Noua capcană - Presa împinge Biserica să facă politică

Când valorile creștine expuse de un lider politic sunt evitate, ori când acel lider politic este evitat, ori se evită să îi fie amintit chiar și numai numele, din întreaga clasă politică, sau când un adevăr despre un lider politic și o persoană, în general, este evitat, tocmai din motive politice - mai nou la solicitarea presei (de când presa politică are o asemena putere asupra Bisericii?) - atunci exact aceasta înseamnă a face campanie politică.

A privi o persoană strict după criterii politice, până acolo încât să ascunzi mesajele creștine ale acesteia doar fiindcă din punct de vedere politic nu este bine văzut, în ascultare evidentă de cealaltă parte a politicienilor care i se opun, înseamnă a lăsa criteriile politice să te conducă, înseamnă a face politică.

Când, în sfârșit, în România, un lider politic apare cu mesaje în sprijinul Bisericii, în sprijinul valorilor creștine - o excepție de la Revoluție și până în prezent - creștinii credincioși se văd obligați, mai nou, să evite orice asociere cu acesta și cu valorile expuse de acesta, doar fiindcă ar însemna să te raportezi la un om interpretat exclusiv poltic sau... la politică.

A neglija prezența unui lider politic la slujba săvârșită într-o biserică, doar fiindcă o clasă aflată la putere nu îl agreează, și la fel nici presa aservită acesteia din urmă - odată ce, în cazul altor lideri politici și personalități, prezența este onorată de cleric și de arhiereu în mod special, măcar printr-un salut cuviincios și public la sfârșitul slujbei- înseamnă să manifești fățiș alegerea ta politică și, deci, să faci politică.

Spre această alegere forțată și exclusivistă, discriminatorie și abuzivă, privind o singură persoană și doar una, sunt astăzi împinși credincioșii Bisericii și în special clericii, presa reacționând imediat, strict după criterii politice, la ceea ce ea interpretează politic și, tot din punct de vedere politic nu îi convine, deși la rândul ei ar trebui să fie la fel de tare acuzată, fiind presă, că nu trebuie să fie aservită vreunei puteri sau vreunui partid politic, ci să informeze fără a fi părtinitoare (fără a face politică).

Observăm astfel, cum prezența D-lui. Călin Georgescu trebuie să fie obligatoriu neglijată, neraportată, în timp ce prezența altor lideri politici în biserici, chiar și cu rang mai mic: primari, prefecți etc - și nu candidați la Președinție aleși (căci acesta este adevărul raportat inclusiv de presa politică, la adresa celor două tururi electorale chiar dacă ulterior anulate forțat exact din acest motiv, cu o "justificare" încă nedesecretizată) - poate fi semnalată, raportată și lăudată (deși atât de rar este cazul!) fără vreo sensibilitate crescută și reacție specifice deja presei (a se vedea fotografiile oficiale efectuate la slujbe, în toate eparhiile).

Iar a duce totul la extrem, până acolo încât să neglijezi toate mesajele pozitive, creștine și rostite în sprijinul Bisericii, venite - în sfârșit, după atâția ani de la Revoluție, și nu i-a oprit și nici nu-i oprește nimeni pe ceiallți poticieni să facă asta pentru majoritatea creștină pe care ar trebui ei înșiși să o reprezinte(!) - din partea unui lider politic, doar fiindcă nu este plăcut de opoziția sa politică, această renunțare și delimitare de valorile creștine - după criterii strict politice - reprezintă o trădare a învățăturilor creștine ale Sfinților Părinți și a tradiției Bisericii Ortodoxe, repezintă o slujire a politicii.

Credincioșii ortodocși au așteptat o astfel de manifestare publică creștină din partea liderilor politici, în favoarea valorilor creștine și a Bisericii, încă de la Revoluția pornită cu rugăciune domnească, iar trădarea Crezului, treptată, din partea celor aflați la putere și trădarea valorilor creștine în general, prin adoptarea a tot felul de manifestări, în numele respectului față de "minoritate" și a obținerii de fonduri, neputința și incapacitatea lor de a reveni la valorile creștine, nu reprezintă un lucru pentru care Biserica trebuie cumva să se scuze. Ci mai degrabă aceștia să ceară iertare și să caute îndreptare, odată ce se manifestă fățiș împotriva Bisericii, de ani de zile, votând legi anti-creștine și propovăduind valori anti-naționale, anti-culturale și anti-familie, făcând tot posibilul să despartă credincioșii de Biserică și să-i îndepărteze de credință, după model deja familiar occidental.

Orice jurnalist ortodox își dorește să publice căt mai multe discursuri ale oamenilor - fie ei catalogați cum vrea presa, politic - aflați la putere (indiferent de partide), dacă aceste discursuri se potrivesc caracterului creștin al publicației ortodoxe respective.

Faptul că, după Revoluție, informațiile transmise despre politicienii aflați la putere au fost majoritar negative - cu mici excepții, în cea mai mare parte doar fiindcă era vorba despre alocări de fonduri - s-a datorat, prin urmare, strict acțiunilor acestora.

Rezultatul unei astfel de capcane politice întinse de presă Bisericii, s-a remarcat de curând și în cazul Eparhiei Oradiei, al cărei mesaj a lăsat fără cuvinte mare parte dintre credincioși, numind amestec politic faptul că un cleric, tocmai neținând cont de criterii politice, a primit cum se cuvenea o personalitate a României - reamintim, aleasă într-adevăr prin vot majoritar democratic și public drept Președinte, căci exact din acest motiv s-au și anulat alegerile (vezi chiar raporturile presei acuzatoare) - fără să țină cont de ceea ce susțin politic adversarii acesteia.

Mesajul Episcopiei care se justifică politic în fața presei - recunoscând din start existența unei presiuni: "ca urmare a solicitărilor primite din partea reprezentanților presei" - a acelei prese părtinitoare care servește în mod fățiș interese politice, de ani de zile - în fapt o cădere în capcană, numind în grabă și complet eronat, o primire cuvenită din partea unui preot ce a reușit să nu țină cont de criterii politice sau de judecata poltică greșită a altora, drept "deviere semnificativă de la rânduiala bisericească", nu este nimic altceva, decât un mesaj regretabil, dată fiind motivația pe care a avut-o la bază, dar mai ales faptul că a fost emis exact în ziua mare închinată Înălțării Sfintei Cruci de către Sfinții Împărați creștini.

FOTO: prezența și locul de frunte la slujbă al adevăraților lideri, ai adevăratei puteri de stat, recunoscută și onorată de la începuturi de Biserică (fără vreo interpretare politică)!

(Icoana Înălțării Sfintei Cruci de către Sfinții Împărați Constantin și Elena)

Astfel de capcane și de manevre din partea presei la adresa Bisericii urmăresc și riscă să producă de fiecare dată, deloc întâmplător, scindări în rândul credincioșilor strânși în jurul lui Hristos, induse de această dată prin ceva nou: amestecul forțat al politicii în viața Bisericii; și mai grav, riscă, ceea ce se urmărește de mai mult timp prin diverse insinuări: confundarea propovăduirii creștine și a manifestărilor bisericești, în general, cu extremismul - atât de des și de periculos invocat în ultimul timp, cu care sunt catalogate, total nejustificat și abuziv, din ce în ce mai multe persoane și grupări de persoane care se manifestă în favoarea valorilor morale, familiale, naționale, culturale și, nu în ultimul rând, creștine.

Un articol: KSLCătălin