin el însuși, pentru a fundamenta fiecare incident relatat. Cu toate acestea, este suficient de specific pentru a justifica un răspuns. Publicarea raportului integral, documentarea provenienței sale și audierea persoanelor menționate ar permite distingerea între evenimentele reale și aprecierile autorului.

O decizie bisericească având consecințe atât de profunde pentru Ortodoxie trebuie să reziste unei analize istorice riguroase. Dacă asupra misiunii patriarhale s-au exercitat presiuni politice, faptele trebuie clarificate. Dacă relatările sunt inexacte, este la fel de necesară o replică susținută de dovezi. Tăcerea lasă loc suspiciunilor cu privire la zilele critice din decembrie 2018".

Ce se întâmplă, mai exact?

Un document intern al Patriarhiei de la Constantinopol, ajuns în posesia presei, descrie modul în care Președintele Petru Poroșenko și serviciile de securitate ale Ucrainei au ținut delegația Patriarhiei Constantinopolului (Ecumenice) sub supraveghere permanentă în perioada desfășurării „sinodului de unificare” de la Kiev, din decembrie 2018 – eveniment în urma căruia a fost creată noua „Biserică Ortodoxă din Ucraina”, entitate considerată schismatică.

Informațiile provin dintr-un raport exclusiv al Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din America.

Documentul este o relatare detaliată, întinsă pe mai mult de 20 de pagini și adresată Patriarhului Bartolomeu, redactată de Mitropolitul Grigorie de Ankara, care la acea vreme deținea funcția de Diacon al Curții Patriarhale.

Potrivit documentului, în momentul în care delegația – condusă de Mitropolitul Emmanuel al Franței – a încercat să părăsească Ucraina pe fondul unei dispute cu autointitulatul „Patriarh” Filaret Denisenko (liderul „Patriarhiei de la Kiev”), la fața locului a sosit poliția pentru a-i escorta pe membrii grupului la Palatul Prezidențial. Mitropolitul Emmanuel i-a informat ulterior pe însoțitorii săi că le este interzis să părăsească țara. Anterior, membrii delegației recurseseră la comunicarea prin mesaje scrise pe hârtie, din cauza a ceea ce Mitropolitul Grigorie descrie drept „supravegherea constantă a tot ce se întâmpla în clădire”.

Documentul menționează că a urmat o convorbire telefonică tensionată între Poroșenko și Patriarhul Bartolomeu; la scurt timp după aceea – în decurs de o oră – Poroșenko a revenit având asupra sa un document semnat de Filaret, prin care acesta renunța la solicitările privind acordarea unor prerogative speciale în cadrul noii Biserici create (entitate menită să reunească „Patriarhia de la Kiev” și „Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană”, ambele aflate în schismă).

De asemenea, Mitropolitul Grigorie relatează că „peste zece agenți secreți se mișcau în jurul nostru”, în timp ce delegația lua masa la un restaurant. În ziua desfășurării sinodului, 15 decembrie, Filaret a refuzat să semneze documentele necesare pentru ca acesta să poată avea loc, iar mai multe personalități politice, inclusiv Poroșenko, au mers să discute cu el înainte ca acesta să cedeze.

Cronica surprinde, de asemenea, momentele în care Poroșenko aștepta în fața Catedralei "Sfânta Sofia" pentru a însoți delegația în interior, lua cuvântul după ce Mitropolitul Emmanuel deschidea lucrările sinodului și restabilea ordinea atunci când se cerea candidatura lui Filaret. După încheierea sinodului, el l-a prezentat mulțimii adunate afară pe noul întâistătător ales, „Mitropolitul” Epifanie Dumenko.

Oficiali ai statului au fost implicați și în redactarea Statutului noii Biserici Ortodoxe din Ucraina. Mitropolitul Grigorie consemnează că, pe 12 decembrie, delegația a lucrat întreaga zi alături de „reprezentanți ai tuturor facțiunilor”, inclusiv câțiva oficiali guvernamentali nominalizați.

În discursul prin care l-a prezentat pe Epifanie, Poroșenko a afirmat: „Obținem, în sfârșit, independența spirituală, care poate fi comparată cu dobândirea independenței politice”.

Raportul complet, însoțit de documentul original integral în limba greacă, este disponibil prin intermediul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din America.

Reluând și, apoi, mai pe larg chiar din document ... 

Constantinopolul, printr-o relatare proprie, descrie supravegherea, intervenția prezidențială și eforturile de a împiedica delegația sa să părăsească Ucraina.

Un document care transmite evenimentele din zilele care au precedat și în care a avut loc Consiliul de Unificare al Bisericilor Ortodoxe Răsăritene din Ucraina, a fost divulgat Uniunii Jurnaliştilor Ortodocşi din America.

O investigație a UOJ-America a stabilit că documentul a fost scris de Mitropolitul Gregorios de Ankara, care la momentul Consiliului din 2018 era Diacon al Curții Patriarhale de la Fanar - cu toate acestea, Mitropolitul Gregorios va fi menționat prin titlul său actual în acest articol. Metadatele documentului arată că a fost realizat de Gregorios în intervalul 28 decembrie 2018 - 8 ianuarie 2019. La momentul publicării, Mitropolitul nu a răspuns la cererea de comentarii a UOJ-America.

Cronica – cu o lungime de peste 20 de pagini – aduce mai multă lumină declarațiilor recente asupra imensei presiuni politice exercitate asupra Patriarhiei Ecumenice pentru a înființa noua Biserică Ortodoxă din Ucraina din clerul existent în cadrul a două grupuri schismatice din țară – "Biserica Ortodoxă Ucraineană-Patriarhia Kievului" (UOC-KP) și "Biserica Autocefală Ucraineană", existente la acea dată în paralel cu Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică și canonică. Consiliul de atunci (vezi ARHIVA LO) a dus la alegerea Mitropolitului Epifanie (nume laic Serghei Dumenko) ca șef al noii Biserici create.

Mitropolitul Gregorios povestește cum Petru Poroșenko, pe atunci Președintele Ucrainei, și șefii Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) au ținut delegația sub supraveghere 24 de ore din 24 și în negocieri de o zi, la un moment dat, trimițând poliția să le confiște pașapoartele și să îi escorteze la Palatul Prezidențial.

Mitropolitul Gregorios își începe raportul explicând că a ascultat de porunca Patriarhului Ecumenic de a călători la Kiev și de a-l ajuta pe Mitropolitul Emmanuel al Franței cu lucrările de secretariat legate de Conciliu. El a ajuns în oraș pe 10 decembrie 2018, participând la întâlniri introductive, incluzând una cu Poroșenko, unde Președintele i-a asigurat pe Emmanuel și Gregorios că „se mișcă cu viteză maximă înainte” spre Consiliu. După aceasta, Emmanuel i-a prezentat lui Poroșenko proiectul Cartei Statutare a ceea ce va deveni noua Biserică creată, astfel încât să se poată „înainta tuturor părților, pentru studiul lor separat”.

Pe 12 decembrie, Gregorios descrie munca desfășurată de la 9:00 la 19:00, asupra Cărții Statutare, cu „reprezentanți ai tuturor facțiunilor”. În această lucrare a fost inclus și Rostislav Pavlenko, care își schimbase recent poziția, de la Șef Adjunct al Administrației Președintelui Ucrainei la Director al Institutului Național de Studii Strategice. Pe 22 ianuarie 2019, Președintele Poroșenko i-a acordat Ordinul Libertății, pentru rolul său în asigurarea Tomosului Autocefaliei pentru nou-creata Biserică Ucraineană.

La lucrarea din 12 decembrie a participat și Andrei Iuraș, pe care Mitropolitul Gregorios îl descrie drept „funcționarul responsabil cu afacerile religioase”. Din 2021, Iuraș servise ca Ambasador al Ucrainei la Vatican.

În discuțiile cu personalitățile politice menționate mai sus, precum și cu personalitățile religioase din toate grupările ecleziastice implicate, Gregorios insistă că delegația „a folosit toate mijloacele în apărarea vechilor privilegii ale Sfintei Mari Biserici a lui Hristos” în procesul de a ajunge la textul final pentru Consiliul de Unire.

În cadrul unei întâlniri ulterioare cu Pavlenko, Iuraș și Mitropolitul Eustratie al UOC-KP, a fost exprimată reprezentanților Constantinopolului dorința ca Filaret Denisenko să servească drept președinte al Sfântului Sinod și Exarh în toată Ucraina, cu toate drepturile de Primat – convocarea unui Sinod, alegeri episcopale, depoziții etc. Ca răspuns la aceasta, Mitropolitul Emmanuel a explicat că acest lucru este imposibil, „pentru că ar constitui un act fără precedent în eclesiologia Bisericii Ortodoxe și ne-ar face de râs în toată Ortodoxia”.

Ierarhul UOC-KP a amenințat că fără această asigurare nu va avea loc niciun Consiliu. El a fost susținut de oficialii Statului, despre care Gregorios remarcă că au fost de acord că îl vor convinge pe bătrânul Filaret să se retragă din căutarea lui după putere până în acel moment. Mitropolitul Gregorios îl citează apoi pe Mitropolitul Emmanuel afirmând: „Să încheiem Sinodul, iar după el ...faceți cum știți”.

El a continuat relatând că delegația, simțindu-se descurajată, s-a întors la reședință pentru a-l primi pe Mitropolitul Amfilohie de Adrianopol, care i-a încurajat să nu cedeze în fața pretențiilor lui Filaret. Mitropolitul Emmanuel a discutat telefonic cu Patriarhul Bartolomeu, primind instrucțiuni să-i explice situația lui Poroșenko, aflat la acea vreme la Bruxelles.

În noaptea de 13 decembrie, Poroșenko l-a convocat pe Mitropolitul Emmanuel la Palatul Prezidențial, pentru consultări privind insistențele lui Filaret. Întâlnirea a durat până în jurul orei 2 dimineața, iar Emmanuel s-a întors pesimist, declarând:

„Din păcate, vom eșua... Când am intrat în birou, i-am văzut, pe lângă Președinte, pe Înaltpreasfințitul Filaret și pe șeful serviciilor secrete. În timpul discuției, Filaret a rămas neclintit și inflexibil, refuzând orice diminuare a pretențiilor sale. Se bucura, totodată, de sprijinul tacit al Președintelui. Nu am ajuns la nicio concluzie”.

Delegația a decis, ulterior, să comunice între membri în deplină tăcere, scriind pe hârtiuțe, din cauza „supravegherii constante a tot ce se întâmpla în clădire”. S-a decis să i se prezinte Patriarhului Ecumenic ideea de a părăsi Ucraina; în caz contrar, Poroșenko, Filaret și ceilalți nu ar fi înțeles gravitatea dezacordului.

Când a aflat de intenția lor de a pleca, Pavlenko l-a anunțat pe Poroșenko „cuprins de groază”, ceea ce a dus la solicitarea ca Mitropolitul Emmanuel să treacă pe la Palatul Prezidențial; câteva ore mai târziu, poliția a sosit pentru a-i conduce pe membrii delegației la Palat. În biroul lui Poroșenko se aflau șeful poliției secrete ucrainene și Mitropolitul Emmanuel vizibil tulburat, care și-a informat însoțitorii că le este interzis să părăsească țara.

Relatarea menționează că a urmat o convorbire telefonică tensionată între Poroșenko și Patriarhul Bartolomeu, în timpul căreia Poroșenko a acceptat să-l convingă pe Filaret să semneze un document prin care renunța imediat la campania sa pentru obținerea unor prerogative speciale.

În decurs de o oră, Poroșenko a revenit cu semnătura lui Filaret.

Totuși, presiunile nu s-au oprit aici. După plecarea de la Palatul Prezidențial, Mitropolitul Emmanuel a propus ca grupul să meargă la un restaurant pentru a discuta despre pașii următori.

„Un fapt demn de remarcat este că, pe tot parcursul «mesei», peste zece agenți secreți s-au mișcat în jurul nostru, făcând puține eforturi pentru a-și ascunde natura secretă”, scrie Mitropolitul Gregorios.

Apoi, pe 15 decembrie – chiar în ziua Consiliului – Filaret a refuzat să semneze documentele necesare pentru desfășurarea acestuia. Mai multe personalități politice au mers să discute cu el: fostul Președinte Viktor Iușcenko, Președintele Parlamentului și, din nou, Poroșenko. După o oarecare împotrivire, Filaret a cedat, în cele din urmă.

În ciuda eforturilor susținute ale delegației din Constantinopol, rolul lui Poroșenko – nu doar în organizarea Consiliului, ci uneori chiar în prezidarea acestuia – este adesea evident. El a așteptat în fața Catedralei Sfânta Sofia, a însoțit delegația în interior și a luat cuvântul după ce Mitropolitul Emmanuel a deschis lucrările Conciliului; Poroșenko a fost abordat, pentru a accepta o nominalizare în funcția de Întâistătător – pe care a refuzat-o ulterior – a fost văzut „restabilind ordinea” și, în cele din urmă, prezentându-l pe noul „Mitropolit al Kievului” după Consiliu. Mitropolitul Gregorios scrie următoarele:

„Mitropolitul Filaret a luat cuvântul și a spus: «Este oare posibil să fim privați de dreptul de a alege? Toți cei de aici au un nume și un titlu. Eu nu. De ce? Mai mult: noi, ca facțiune, ne-am ales propriul candidat. Să votăm prin vot deschis». Intervenția sa a tulburat, pentru un moment, apele. Într-adevăr, un bărbat îmbrăcat în uniformă militară s-a apropiat de Președinte și a cerut includerea candidaturii lui Filaret, însă Președintele a restabilit ordinea”.

Referindu-se la încheierea lucrărilor Consiliului, Mitropolitul Gregorios precizează în continuare:

„În timp ce clopotele răsunau cu bucurie în tot Kievul, toată lumea a ieșit în piață, unde Excelența Sa, președintele, l-a prezentat pe Întâistătător – în mijlocul aclamațiilor – miilor de credincioși care așteptaseră cu răbdare, în frig, încă de dimineață, aflarea rezultatelor”.

Mai târziu în acea zi, Președintele Parlamentului a conferit distincții Exarhilor din Constantinopol. Aceștia au plecat din Ucraina, pe 16 decembrie 2018.

Au fost ridicate semne de întrebare, cu privire la implicarea lui Poroșenko în deliberările Consiliului, întrucât fotografiile de la eveniment îl înfățișau așezat pe al doilea loc de onoare, în dreapta Mitropolitului Emmanuel. Acest document clarifică natura exactă a acelei implicări.

În paralel, Mitropolitul Gregorios relatează și despre o întâlnire pe care delegația a avut-o cu Iönet Can Tezel, Ambasadorul Turciei în Ucraina; în cadrul acesteia, Ambasadorul a întrebat grupul dacă prezența lui Poroșenko a afectat drepturile Patriarhiei Ecumenice, având în vedere principiile privind „exercitarea nestingherită a îndatoririlor religioase, fără ingerințe din partea Statului”.

„Am răspuns că prezența Președintelui nu a oferit niciun motiv pentru diminuarea drepturilor Tronului, întrucât prezența sa a fost considerată un factor de unitate în rândul tendințelor existente în cadrul corpului ecleziastic”, scrie Gregorios.

Totuși, în discursul prin care l-a prezentat pe Epifanie drept noul Întâistătător ales al nou-createi Biserici Ortodoxe din Ucraina, Poroșenko a descris evenimentul ca având un caracter atât spiritual, cât și politic.

„Obținem în sfârșit independența spirituală, care poate fi comparată cu dobândirea independenței politice”, a spus el, după ce a dezvăluit că predecesorul său, Viktor Iușcenko, a fost cel care a inițiat dialogul cu Constantinopolul.

Jurnalistul Constantin Skorchin a exprimat următorul punct de vedere, în relatarea sa despre eveniment:

„Oricât de mult ar putea invoca dreptatea istorică, Biserica este pătată de asocierea cu campania electorală a Președintelui Petru Poroșenko... În cadrul ședinței istorice a Consiliului, Poroșenko a ocupat un loc privilegiat și a rostit discursuri puternice despre desprinderea de Moscova – fără a-L menționa, însă, pe Iisus, după cum a remarcat scriitorul ortodox Serghei Ciapnin. Poroșenko a fost figura centrală a momentului. Un observator ocazional ar fi putut crede că el este cel ales în fruntea Bisericii”.

„Prin urmare, noua Biserică este complet dependentă politic de Președintele Ucrainei, încă din prima zi a existenței sale”, a scris Ciapnin în articolul său.

Note privind documentul

Titlul oficial al documentului înaintat Patriarhului Ecumenic Bartolomeu este „Cronica săptămânii Consiliului Clerului și Laicilor de la Kiev pentru alegerea primului Întâistătător al Bisericii Autocefale a Ucrainei, creată în spirit kenotic de către Biserica-Mamă”. Aceste evenimente au avut loc după semnarea, la 3 noiembrie 2018, a acordului „Privind cooperarea și interacțiunea dintre Ucraina și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului” de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Președintele Ucrainei, Petru Poroșenko.

La 3 noiembrie 2018, Președintele Petru Poroșenko și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu semnau un acord pentru a iniția crearea unei noi Biserici autocefale în Ucraina.

Deși cronica nu este redactată în întregime în *katharevousa* (limbaj tradițional), o mare parte a documentului respectă structura, stilul și tonul formal specifice unei comunicări grecești de natură ecleziastică adresate unui Patriarh.

Ierarhii delegației constantinopolitane trimiși la Kiev pentru a conduce Sinodul au fost Mitropolitul Emmanuel al Franței (în prezent al Calcedoniei), Mitropolitul Amfilohie al Adrianopolului, Arhiepiscopul Daniel al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din SUA și Mitropolitul Ilarion de Edmonton. Ierarhul Daniel a fost distins de Statul Ucrainean, la 5 ianuarie 2019, cu Ordinul „Prințul Iaroslav cel Înțelept” (clasa a V-a), pentru activitatea sa în cadrul Sinodului.

Ierarhul Emmanuel a condus delegația și a prezidat Sinodul. Deși este posibil să fi fost prezenți și alți Episcopi și preoți, Patriarhia Ecumenică nu a publicat nicio listă oficială în acest sens.

Relatările din presă despre Sfânta Liturghie oficiată la Kiev pe 13 decembrie 2018 îl surprind pe cel care era atunci Diaconul Gregorios slujind alături de Mitropolitul Emmanuel și de alți ierarhi, plasându-l astfel pe autorul documentului chiar în centrul evenimentelor pe care le relatează Patriarhului Bartolomeu. Aceeași Liturghie este menționată pe larg de Gregorios, în document.

Documentul original în limba greacă este atașat AICI.

Contextul sinodului

Sinodul de unificare a avut loc la 15 decembrie 2018, având ca scop declarat unirea diverselor entități ortodoxe din Ucraina într-o singură jurisdicție. Aceste grupări erau Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică – recunoscută universal la acea vreme de toate Bisericile Ortodoxe Locale drept singura jurisdicție legitimă din țară – și două grupări schismatice: Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului (BOU-PK) și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU). Este de remarcat faptul că ultimele două grupări erau recunoscute universal drept entități schismatice, aflate în afara Bisericii Ortodoxe. Mai mult, la 13 noiembrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice declarase anunțul din 11 octombrie al Patriarhiei Ecumenice drept „invalid” și, din punct de vedere canonic, „nul și neavenit”. 

Un punct din declarația Bisericii canonice preciza următoarele:

„Sinodul Episcopilor constată că procesul de acordare a așa-numitului Tomos de autocefalie este artificial, este impus din exterior, nu reflectă o necesitate internă a Bisericii, nu va aduce o unitate bisericească reală și va adânci dezbinarea și va intensifica conflictele în rândul poporului ucrainean.” Doar doi dintre cei peste o sută de Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice au refuzat să semneze această declarație și au participat la Sinodul de unificare.

Rezultatul Sinodului a fost crearea unei noi Biserici Ortodoxe a Ucrainei (BOUc), avându-l în frunte pe Mitropolitul Epifanie (numele laic: Serghei Dumenko). La 5 ianuarie 2019, Patriarhul Bartolomeu a emis un Tomos de autocefalie pentru nou-înființata Biserică. În ecleziologia ortodoxă, acest act conferă unei Biserici locale dreptul de a se autoguverna, fără niciun fel de control administrativ extern.

Autoproclamatul Patriarh Filaret Denisenko – care își înființase propriul Patriarhat de Kiev printr-un act de schismă față de Biserica istorică și canonică încă din anii '90 – a fost o figură-cheie a Sinodului, creând adesea obstacole delegației din Constantinopol; aceasta nu dorea alegerea sa ca întâistătător al noii structuri și îi reamintea că este un schismatic care va muri în afara Bisericii dacă nu va ceda.

În schimb, a fost ales protejatul său; deși Filaret și-a oferit binecuvântarea și a aderat inițial la nou-creata Biserică după acordarea autocefaliei, la scurt timp a reactivat BOU-PK (Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului), rămânând în cadrul acesteia până la moartea sa, survenită la 20 martie 2026.

O sursă de confuzie este faptul că nou-creata Biserică este înregistrată oficial pe lângă Guvernul Ucrainean sub denumirea de „Biserica Ortodoxă Ucraineană (Biserica Ortodoxă a Ucrainei)”. Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică și canonică – ce nu trebuie confundată cu nou-creata Biserică – rămâne astăzi cea mai mare confesiune religioasă din Ucraina.

La rândul său, Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică și canonică a declarat următoarele, după încheierea Sinodului:

„Pentru Biserica noastră, în esență, nu s-a schimbat nimic, întrucât schismaticii au rămas în schismă, în timp ce Biserica Ortodoxă Ucraineană rămâne adevărata Biserică a lui Hristos în Ucraina. Nimeni în lume nu pune la îndoială validitatea hirotoniilor episcopale și preoțești ale clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene sau caracterul haric al Tainelor săvârșite în Biserica noastră – lucru care nu se poate spune despre structura nou-înființată”.

NOI FILE DE LETOPISEȚ - 9 octombrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe