Eparhia de Rașka-Prizren își exprimă profunda îngrijorare și cel mai hotărât protest cu privire la acțiunile poliției din Kosovo în timpul și mai ales după celebrarea Vidovdan (vezi ARHIVA LO) din Gazimestan, care au umbrit puternic celebrarea plină de rugăciune și demnitate a uneia dintre cele mai importante sărbători din viața spirituală și istorică a poporului sârb din Kosovo și Metohia.
Vidovdanul din acest an, din 28 iunie 2026, a fost celebrat într-un mod comunitar și rugător, cu Sfânta Liturghie în Mânăstirea Gracanița și o Slujbă de Pomenire pentru eroii kosovari din Gazimestan. Credincioșii, preoții și Episcopii s-au adunat în pace, fără dorința de a provoca sau a amenința pe cineva, ci pentru a se ruga lui Dumnezeu, pentru a-și aminti de victime și pentru a confirma sensul duhovnicesc al Vidovdanului, care a existat de secole în memoria Bisericii Ortodoxe Sârbe și a poporului său.
De aceea, este profund tulburător faptul că, după încheierea Slujbei de Pomenire și în timpul dispersării credincioșilor din Gatimestan, peste o duzină de persoane de naționalitate sârbă au fost reținute de poliția din Kosovo. Conform unui comunicat oficial al poliției, 37 de persoane au fost reținute, iar împotriva a 36 de persoane au fost inițiate proceduri contravenționale. Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că poliția însăși a anunțat că nu au existat incidente care să afecteze desfășurarea sărbătorii Vidovdan. Dacă adunarea a fost pașnică, atunci publicul are tot dreptul să știe pe ce bază au avut loc arestările în masă ale credincioșilor după slujba religioasă. Măsurile extrem de umilitoare de control al accesului la Monumentul din Gazimestan au fost cu totul inacceptabile, care, conform filmărilor publicate și mărturiilor mai multor persoane și mass-media, depășesc preocupările de securitate și constituie o formă de hărțuire pe motive etnice și religioase.
Eparhia de Rașka-Prizren nu justifică și nu va justifica niciodată niciun apel real la ură, violență sau tulburarea ordinii publice. Biserica și-a îndemnat întotdeauna credincioșii să se comporte pașnic, responsabil, creștinește și cu demnitate, în special în situații sensibile și în locuri sensibile. Dar trebuie să clarificăm și faptul că rugăciunea, cântecele populare, pomenirea strămoșilor, purtarea hainelor tradiționale și exprimarea pașnică a identității religioase și naționale nu pot fi tratate în sine ca o amenințare la adresa ordinii publice. La urma urmei, numeroase adunări naționale albaneze au loc cu o prezență mult mai mare a simbolurilor naționale, fără metode polițienești nici pe departe similare.
Conform relatărilor martorilor oculari și relatărilor din mass-media, anul acesta credincioșii au venit în Gazimestan fără a afișa simboluri naționale, tocmai din cauza restricțiilor și precauțiilor anunțate anterior, întrucât autoritățile kosovare interzic doar afișarea simbolurilor naționale de către comunitatea sârbă și le consideră în sine „simboluri ale urii și intoleranței”. Dacă nici măcar un astfel de comportament nu ar fi fost suficient pentru a sărbători Vidovdanul pașnic și fără măsuri umilitoare, atunci este justificată întrebarea dacă poporului sârb din Kosovo și Metohia i se refuză treptat nu doar dreptul de a-și afișa simbolurile, ci și dreptul la cântec, la memorie, la adunare demnă și, în final, de a sărbători Vidovdanul însuși.
Suntem deosebit de îndurerați de impresia că pragul de toleranță față de tot ceea ce poartă simbolul religios, cultural și național sârbesc scade de la an la an. După ani în care credincioșii sârbi au fost supuși hărțuirii cu privire la simbolurile naționale în cea mai mare sărbătoare a lor, acum se are impresia că un cântec în sine poate deveni un motiv de detenție. O astfel de atitudine nu aparține unei societăți democratice și statului de drept, ci mai degrabă ne amintește de vremurile interdicțiilor ideologice, când cântecul, vorbirea și memoria puteau fi tratate ca o crimă.
Eparhia este deosebit de îngrijorată de relatările conform cărora unii deținuți au fost supuși abuzurilor fizice și psihologice, pălmuirilor, loviturilor cu pumnii, insultelor, amenințărilor, umilințelor, precum și de acuzațiile că li s-a cerut să strige „Republica Kosovo” sub amenințarea bătăilor. Aceste acuzații ar trebui investigate serios și verificate. Și mai tulburătoare sunt acuzațiile conform cărora o parte din costumul național al unuia dintre deținuți a fost profanat și că unor persoane li s-a acordat asistență medicală. De asemenea, sunt îngrijorătoare relatările conform cărora printre deținuți s-ar afla un minor, precum și că reprezentanții mass-media au fost supuși unor controale detaliate și umilitoare și unor interferențe în desfășurarea activității lor. Toate aceste acuzații trebuie investigate urgent, imparțial și temeinic.
Eparhia de Rașka-Prizren salută faptul că Instituția Avocatul Poporului din Kosovo a lansat o anchetă preliminară cu privire la acuzațiile de abuz și umilire a sârbilor deținuți. În același timp, facem apel la Instituție, la Inspectoratul de Poliție, la organele judiciare și de procuratură competente, precum și la misiunile internaționale, în special OSCE și EULEX, să asigure, în conformitate cu mandatele lor, o examinare completă, independentă și profesională a tuturor circumstanțelor. Este necesar să se determine temeiul juridic pentru fiecare detenție individuală, dacă măsurile au fost necesare și proporționale, dacă a existat un exces de autoritate, dacă a existat un tratament degradant, dacă minorii și jurnaliștii au fost protejați în conformitate cu legea și cu faptul că tratamentul și autoritățile trebuie să fie imparțiale și lipsite de prejudecăți etnice sau religioase.
Securitatea adunărilor publice este o responsabilitate legitimă a autorităților competente. Cu toate acestea, securitatea nu trebuie să devină niciodată o scuză pentru umilire și încălcarea libertăților fundamentale de exprimare pașnică. Prezența poliției la o adunare religioasă și memorială ar trebui să protejeze credincioșii și să permită desfășurarea pașnică a evenimentului și să nu nască frică, incertitudine și un sentiment în rândul celor prezenți că sunt deja suspectați pentru însăși identitatea lor. Cu cât evenimentul este mai sensibil, cu atât este mai mare responsabilitatea autorităților de a acționa cu reținere, profesionalism, proporționalitate și respect pentru demnitatea fiecărei persoane.
Gazimestan nu este un loc obișnuit. Pentru poporul ortodox sârb, este un loc de rugăciune, memorie, continuitate istorică și testament duhovnicesc. Vidovdan nu este o amenințare pentru nimeni. Nu este un îndemn la ură, ci o zi de comemorare, pocăință, unitate și speranță. Prin urmare, este profund greșit să tratăm această sărbătoare în primul rând ca pe o problemă de securitate și nu ca pe un eveniment religios și cultural al unei comunități ale cărei drepturi trebuie respectate și protejate cel puțin în egală măsură cu drepturile comunităților albaneze și ale altor comunități din Kosovo și Metohia.
Facem apel la comunitatea internațională, care a oferit poporului sârb din Kosovo și Metohia garanții ferme că drepturile sale vor fi respectate, inclusiv dreptul la libertatea religioasă, dreptul la întrunire pașnică, dreptul la păstrarea identității sale și dreptul la protecție împotriva discriminării, să nu se oprească la apeluri generale de respectare a legii, ci să contribuie la asigurarea faptului că aceste legi și standarde sunt efectiv implementate. Drepturile omului nu trebuie să depindă de comunitatea căreia aparține cineva, iar standardele europene și democratice nu trebuie aplicate selectiv.
Nu cerem niciun privilegiu, ci doar drepturile minime pe care fiecare guvern, dacă vrea să se prezinte ca democratic, trebuie să le ofere fiecărei persoane și fiecărei comunități. Este dreptul poporului să se roage, să-și pomenească decedații, să le cânte cântecele, să-și păstreze tradițiile și să se întoarcă acasă după rugăciune fără teama că cineva va fi reținut, umilit sau pedepsit pentru că face parte din poporul și Biserica sa.
Facem un apel special ca sărbătoarea Vidovdanului să nu se transforme într-o zi de anxietate în care să ne întrebăm dinainte câți credincioși vor fi reținuți, pedepsiți, expuși la pedepse, ci să revină la ceea ce este, o sărbătoare pașnică, plină de rugăciune și demnă a celei mai mari sărbători a sârbilor din Kosovo și Metohia și una dintre cele mai importante zile din memoria istorică a întregului popor sârb.
Eparhia de Rașka-Prizren își îndeamnă credincioșii să rămână pașnici, demni și statornici în credința lor și solicită instituțiilor competente și reprezentanților internaționali o anchetă independentă și profesională cu privire la existența unei utilizări excesive a puterilor polițienești, a încălcării drepturilor omului și religioase și a unui tratament nedemn al credincioșilor din Gazimestan, astfel încât Vidovdanul să poată fi sărbătorit liber, în siguranță și cu demnitatea pe care o merită în viitor.
29 iunie 2026
Gracanița, Prizren
Spre deosebire de țările majoritar creștine, unde nu mai reacționează pe față de ani de zile - ci doar, eventual, "diplomatic", adică prin comunicate oficiale din care să poată înțelege fiecare dintre părți ceea ce îi convine - nici măcar cei care ar trebui să propovăduiască cel mai mult valorile creștine și ale familiei, autoritățile turce au interzis unei nave de croazieră care transporta turiști LGBT (homosexuali și alte asemenea obiceiuri specifice lor) să acosteze în țară. Informația a fost dată de CNN.
Drept urmare, nava a părăsit zona preponderent islamistă și s-a îndreptat către zonele creștine unde organizatorii știau că, de teama noilor legi și a pedepselor date de politicienii aleși ai creștinilor-ortodocși, va fi imediat primită. Astfel, a ajuns exact acolo unde, în urmă cu câțiva ani, se organiza Sinodul Pan-Ortodox: în Creta.
Turcia a scăpat, invocând protejarea „valorilor familiei” și a „normelor morale” și declarând că pasagerii aveau un comportament incompatibil cu modul de viață tradițional al societății turcești și cu valorile acesteia - iritând compania cu pricina, mai ales că țara majoritar islamistă nu acceptă nici paradele acelorași inși pe străzile ei.
Celelalte țări, deși având majoritate creștin-ortodoxă, nu vor să irite, în schimb, pe nimeni (ci doar pe propriii cetățeni credincioși).
Roma, împreună cu Bulgaria, s-a opus includerii liderului Bisericii Ortodoxe Ruse în cel de-al XXI-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, relatează Politico.
Pe 9 iunie 2026, s-a anunțat că Patriarhul Chiril a fost inclus în proiectul celui de-al XXI-lea pachet de sancțiuni al UE. Restricțiile includ înghețarea activelor sale în țările UE și interdicția de intrare în Europa. Pachetul este programat să fie adoptat pe 15 iulie 2026 și necesită aprobarea unanimă a tuturor statelor membre ale UE. Includerea Patriarhului a devenit posibilă după schimbarea poziției Ungariei: noul guvern condus de Peter Magyar susținând inițiativa, deși Budapesta o blocase în 2022, sub Viktor Orban.
Italia și Bulgaria s-au opus sancțiunilor. Roma și-a exprimat îngrijorarea cu privire la însuși precedentul creat de astfel de impuneri. Primul-Ministru bulgar, Rumen Radev, a declarat: „Era cruciadelor s-a încheiat” (vezi ARHIVA LO)
După vestea incendierii acoperișului unei turle și atragerea ulterioară de fonduri din alte țări, care ar trebui să fie destinate reparației, Militanții Organizației Ucrainenilor Naționaliști (în Ucraina mișcările naționaliste sunt apreciate politic și considerate legale) dau vestea, pe pagina proprie de Facebook
(https://web.facebook.com/photo?fbid=1463082999190760&set=a.459954976170239),
că pe teritoriul istoric al Rezervației Naționale „Lavra Kiev-Pecersk” va fi ridicat un... Panteon Național Ucrainean, prezentând o imagine cu rezoluția scrisă în acest sens și deja adoptată de Cabinetul de Miniștri. În Panteon vor fi reînhumați luptătorii de frunte pentru independența Ucrainei.
A fost publicat noul număr, 12, al revistei tipărite a Bisericii Ortodoxe Bulgare – „Църковен вестник”. Numărul este dedicat în întregime Festivalului Internațional de Muzică Bisericească „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – Vrednică Ești”, care are loc anual la Pomorie, în prima jumătate a lunii iunie (vezi ARHIVA LO).
În acest număr veți putea citi informații detaliate despre evenimentele care însoțesc festivalul, precum și un interviu cu dirijorul și compozitorul Stoian Babekov. La festival, care a fost transmis în direct de televiziunea Mitropoliei Plovdiv, deși nu au participat coruri bisericești românești, a cântat și i-a bucurat pe toți cei prezenți un cor laic din Târgoviște (vezi ARHIVA LO).
Abonamentele pentru revistă se fac la adresa editurii: Sofia 1000; Str. „Oborishte” nr. 4; Editura Sinodal sau prin e-mail: sinizdat@gmail.com cu adresa exactă a destinatarului.
În ziua sărbătorii Sfântului Ștefan cel Mare, reprezentanți ai Episcopiei de Cernăuți-Bucovina ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice și canonice au coslujit la Sfânta Liturghie Arhierească oficiată la Mânăstirea Putna din România. Credincioșii Episcopiei au anunțat acest lucru pe pagina lor de Facebook (https://web.facebook.com/reel/969074069502943), punând la dispoziție și înregistrări video și foto de la frumosul și mărețul eveniment.
După cum am anunțat anterior, Sfânta Liturghie a fost oficiată și condusă de Mitropolitul Efrem, ierarh al Patriarhiei Antiohiene.
Pe 15 iunie 2026, Mânăstirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice și canonice închinată Sfântului Mare Mucenic Ioan de la Suceava din satul Krasnoilsk, Regiunea Cernăuți, și-a serbat hramul.
(https://web.facebook.com/orthobuk/posts/pfbid02WwudaQUqEQKMvVPABsyP2woyNy1Qk4nxbyVkKAxdzAHTNRQGTXNpnzKqKV8qb53zl).
Și cu acestă ocazie, credincioșii din ambele țări s-au rugat împreună, la slujbă fiind prezenți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române și oaspeți din mănăstiri din Bucovina și România. Sfânta Liturghie a fost săvârșită, atunci, de Mitropolitul Serghie de Ternopil și Kremeneț, de Mitropolitul Teodor de Kamianeț-Podilski și Horodok și de Arhiepiscopul Veniamin de Hotin.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare, comentând pe marginea criticilor pe scară largă la adresa preoților privind starea lor materială (nu doar în România sunt atacați la comandă politică preoții), a explicat că toate obiectele ar trebui să servească strict scopului lor practic. Patriarhul i-a îndemnat, însă, pe credincioși să analizeze critic acuzațiile îndreptate împotriva preoților, și să nu se mai lase pradă zvonurilor legate de bunurile de lux.
După ce a amintit că, personal, în timpul celor doi ani de slujire ca Primat, și-a permis doar două sau trei zile de odihnă în regiunea Nevrokop și că mereu a deținut doar mașini la mâna a doua, Patriarhul Daniel nu a ratat oportunitatea și a discutat despre creșterea copiilor în credință, prezentând-o ca pe o cale către sfințenia familiei.
Patriarhul Daniel a declarat că cursul „Virtuți și religie” ar trebui introdus în școlile bulgare, astfel încât copiii să poată dobândi cunoștințe despre credința ortodoxă și tradiția spirituală. El a făcut această declarație într-un interviu acordat emisiunii „Вопрос меры”. https://www.youtube.com/watch?v=TQQz55NKiP8.
Patriarhul Daniel a subliniat că o astfel de materie îi va ajuta pe elevi să dobândească o cultură comună și să înțeleagă mai bine atât trecutul poporului lor, cât și procesele care au loc în societatea modernă și în lume. Vorbind despre motivele revenirii la educația religioasă, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare a declarat că aceasta este legată de dorința de a „restaura dreptatea istorică”. El a amintit că „școlile bulgare au părăsit Biserica Ortodoxă”, deși ele au fost create chiar de Biserică.
Cât mai mulți oameni trebuie să învețe despre credință, să „Îl întâlnească pe Domnul Iisus Hristos” și să experimenteze o schimbare spirituală interioară - a mai spus Patriarhul.
Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb Porfirie a vorbit pe 3 iulie 2026, la Palatul Patriarhal din Belgrad, cu Pastorul Dr. Mark Burns, consilier pentru afaceri spirituale al Președintelui Statelor Unite ale Americii, Dl. Donald Trump.
Conversația, la care au participat și membri ai Sfântului Sinod al Episcopilor: ÎPS Mitropolit Irinej de Bacika și Iovan de Sumadia, a avut loc într-un spirit de înțelegere, cu scopul de a îmbunătăți cooperarea dintre cele două țări creștine și două popoare creștine.
În timpul vizitei sale în Biserica Ortodoxă Sârbă și Republica Serbia, Dr. Burns va vizita mai multe mănăstiri și lăcașuri ortodoxe sârbești.
La întâlnire au participat și: ÎPS Episcop Vicar Ilarion de Novo Bârdo; Dl. Fay Nemer, consultant și director general al Camerei de Comerț Americane pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord; Dl. Goran Petkovici, Director General al Gemini Transport și Cofondator al organizației „Sârbi pentru Trump”; Dl. Mike Mansour, Consultant și Consilier Prezidențial Senior pentru Afaceri în Orientul Mijlociu în Administrația Trump; Dna Iovana Petkovici, Șef de Cabinet al Gemini Transport; Dna April Phelps, Șef de Cabinet al Pastorului Mark Burns; Dna Veronica O'Shields, Asistent Executiv al Pastorului Mark Burns; Diaconul Nicolae Kostici, Secretar al Biroului Patriarhului Sârb; Diaconul Nikola Mutavgici, Grefier al Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe; Dl. Boris Sekulici, Grefier al Biroului Patriarhului Sârb.
Organizată de Catedrala Sfântul Ioan Vladimir, o seară de Vidovdan a avut loc în pridvorul bisericii din Bar, cu ocazia sărbătorii Sfântului Martir Prinț Lazăr și a Sfinților Martiri Sârbi.
Predica a fost rostită de scriitorul Budimir Dubak, iar seara a fost însoțită de un bogat program cultural și artistic.
https://www.youtube.com/watch?v=OzifmQl-8dE
Vă oferim, mai jos, traducerea predicii de Vidovdan a scriitorului Budimir Dubak"
„Bătălia pentru cucerirea orașului Troia, conform lui Homer, a durat 10 ani, iar Bătălia din Kosovo a durat de dimineață până la apus, de Vidovdan în 1389. Totuși, acel Vidovdan a existat în memoria vie a poporului sârb timp de 637 de ani. Și va dura, cât vor dura lumea și veacurile. De aceea ne-am adunat astăzi, de Vidovdan, în Bar, în Biserica Sfântul Ioan Vladimir, nu pentru a sărbători «căderea Imperiului Sârb» și a ne sărbători propria dispariție, ci «pentru a sărbători uciderea morții și începutul unei alte vieți, veșnice». Sărbătorim evenimentul care a marcat angajamentul final al poporului sârb față de Împărăția Cerurilor și intrarea sa în istoria sacră a mântuirii în Hristos.
Sângele Sfântului Prinț Lazăr și al cavalerilor kosovari «pentru cinstita cruce și libertatea de aur» reprezintă sângele de jertfă vărsat pentru Legământul Kosovo, care este identic cu cel al Sfântului Sava, iar ambele angajamente se îmbină în Legământul Golgotei Domnului nostru Iisus Hristos. În Kosovo, așa cum spune Sfântul Episcop Nicolae [Velimirovici], istoria noastră s-a derulat la cel mai amplu nivel, la granița dintre tragic și sublim, dintre ceresc și pământesc, dintre divin și uman. Kosovo ne-a dăruit o mare națiune. Este Golgota noastră națională, dar în același timp învierea noastră națională, spirituală și morală'.
Legământul din Kosovo nu este o ideologie, așa cum a interpretat-o uneori știința modernă, ci mai degrabă 'un angajament și o mărturisire a identității noastre creștine ortodoxe, continuitatea ființei noastre spirituale naționale și memoria liturgică', spune Jarko Vidovici. Legământul lui Lazăr, din Kosovo, nu este doar Legământul Golgotei lui Hristos, ci și un jurământ către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. În poemul „Distrugerea Imperiului Sârb”, Sfântul Ilie poartă „cartea de la Maica Domnului” și o așează pe genunchii „împăratului din Kosovo”. Maica Domnului vorbește prin cartea însăși, întrebându-l pe împăratul Lazăr: „Cărei împărății te vei face moștenitor?”, Și acolo, Sfântul Prinț Lazăr face Jurământul Kosovo, făcându-se moștenitor al Împărăției Cerurilor.
Nu este de mirare că marele Mucenic din Kosovo a donat o parte din Sfântul Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și o parte din Sfânta Cruce Mânăstirii Vatoped din Athos, ca semn de recunoștință pentru cartea de dinainte de bătălia decisivă, dar și din profundă recunoștință pentru că această lavră împărătească de pe Muntele Athos i-a primit sub aripa sa pe Sfântul Sava și pe Sfântul Simeon Dătătorul de Mir. Prin urmare, cinstirea Sfântului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Biserica Sfântului Sava din Belgrad este simultan o cinstire a Sfântului Sava și a Sfântului Prinț Lazăr.
Kosovo și Metohia este o rană vie a poporului sârb. Mergem de mult timp pe calea Golgotei pe acest pământ sfânt al nostru. Niegoș își bazează întreaga idee națională pe Legământul Kosovo. Martor la învierea lui Hristos, el a văzut Kosovo ca pe un câmp al unei judecăți cumplite. Dar îl vede și ca Mormântul lui Hristos, în care „speranța îngropată” sârbă așteaptă învierea întregului popor îndelung suferind.
Kosovo este mormântul dătător de viață al lui Hristos, pentru toți sârbii. Domnul a spus, înainte de Răstignire: Acum este judecata acestei lumi. Regretatul Mitropolit Amfilohie, cu viața și opera sa „Cronica noii răstigniri din Kosovo”, a mărturisit în timpul nostru despre noua suferință din Kosovo și Metohia, într-un mod inegalabil. El spune că această judecată a lui Hristos înainte de răstignire „ne este revelată nouă și tuturor europenilor și tuturor națiunilor pământului astăzi, tocmai în Kosovo. Este un test al oamenilor și al națiunilor, este un test al dreptății și nedreptății umane. Cel mai profund conflict dintre rău și bine, ură și iubire, nebunie și înțelepciune a fost revelat în Kosovo și Metohia…”
Suntem martori, frați și surori, ai suferinței chiar și astăzi în leagănul nostru, în timp ce poporul sârb din întregul univers sărbătorește sărbătoarea legământului – Vidovdan. Ura guvernează acele forțe demonice care ne persecută, distrug, ard și profanează lăcașurile noastre. Căci, după cuvântul lui Hristos: Dacă M-au urât pe Mine, vă vor urî și pe voi. Și, Domnul nostru adaugă că motivul acestei uri infernale este că suntem ai Lui și că purtăm pecetea Lui asupra noastră.
Fie ca Dumnezeu să deschidă ochii întregului popor sârb, ca să putem vedea cu toții, să ne putem închina, să ne unim, să ne înmulțim și să fim inspirați de jertfa și credința strămoșilor noștri nemuritori. Dar fie ca El să-i vindece și pe persecutorii noștri, de orbirea urii, ca să vadă că răul nu a adus nimănui niciun bine. Ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Lazăr al Kosovo să ne binecuvânteze, din Împărăția Cerurilor”.
Legământul Kosovo face referire la evenimentele legate de Bătălia din Kosovo (1389), având la bază alegerea făcută de Prințul Lazăr, în timpul bătăliei de la Kosovo Polie, prin care a refuzat o victorie pământească asupra sultanului otoman Murad I, alegând să moară ca Martir creștin în favoarea „Împărăției Cerești”. Această alegere a avut ca scop definirea propriului popor ca popor ales și asigurarea unui testament (legământ) duhovnicesc cu Dumnezeu și a unui loc în Împărăția Cerurilor.
O nouă victorie: Administrația Trump a descalificat peste 50 de organizații, inclusiv mai multe filiale Planned Parenthood, de la finanțarea (este vorba de suma de 67 milioane dolari) în cadrul Programului federal de prevenire a sarcinii în rândul adolescentelor (TPPP), din cauza utilizării de materiale cu conținut sexual explicit care promovau, în loc să prevină, promiscuitatea juvenilă.
Conform publicației Life Site, susținătorii mișcării pro-viață au avertizat că acțiunile Planned Parenthood pe această temă creșteau de fapt numărul sarcinilor nedorite, prin încurajarea activității sexuale în rândul minorelor, în loc să adopte o poziție fermă conform căreia aceasta ar trebui amânată până la căsătorie. Se crede că acest lucru își avea bazele parțial în ideologia de extremă stângă a mișcării „progresiste” și parțial în generarea unei cereri mai mari pentru „serviciile” Planned Parenthood.
Pe 26 iunie, Papa Leon al XIV-lea a declarat unui „consistoriu extraordinar” de cardinali că aceștia „sunt chemați să fie constructori ai comuniunii lui Hristos, o comuniune care prinde contur într-o Biserică sinodală”.
Construcția Bisericii Sinodale, care însoțește construirea unei noi societăți numite în mai multe moduri: „cetatea lui Dumnezeu”, „noul Ierusalim” și „civilizația iubirii”, a fost o temă centrală a recentei sale „scrisori enciclice”.
Papa Leon le-a spus cardinalilor că, în timpul consistoriului, vor „explora Magnifica Humanitas în profunzime, examinând contribuția pe care Biserica o poate aduce la construirea binelui comun”, care „pentru Biserică ia o formă foarte specifică: un model sinodal în slujba misiunii Împărăției”.
Papa Leon a explicat că: Sinodalitatea nu este, în primul rând, un set de proceduri; așa cum am spus în mai multe rânduri, Sinodalitatea este o atitudine, o deschidere, o dorință de a înțelege.
El a recunoscut că: Uneori, a fost interpretată ca o diminuare a autorității.
Dar a insistat: În realitate, ne ajută să înțelegem mai profund sensul autorității în sine, care există pentru a proteja comuniunea, pentru a încuraja participarea tuturor și pentru a călăuzi călătoria comună a Bisericii.
Presa catolică a reacționat imediat, prin comentarii și chiar analize acide destul de tranșante, cu titluri de genul: "Leon al XIV-lea a repudiat autoritatea Bisericii Catolice", acuzându-l pe Papă că își slăbește singur autoritatea papală.
AVERTISMENT:
Într-o postare pe X de luni, deputatul canadian Jamil Jivani a redistribuit o postare a comentatorului politic pro-viață și familie și colaborator LifeSiteNews, Jonathon Van Maren, care îl arată pe Premierul canadian Mark Carney participând la o paradă a „mândriei” în Toronto pe 28 iunie.
Într-un articol de opinie publicat de LifeSiteNews, Van Maren a avertizat: „Ani de zile, presa canadiană – funcționând ca o ramură de propagandă a mișcării LGBT – a întins o capcană politicienilor conservatori.
Mai întâi, întrebați-i dacă participă la un eveniment LGBT. Dacă spun nu, insistați asupra motivului, încercând să-i determinați să spună ceva conservator din punct de vedere social. Când spun, transformați-l într-un titlu despre un atac la adresa drepturilor omului sau orice altceva.”
La rândul său, Jivani a spus pe X că cetățenii canadieni „nu ar trebui să accepte niciodată o cultură politică în care politicienii trebuie să răspundă la întrebări cu NU, despre participarea la evenimente de acest gen”.
„Cei care participă ar trebui să fie cei care să răspundă la întrebări”, a spus el.
FOTO: Complex rezidențial dezgropat, dezvăluind o serie de dreptunghiuri și pătrate alăturate drept încăperi și spații vechi. Copaci în fundal. Complex rezidențial descoperit la Tell el-Ku'a în nord-estul Egiptului (cca. 1650–1550 înainte de Hristos). Prin amabilitatea Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt.
Un comunicat de presă al Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt a anunțat multiple descoperiri la Tell el-Ku'a, un sit arheologic din nord-estul Egiptului, în Wadi Tumilat. Săpăturile au descoperit un complex rezidențial, facilități de depozitare și producție, ceramică ce conține amprente de sigilii, zece morminte din cărămizi de lut și oameni îngropați în poziții ghemuit neobișnuite. Toate descoperirile datează din perioada cca. 1650–1550 înainte de Hristos, cunoscută și sub numele de perioada Hyksos din Egipt.
Cercetătorii au asociat mult timp zona Wadi Tumilat cu Goșenul biblic, regiunea fertilă descrisă în Geneza 45 ca fiind „cel mai bun loc din ţară”.
17. Şi a zis Faraon către Iosif: "Spune fraţilor tăi: Iată ce să faceţi: Încărcaţi dobitoacele voastre cu pâine şi vă duceţi în pământul Canaan;
18. Şi luând pe tatăl vostru şi familiile voastre, veniţi la mine şi vă voi da cel mai bun loc din ţara Egiptului şi veţi mânca din belşugul pământului".
Această zonă, potrivită pentru vite și turme, este amintită ca locul unde Patriarhul Iosif și-a stabilit familia (Geneza 47).
5. Iar Faraon a zis către Iosif: "Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6. Iată, pământul Egiptului îţi stă înainte; aşează pe tatăul tău şi pe fraţii tăi în cel mai bun loc din ţară. Să locuiască ei în pământul Goşen, şi de cunoşti printre ei oameni pricepuţi, pune-i supreveghetori peste vitele mele!"
Descoperirile de la Tell el-Ku‘a zugrăvesc imaginea unei comunități integrate: oamenii trăiau, lucrau, făceau comerț, găteau, depozitau bunuri și își îngropau morții în acest loc. Complexul rezidențial măsoară aproximativ 30 pe 60 de metri, fiind închis de un zid de cărămidă de lut cu mai multe încăperi, zone de depozitare și cuptoare aranjate de-a lungul unui plan regulat.
Între morminte, unele sunt gropi dreptunghiulare simple, în timp ce altele au fațade arhitecturale și motive decorative, sugerând o gamă largă privind statutul social și culturile în cadrul comunității. Artefactele includ ceramică, ustensile de bronz, vase de alabastru și ceramică distinctă cunoscută sub numele de ceramică Tell el-Yahudiyeh, unul dintre cele mai specifice tipuri de ceramică ale perioadei. Unele lucrări ceramice poartă amprente de sigilii și urme de producție, care vor ajuta cercetătorii să urmărească rețelele comerciale. Arheologii sugerează că situl ar fi putut funcționa ca un centru de distribuție sau centru comercial care lega Egiptul de Canaan.
„Hyksos” provine dintr-o expresie egipteană antică, însemnând „conducători ai unor țări străine”. Sursele egiptene îi prezintă ca invadatori violenți care au cucerit Egiptul prin forță. Cu toate acestea, arheologia mai recentă - în special deceniile de săpături la capitala hyksoșilor, Avaris (Tell el-Daba) - a revizuit această imagine. Se pare că hyksoșii au fost un popor semitic din Canaan care a sosit treptat, de-a lungul mai multor generații, în Delta de est, ca negustori, meșteșugari și migranți. Ei au domnit asupra nordului Egiptului, în cadrul Dinastiei a XV-a timp de aproximativ un secol și s-au stabilit exact în regiunea - Delta de est și coridorul Wadi Tumilat - pe care Biblia o asociază cu șederea israeliților în Egipt (înainte de Exod).
Iosif ca un hyksoș are o anumită sonoritate: conform Bibliei, el este un om semit - un evreu descendent al lui Avraam din Canaan - care este vândut ca sclav în Egipt și se ridică, împotriva tuturor așteptărilor, până la a deveni al doilea cel mai puternic oficial din țară. Biblia îl amintește ca administrând aprovizionarea cu cereale a Egiptului, facilitând circulația persoanelor și a mărfurilor între Canaan și Egipt și stabilindu-se în Goșen (regiunea care include capitala hyksoșilor). Aceste caracteristici se încadrează confortabil în contextul domniei hyksoșilor. În timp ce străinii puteau și chiar au atins funcții înalte în alte perioade ale istoriei egiptene, era hyksoșilor oferă un context deosebit de plauzibil.
În plus, Ieșirea 1:8 face referire la „alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif”. Majoritatea cercetătorilor interpretează acest lucru ca marcând o ruptură dinastică - un nou regim care nu simțea nicio obligație să onoreze aranjamentele predecesorilor săi. Faraonii care i-au expulzat pe hyksoși - Seqenenre Tao, Kamose și Ahmose I (fondatorul celei de-a XVIII-a Dinastii a Noului Regat al Egiptului) - au răsturnat o clasă conducătoare semitică și au recuperat Egiptul pentru stăpânirea egipteană nativă. Principalele elemente ale istoriei lui Iosif par să se încadreze în mod natural într-un mediu hykso.
Tranziția de la stăpânirea hyksoșilor la Noul Regat este unul dintre cele mai dezbătute și importante puncte de cotitură din istoria Egiptului antic. Dovezile continuității așezărilor de-a lungul acestei prăpastii, precum dovezile provenite din Tell el-Ku'a, ajută la completarea acestei imagini, care este încă în construcție.
Lauren K. McCormick este redactor asistent la Revista de Arheologie Biblică și specialistă în religii antice din Orientul Apropiat, cultură vizuală și Biblie. Deține diplome în religie de la Universitatea Syracuse, Universitatea Duke, Universitatea New York și Universitatea Rutgers și a absolvit un program postdoctoral pe teme religioase și dezbateri publice la Universitatea Princeton.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
