În A 4-a Duminică după Rusalii, când în timpul slujbei s-a citit Evanghelia despre vindecarea slujitorului centurionului din Capernaum (Matei 8:5-13), Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine a explicat, în predica sa, de ce Domnul a lăudat credința centurionului și cum o persoană poate dobândi adevărata credință. Despre aceasta a relatat Departamentul de Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice și canonice.
https://www.youtube.com/watch?v=TP04UrTjxuw
Întâistătătorul a explicat că tăria credinței centurionului rezultă dintr-o conștientizare profundă a atotputerniciei lui Dumnezeu. Centurionul știa că Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului, Izvorul vieții, Înțelepciunii, Iubirii și Puterii, de aceea i-a spus cu smerenie Mântuitorului: Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci spune numai un cuvânt, și slujitorul meu se va vindeca.
Preafericitul Mitropolit Onufrie a remarcat, astfel, că există două tipuri de credință - credința minții și credința inimii. Potrivit acestuia, credința minții se naște din auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Omul se convinge că Dumnezeu există, dar acest lucru nu este suficient pentru mântuire, deoarece poate continua să trăiască după propria voință și nu după poruncile lui Dumnezeu.
„Există o altă credință, care se numește credința inimii. Ea se naște din împlinirea cuvântului lui Dumnezeu. Când o persoană nu numai că recunoaște existența lui Dumnezeu, ci își și încredințează viața Lui, se dăruiește voinței Sale sfinte, atunci devine convinsă din propria experiență că totul se întâmplă prin puterea lui Dumnezeu”, a spus Arhipăstorul.
Întâiul Ierarh a subliniat că viața conformă poruncilor îi dezvăluie, unei persoane, adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Un creștin își dă seama, din ce în ce mai mult, că fără ajutorul lui Dumnezeu nici faptele cele bune nu le poate săvârși și, prin urmare, în inima sa se naște smerenia.
„Credința inimii are ca tovarășă smerenia. Omul înțelege că tot binele pe care îl face se realizează nu prin propria putere, ci cu ajutorul milostiv al lui Dumnezeu”, a subliniat Preafericirea Sa.
Arhipăstorul a atras atenția asupra faptului că sutașul din Capernaum avea o astfel de credință. Nu a căutat cinste pentru sine, nu a dorit ca Domnul să vină la casa lui, ci și-a recunoscut, cu smerenie, nevrednicia și s-a bizuit pe deplin pe cuvântul atotputernic al lui Hristos.
În concluzie, Preafericirea Sa i-a îndemnat pe credincioși să-și încredințeze viața lui Dumnezeu și să trăiască după sfintele Sale porunci, căci această cale conduce o persoană la bucuria duhovnicească, la mântuire și la viața veșnică, pe care Domnul le-a revelat oamenilor prin venirea Sa în lume.
Patriarhul și Sinodul Bulgariei au făcut remarci vizavi de posibilitatea unor sancțiuni UE împotriva Patriarhului Chiril al Rusiei.
Sanctitatea Sa Patriarhul Daniel al Bulgariei și Sfântul Sinod Bulgar au analizat împreună chestiunea sancțiunilor propuse de Uniunea Europeană împotriva Patriarhului Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii, în urma anunțului Primului-Ministru Rumen Radev că Bulgaria intenționează să blocheze orice astfel de măsură.
Patriarhul Daniel, într-un interviu acordat agenției de știri bulgare BGNES, a declarat că consideră că opoziția Bulgariei față de sancțiuni este calea corectă.
„Acesta este cu siguranță un pas îndrăzneț și nu credem că sancțiunile împotriva conducătorului unei Biserici Ortodoxe Locale ating interesul și efectul pe care cei care impun sancțiunea le au în vedere. Cred că este decizia corectă”, a spus el.
Între timp, în sesiunea sa ordinară din 26 iunie, Sfântul Sinod a decis că problema potențialelor noi sancțiuni UE împotriva Rusiei - inclusiv desemnarea propusă a Patriarhului Chiril - nu intră în competența sa și a refuzat să emită o poziție oficială (vezi ARHIVA LO).
Premierul Radev a anunțat intenția Bulgariei de a respinge sancțiunile împotriva Patriarhului Chiril, pe 18 iunie, la Bruxelles, înaintea unei reuniuni a Consiliului European. El a susținut că sancționarea unui lider spiritual ar adânci diviziunile, mai degrabă decât ar contribui la eforturile de pace, și a făcut o distincție între Patriarhul Chiril ca individ și Biserica Ortodoxă Rusă ca instituție.
„Nu sunt interesat de Patriarhul Chiril. Sunt interesat de Biserica Ortodoxă Rusă, deoarece Ortodoxia rusă a contribuit la eliberarea noastră de cinci secole de dominație otomană”, a declarat Radev la acea vreme. El a adăugat că, dacă Patriarhul Chiril va apărea pe lista sancțiunilor, Bulgaria va solicita eliminarea sa de pe aceasta.
Biserica Ortodoxă Sârbă și Guvernul Sârb au semnat, în urmă cu o zi, un acord privind finanțarea finalizării Catedralei "Sfântul Sava" de pe dealul Vrațar din Belgrad.
Documentul a fost semnat de Sanctitatea Sa Patriarhul Porfirie și Primul-Ministru Giuro Macuta, în prezența Președintelui Alexandru Vucici, relatează Biserica Ortodoxă Sârbă.
Vucici a menționat că, în ultimii doisprezece ani, Statul a investit 100,2 milioane de dolari în catedrală, noul acord adăugând încă 7,4 milioane de dolari. El a prezentat proiectul ca pe o realizare de generații și o expresie a identității naționale și spirituale, inspirându-se din scrierile lui Miloș Cernianschi despre Sfântul Sava.
Patriarhul Porfirie a subliniat că piatra de temelie a Catedralei a fost sfințită în 1939 și că fiecare generație de conducători ai Bisericii Sârbe, de atunci, a lucrat la finalizarea acesteia. El a descris biserica nu doar ca pe piatră și mozaic, ci ca pe un vas al rugăciunii și nădejdii acumulate de-a lungul deceniilor și a mulțumit Statului pentru sprijinul său continuu, subliniind, în același timp, că această Catedrală aparține întregului popor sârb, de-a lungul generațiilor.
Semnarea documentului a avut loc chiar în cripta Catedralei, închinată Prințului Sfânt Lazăr.
Autoritățile turce i-a arestat pe Primarul districtului Adalar din Istanbul și alți zeci de oficiali municipali, în urma acuzațiilor că au extorcat de fonduri o fundație ortodoxă greacă.
Șeful Parchetului Anatoliei din Istanbul investighează acuzațiile conform cărora oficiali ai municipalității Adalar au cerut bani în schimbul permiselor de ocupare și al altor aprobări administrative. Potrivit procurorilor, oficialii municipali au colectat aproape 65 000 de dolari de la reprezentanții Fundației Bisericii și Școlii Ortodoxe Grecești Paniya Aya Dimitri Profiti Ilya de pe Buyukada, în ciuda scutirii legale a instituției de la astfel de taxe, relatează Daily Sabah, citat de https://orthochristian.com/178610.html.
Înregistrările interceptărilor telefonice din dosarul cazului ar surprinde conversații între viceprimarul Huseyin Yılmaz și Primarul Ali Ercan Akpolat despre colectarea plăților. Un schimb de mesaje interceptat, datat 26 ianuarie 2026, ar fi făcut referire la primirea a 1,68 milioane de lire turcești în numerar, fiind solicitate ulterior plăți suplimentare.
Procurorii notează că o instituție scutită legal de taxe municipale a fost obligată să efectueze plăți sub pretextul unor taxe pentru autorizații.
Dosarul cauzei susține, de asemenea, că oficialii au examinat chestiuni legate de autorizații care implică și alte instituții religioase din district, inclusiv istoricul Seminar Halki de pe Heybeliada.
Poliția a reținut săptămâna trecută 42 de suspecți, într-o operațiune care a vizat 90 de locații din patru provincii. În urma interogatoriului, 39 de suspecți au fost deferiți instanței, iar trei au fost eliberați. Ulterior, instanța a dispus arestarea a 35 de persoane, inclusiv a Primarului și a ambilor viceprimari, alte patru fiind plasate sub supraveghere judiciară, în așteptarea procesului.
Peste 2 000 de pelerini au participat, recent, la o procesiune cu Icoana mare a Mântuitorului Atotmilostiv, în Tutaiev, în provincia Iaroslav.
Procesiunea a avut loc pe malul drept al râului Tutaiev și a marcat întoarcerea istorică a Icoanei Mântuitorului de la Rostov la Romanov-Borisoglebsk, care a avut loc în secolul al XVIII-lea, relatează Global Orthodox .
Participanții au parcurs un traseu de aproximativ 8 kilometri, însoțiți de sunet de clopote și cântări liturgice. Pe parcurs, procesiunea s-a oprit în mai multe locații.
Icoana Mântuitorului Atotmilostiv este considerată unul dintre principalele obiecte sacre ale provinciei Iaroslav. Aparține modelului Pantocrator, înfățișându-L pe Hristos cu o Evanghelie deschisă în mâna stângă și mâna dreaptă ridicată în semn de binecuvântare.
Icoana a fost pictată la începutul secolului al XV-lea, de Sfântul Dionisie de Glusița, pentru Biserica Boris și Gleb din Romanov-Borisoglebsk.
Icoana este remarcabilă pentru dimensiunile sale excepționale - aproximativ 3 metri înălțime și 2,7 metri lățime - și necesită cel puțin treizeci de oameni pentru a fi purtată. În prezent, este păstrată în Catedrala Învierii din Tutaiev, unde a fost mutată cu cinste, în anul 1798. Credincioșii o venerează ca fiind făcătoare de minuni, amintind vindecări și alte rugăciuni ascultate.
Tradiția procesiunilor cu Icoana Mântuitorului Atotmilostiv se întinde pe mai multe secole. Procesiunea de pe malul drept al Tutaiev are loc în A 10-a Duminică după Paște, ziua de sărbătoare a Catedralei Învierii. O a doua procesiune anuală cu aceeași Icoană are loc, pe malul stâng al orașului, în ajunul sărbătorii Sfântului Profet Ilie.
Cea de-a 33-a Adunare Generală a Adunării Interparlamentare pentru Ortodoxie (IAO) a avut loc la Helsinki, Finlanda, în perioada 17-21 iunie 2026, cu tema principală: „Populațiile creștine minoritare în vremuri de criză: Relațiile dintre societate, Stat și Biserică. Probleme și adversități”. Sesiunea plenară a fost găzduită la Centrul Cultural SOFIA, la propunerea Directorului Centrului, Mitropolitul Ambrozie.
La Adunarea Generală au participat reprezentanți a 15 Parlamente: Armenia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Egipt, Georgia, Grecia, Estonia, Iran, Iordania, Liban, Macedonia de Nord, România și Serbia. De asemenea, au participat în calitate de observatori, parlamentari din Suedia și Ucraina și consilierul IAO, Dr. Kostas Mygdalis.
Adunarea Generală a fost deschisă de Președintele Parlamentului Finlandei, dl. Jussi Halla-aho. Ceremonia de deschidere a fost coordonată de Secretarul General al IAO, Dr. Maximos Charakopoulos.
Invitații oficiali la Adunarea Generală a IAO au fost Vicepreședintele Parlamentului României, dl. Adrian-Felician Cozma, Mitropolitul Ștefan de Tallinn și al Întregii Estonii și Ministrul Transporturilor și Comunicațiilor al Guvernului Regional Kurdistan, Secretar General al Alianței Creștine din Irak și Regiunea Kurdistan, dl. Ano Jawhar Abdoka.
La începutul Adunării Generale, un mesaj din partea Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, a fost citit de Arhiepiscopul Ilie de Helsinki și al Întregii Finlande.
În timpul prezentării sale la sesiunea specială pe tema principală a Adunării Generale „Populațiile creștine minoritare în vremuri de criză: Relațiile dintre societate, Stat și Biserică. Probleme și adversități”, șeful IAO, secretarul general Maximos Charakopoulos, a subliniat, printre altele, că „umanitatea se confruntă cu o criză gravă și pe mai multe niveluri, care se manifestă prin războaie ucigătoare, valuri uriașe de refugiați, concurență economică acerbă, lipsa unor principii ideologice înalte, scăderea prestigiului instituțiilor internaționale și incertitudine cu privire la viitor. Prin urmare, într-un mediu atât de dificil, în care doctrina puterii se impune puterii legii, iar violența apare ca mijloc de soluționare a disputelor și de promovare a intereselor actorilor internaționali, provocările pentru populațiile creștine minoritare sunt inevitabil exacerbate[…]. Consolidarea libertății religioase trebuie să devină o realitate, peste tot. Niciun Stat sau prioritate religioasă nu are voie să limiteze sau chiar să interzică liberul cult religios. Nicio ideologie nu poate servi drept pretext pentru persecutarea manifestării credinței religioase. Orice Stat și orice Guvern care nu le aplică ar trebui să fie supus unor sancțiuni, care să le oblige să respecte libertățile fundamentale menționate mai sus”.
Participanții au subliniat importanța protejării și solidarității cu minoritățile creștine care se confruntă cu provocări și restricții în exercitarea libertăților lor religioase și au menționat rolul esențial pe care instituțiile parlamentare și religioase îl joacă în existența sigură și pașnică a populațiilor creștine minoritare. În acest context, membrii IAO au adoptat în unanimitate o Declarație care denunță discriminarea și persecuția bazate pe identitatea religioasă și pe care o prezentăm, integral, mai jos.
Subiect principal: „Populațiile creștine minoritare în vremuri de criză: Relațiile dintre societate, Stat și Biserică. Dificultăți și adversități”
Declarație
Noi, membrii delegațiilor parlamentare aparținând Adunării Interparlamentare pentru Ortodoxie (IAO), grupuri de parlamentari, precum și personalități parlamentare individuale, participanți la cea de-a 33-a Adunare Generală, reunită la Helsinki, Finlanda, în perioada 17-21 iunie 2026, pe tema principală: „Populațiile creștine minoritare în vremuri de criză: Relațiile dintre societate, Stat și Biserică. Dificultăți și adversități”.
În sensul prezentei Declarații, termenul „populație creștină minoritară” face referire la comunitățile creștine indigene care constituie o minoritate religioasă în statele în care locuiesc. Acest termen include populații precum creștinii din regiunea mai largă a Orientului Mijlociu sau a Africii, precum și grupuri creștine minoritare din Europa de Est și de Vest și de pe alte continente unde majoritatea religioasă este creștină.
Reamintind Declarația Conferinței desfășurate la Halkidiki în iunie 1993 privind „Ortodoxia în noua Realitate europeană” (vezi ARHIVA LO), precum și articolul 3, alineatul (c) din Actul fondator revizuit al IAO, Respectând Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966), Convenția cu privire la drepturile Copilului (1989), Convenția europeană a drepturilor omului, Convenția americană a drepturilor omului, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Carta arabă a drepturilor omului, care, de asemenea, prevăd garanții pentru protecția minorităților religioase, precum și Documentul final al Adunării Generale a Națiunilor Unite Summitul Mondial (2005),
Concentrându-ne atenția asupra încălcărilor flagrante ale dreptului internațional și a conflictelor armate tot mai numeroase care au loc în perioada actuală, ducând la pierderi enorme de vieți omenești, escaladarea fluxurilor de refugiați și pagube materiale incalculabile,
Exprimând îngrijorarea cu privire la faptul că mai multe populații creștine minoritare, pe fondul crizelor actuale, se confruntă cu provocări multidimensionale, inclusiv deteriorarea relațiilor lor cu autoritățile statale, ecleziastice și alte structuri de autoritate,
Adoptăm această Declarație având ca scop:
a) să facem cunoscute opiniile tuturor creștinilor și fiecărei persoane de bunăvoință; și
b) să subliniem importanța sprijinului și solidarității față de minoritățile creștine și protejarea patrimoniului cultural al populațiilor creștine minoritare din întreaga lume.
Condamnăm fără echivoc orice formă de persecuție suferită de populațiile creștine minoritare, care vizează reducerea sau chiar exterminarea lor, în special în regiunea Orientului Mijlociu.
Denunțăm practica persecuției ca mijloc de terorizare a populațiilor creștine minoritare și de strămutare violentă din patriile lor ancestrale, cu scopul de a modifica și redefini demografia religioasă.
Confirmăm că aceste persecuții nu sunt legate de manifestări de credință ale membrilor populațiilor creștine minoritare, ci privesc exclusiv însăși identitatea religioasă a celor persecutați.
Observăm că astfel de practici distructive sunt cauzate, în primul rând, de forțe parastatale și, uneori, chiar de autoritățile statale sau de regimuri teocratice și/sau totalitare, în numele omogenității religioase sau rasiale.
O condiție esențială pentru asigurarea unui viitor liber de astfel de practici — care încalcă în mod flagrant drepturile fundamentale ale omului și creează confruntări permanente între societăți, națiuni și state — este evidențierea acestor probleme și urmărirea rezolvării lor într-un cadru pur politic, cum ar fi parlamentarismul.
Subliniem că în anumite state prevalează o condiție particulară de „libertate religioasă”, prin care îndeplinirea actelor religioase absolut necesare credincioșilor este aparent permisă, în timp ce, simultan, activitatea religioasă a populațiilor creștine minoritare este limitată la dimensiunea funcțională minimă posibilă a vieții Bisericii. Astfel de practici, în esență, vizează reducerea grupului minoritar religios.
Observăm tentative de intervenție, menite să distorsioneze și să falsifice datele istorice documentate, în cele din urmă vizând dispariția prezenței istorice a comunităților creștine. Observăm că, pe lângă predarea principiilor credinței lor, un element important pentru tratamentul egal al minorităților creștine este și includerea în programele școlare de stat a informațiilor documentate istoric care atestă prezența creștinilor în cadrul entității statale respective.
În plus, înregistrăm probleme de intensă concurență religioasă între grupurile creștine, precum și fenomene de intruziune ecleziastică între Bisericile autocefale aparținând fie aceleiași, fie unor tradiții confesionale diferite.
Recunoaștem că în țările în curs de dezvoltare, activitatea misionară a expresiilor religioase este de obicei legată de munca de factură caritabilă, prin care se realizează atragerea credincioșilor. Credem că activitatea caritabilă trebuie să fie complet separată de îndoctrinare și prozelitism și ar trebui să aibă ca scop slujirea fiecărui cetățean aflat în nevoie, indiferent de religie. Ar fi util și eficient ca o astfel de activitate să fie desfășurată prin intermediul consiliilor locale care reprezintă toate Bisericile creștine.
Observăm că în lumea occidentală, în timp ce Bisericile creștine majoritare sunt angajate activ în abordarea principalelor provocări sociale contemporane - cum ar fi sărăcia, răspândirea narcoticelor, combaterea corupției și consecințele negative ale inteligenței artificiale - Bisericile creștine minoritare nu au participat, până în prezent, în măsura în care ar trebui la aceste inițiative.
Încurajăm consolidarea organismelor de expresie comună între Bisericile creștine, prin includerea populațiilor creștine minoritare, așa cum fac și Consiliile Bisericilor Creștine, care își propun să ofere răspunsuri colective la provocările cu care se confruntă societățile.
Încurajăm dezvoltarea unei vieți sociale comune între toți creștinii, indiferent de afilierea lor la diferite Biserici creștine sau grupuri confesionale. O astfel de coexistență poate fi promovată pe baza valorilor creștine comune. Susținem recomandările Conferințelor Parlamentare succesive privind Dialogul Interconfesional, adoptate de Uniunea Interparlamentară (UIP) la Marrakech în 2023 și la Roma în 2025 și credem că cooperarea dintre instituțiile parlamentare și cele religioase poate da roade pentru protejarea și incluziunea populațiilor creștine minoritare din întreaga lume.
Încurajăm parlamentele membre ale IAO să utilizeze toate mijloacele și practicile parlamentare disponibile pentru a se asigura că grupurile creștine minoritare care trăiesc pe teritoriile lor sunt reprezentate în dialogul public și participă la procesele de consultare.
Helsinki, 18 iunie 2026
https://eiao.org/wp-content/uploads/2026/06/33rd-IAO-GA_Declaration_eng_.pdf
Concluziile IAO au reflectat îngrijorarea crescândă că provocările cu care se confruntă comunitățile creștine nu se mai limitează la regiunile afectate de război și conflicte armate, ci sunt din ce în ce mai evidente în societățile care se confruntă cu niveluri tot mai mari de intoleranță religioasă și infracțiuni motivate de ură.
Deși participanții au descris Declarația ca pe un pas important în creșterea gradului de conștientizare la nivel internațional, aceștia au recunoscut că impactul acesteia va depinde, în cele din urmă, de modul în care Guvernele și instituțiile internaționale transpun recomandările sale în măsuri juridice și politice concrete.
Un mesaj din partea Preafericitului Părinte Patriarh Teodor al II-lea al Alexandriei și al Întregii Africi a fost transmis de Mitropolitul Ioan al Zambiei și Mozambicului, Coordonatorul Adunării Interparlamentare Ortodoxe din cadrul Parlamentului Panafrican. În mesajul său, Patriarhul Teodor al II-lea a descris libertatea religioasă ca pe un drept uman inerent și inalienabil, avertizând că extremismul religios, intoleranța și ura continuă să amenințe comunitățile creștine, în special în anumite părți ale Africii. El a spus că mulți creștini rămân supuși persecuției, torturii și morții din cauza credinței lor și a cerut eforturi internaționale sporite pentru a promova dialogul, coexistența pașnică și înțelegerea reciprocă.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a fost informat recent despre inițiativa înființării Institutului de Cercetare pentru „Etică, Teologie și Filosofie în Știință și Tehnologie” (ITHOS), cu sediul la Fundația Patriarhală pentru Studii Patristice din Salonic. ITHOS ar funcționa, conform promisiunilor din anunț, ca un centru internațional de cercetare și dialog, care să promoveze colaborarea interdisciplinară între teologi, filosofi, oameni de știință, ingineri și experți în tehnologie, concentrându-se pe probleme contemporane de inteligență artificială, bioetică, guvernanță digitală, identitate umană și provocările etice ale progresului științific. https://ec-patr.org/25/06/17/55/o-mitropolitis-geron-chalkidonos-se-di/
ÎPS Mitropolit Nicodim al Dalmației a săvârșit Sfânta Liturghie la Vidovdan, 28 iunie 2026 - Ziua Sfântului Vitus, în Mânăstirea Lazarița din Kosovo, unde câteva sute de credincioși ortodocși s-au strâns în mod tradițional în această mare zi.
Părintele Mladen Skopliak le-a reamintit enoriașilor că „Vidovdan nu este o sărbătoare a înfrângerii și nici un mit obișnuit - este Vinerea Mare sârbească, dar și promisiunea Învierii”.
„Vidovdan nu este doar o dată din calendar și nu este doar o amintire a unei bătălii istorice din 1389. Vidovdan este o oglindă.
În acea zi, privindu-l pe Sfântul Prinț Lazăr, ne uităm de fapt în noi înșine și răspundem la întrebarea cheie: cărei împărății aducem slavă? Urmăm alegerea lui Lazăr: împărăția pământească este pentru cei mici, iar Împărăția Cerească este întotdeauna și pentru totdeauna. Sfântul Prinț Lazăr este un păstor, nu a fost doar un conducător. Lazăr conducea o armată pe câmpul din Kosovo nu doar pentru a apăra teritoriul (pământul), ci pentru a apăra Altarul, imaginea și identitatea creștină a poporului său.
Alegerea liberă pe care a făcut-o Lazăr în Kosovo a fost un ecou al suferințelor lui Hristos pe Golgota. Lazăr a avut de ales. Ar fi putut alege compromisul politic, dar a ales demnitatea și loialitatea față de Dumnezeu. Nu a fost un ratat, a învins corupția, prin martiriu.
Ne-am unit cu toții astăzi și aici, în acest loc sfânt, ne-am împărtășit cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Iisus Hristos, și astfel Prințul Lazăr și armata sa s-au unit cu Hristos Însuși, înainte de luptă. Așa cum Hristos a împărtășit Potirul cu Ucenicii Săi, înainte de suferința Sa, tot așa Lazăr și eroii kosovari au primit Sfânta Împărtășanie, în biserică, înainte de luptă. Aceasta transformă Kosovo într-un Altar, iar jertfa lor într-o jertfă liturgică.
Prin bătălia din Kosovo, noi, ca popor, ne-am legat irevocabil de Crucea lui Hristos, acceptând chemarea lui Hristos: Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Fiecare dintre noi are propriul său Vidovdan și propria sa bătălie pentru Kosovo, în fiecare zi.
Când alegem între onestitate și înșelăciune, între dragoste și ură, între jertfă pentru aproapele nostru și egoism - alegem împărăția. Vidovdan ne învață să nu ne temem de întuneric, pentru că lumina strălucește în întuneric și întunericul nu o copleșește.
Astăzi, când lumea este plină de ispite, Vidovdan ne spune să ținem capetele sus, să ne apărăm credința, familiile și locurile noastre sfinte. Prin urmare, dragi frați și surori, astăzi și în viitor, să nu ne plângem doar de rănile din Kosovo. Astăzi, să sărbătorim Vidovdanul ca o zi a biruinței spiritului asupra materiei, a veșniciei asupra a ceea ce este trecător.
Fie ca rugăciunile Sfântului Țar Lazăr și ale tuturor martirilor kosovari și ale tuturor martirilor de până astăzi să ne întărească în credință, unitate și iubire, pentru ca și noi, când ne va veni vremea, să putem sta cu îndrăzneală înaintea feței lui Dumnezeu și să spunem: Am păstrat credința, ne-am păstrat chipul”, a spus Părintele Mladen.
Legat, de asemenea, despre mărturisirea firească a credinței în ziua de astăzi, vă recomandăm interviul de mai jos:
https://www.youtube.com/watch?v=sinxdjMqpqQ
În A Patra Duminică după Rusalii, la Vidovdan, 28 iunie 2026, o Sfântă Liturghie a fost oficiată în Catedrala din Novi Sad. După rugăciunea din amvon, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru toți prinții și soldații noștri care și-au dat viața pentru credință și Patrie, de la Bătălia din Kosovo până în prezent.
După încheierea Sfintei Liturghii, ÎPS Mitropolit Irineu de Bacika a felicitat pe cei prezenți la o astfel de sărbătoare multilaterală și măreață a Sfintei Biserici a Serbiei:
„Astăzi este al 637-lea Vidovdan din ziua aceea din 1389, când strămoșii noștri au obținut o mare victorie spirituală, victoria veșniciei asupra timpului trecător și, mai presus de toate, victoria credinței asupra puținei credințe și s-au jertfit pe ei înșiși și viața lor pentru aproapele lor, pentru poporul lor, pentru credința lor și pentru supraviețuirea lor.
De atunci, cu mici întreruperi, suferința și martiriul din istoria poporului nostru nu au încetat, dar nici speranța și încrederea în adevărata biruință spirituală, pentru că nu sărbătorim înfrângerile.
Așa cum în Vinerea Mare nu a existat nicio înfrângere a Domnului Hristos, ci biruința asupra morții, păcatului și celui rău și dăruirea vieții veșnice, toate acestea fiind pecetluite prin învierea din morți, tot așa pe câmpul din Kosovo nu s-a sărbătorit sau comemorat nicio înfrângere, ci mai degrabă chiar adevărul că atunci când suntem cu Hristos, biruim întotdeauna orice rău, orice păcat, moartea.
Și niciodată să nu răspundeți cu rău pentru rău, ci mergeți întotdeauna pe calea binelui, calea Evangheliei, calea iubirii lui Hristos. Așa facem și astăzi, simpatizând cu poporul nostru, oriunde suferă, în special în Kosovo și Metohia, dar și în alte părți, și cu toți oamenii de oriunde în lume care suferă din cauza a ceea ce s-ar fi putut evita dacă nu ar fi existat păcat în omenire, cum sunt războaiele și ororile pe care le aduc, precum și cu cei care suferă în mari dezastre și catastrofe naturale, așa cum auzim că se întâmplă foarte des în lume, în diferite țări.
Domnul să fie cu noi prin rugăciunile Sfântului Prinț Lazăr, cu toți ceilalți Sfinți Martiri și Noi Martiri, cu toți cei care sunt plăcuți lui Dumnezeu; fie ca El să fie cu noi cu harul Său, cu iubirea Sa, pentru mulți și binecuvântați ani.
https://www.youtube.com/watch?v=Ix69x6tYC5E
Predica Sanctității Sale Patriarhul Porfirie al Serbiei, ținută pe 28 iunie 2026, la Sărbătoarea Vidovdan, în Mănăstirea Ravanița
Credința este temelia vieții noastre, dar nu credința într-o idee, ideologie sau într-un Dumnezeu abstract, ci credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu Întrupat, Cel Care a devenit unul dintre noi, Cel Care a împărtășit toate ale noastre cu Sine, cu excepția păcatului, desigur. Este credința în Dumnezeul Cel Viu, credința nu ca opinie, ci ca mod de viață, ca existență, credința ca încredere în Dumnezeul iubirii. Este temelia vieții noastre și în funcție de cum este credința noastră, așă va fi totul în viața noastră, adică în funcție de profunzimea și mărimea credinței, vom avea profunzimea, mărimea și înălțimea sensului existenței noastre.
Cu acea credință în Hristos, credința care este modul nostru de viață, prin providența lui Dumnezeu și dragostea Lui, prin dragostea și grija Mitropolitului acestei Episcopii mântuite de Dumnezeu și prin bunătatea stareței acestei sfinte familii, ne-am adunat astăzi în sfânta Ravanița, înzestrată de Sfântul Mare Mucenic Prinț Lazăr al Serbiei și Kosovo.
Ne-am adunat pentru Sfânta Liturghie, pentru că Sfânta Liturghie este locul și contextul în care tot ceea ce este darul nostru și abilitățile noastre date de Dumnezeu, tot ceea ce gândim, facem și spunem și este în Domnul, își primește adevăratul sens. La Sfânta Liturghie, Cerul și pământul se întâlnesc, la Sfânta Liturghie, sunt prezenți atât cei mutați dintre noi, cât și cei vii, și îngerii. Cerul este prezent. Aici este întâlnirea trecutului și a viitorului, aici avem un „acum” constant ca taină a veacului viitor. Aici, la Sfânta Liturghie, Îl întâlnim pe Dumnezeu și, mai mult decât atât, devenim una cu El.
Așadar, stând astăzi în fața sfintelor moaște ale Sfântului Prinț Lazăr, nu ne amintim doar de un eveniment istoric, ci în fața ochilor noștri se află o alegere unică, de neclintit, făcută de un Sfânt al lui Dumnezeu. Acea alegere este importantă nu doar pentru un popor sau un timp, ci aceea - și o astfel de alegere, precum cea făcută de Sfântul Prinț Lazăr - este importantă pentru toți oamenii și pentru toate timpurile, pentru fiecare persoană și pentru toate popoarele.
Despre Legământul din Kosovo se vorbește adesea, peste tot și în orice loc. Totuși, dacă îl privim doar ca pe o idee istorică, națională, dacă îl privim doar ca pe un eveniment din trecut, ca parte a memoriei noastre colective, atunci suntem departe de esența Legământului din Kosovo și de alegerea Sfântului Prinț Lazăr. Pentru Biserica lui Hristos, Legământul din Kosovo este legat de Noul Testament, este o expresie a Noului Testament al lui Hristos. De aceea este un legământ evanghelic. Este un angajament și o alegere a lui Hristos, un angajament față de El. Este un răspuns la chemarea lui Hristos de a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui.
Sfântul Prinț Lazăr nu a ales, frați și surori, cele trecătoare, prin această alegere. Nu a ales împărăția pământească. Dar nici moartea nu a ales. Nu a ales moartea. A ales viața veșnică, pentru că L-a ales pe Hristos, știind că veșnicia este în Domnul Hristos. Prin urmare, înfrângerea nu a fost alegerea lui, ci a ales fidelitatea și încrederea, predarea față de Hristos, care de fapt era deja aici și acum, câștigând victoria pentru noi.
Prin urmare, suferința de dragul suferinței nu a fost angajamentul Sfântului Prinț Lazăr, ci a ales crucea lui Hristos pentru că știa că fără crucea lui Hristos nu există înviere. Așa cum am auzit în al doilea pasaj din Evanghelia de astăzi, căci Domnul spune: „Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Și a-L urma pe El înseamnă a ști dinainte că vei fi umilit, că vei fi persecutat, că vei fi răstignit, pentru că Domnul a suferit toate acestea înaintea noastră. El a suferit nu pentru că avea nevoie, ci pentru noi și din dragoste pentru noi și pentru mântuirea noastră.
Acesta este, frați și surori, secretul sărbătorii de astăzi, secretul Vidovdan. Când auzim binecunoscutele cuvinte „pământească este o împărăție pentru cei mici, dar cerească este pentru totdeauna”, am putea crede în mod greșit că Sfântul Prinț Lazăr disprețuia această lume, că o considera rea, că disprețuia istoria și, în general, viața omenească. Dar aceasta ar fi din nou departe, departe de adevăr. Căci Sfântul Prinț Lazăr nu a respins pământul pentru că îl considera lipsit de valoare, ci mai degrabă l-a văzut și l-a acceptat prin prisma luminii Împărăției lui Dumnezeu.
Tocmai pentru că a ales Împărăția Cerurilor, ne-a arătat prin sine și ne-a chemat la ceea ce a arătat, adică să construim și să trăim o împărăție pământească care are în sine Împărăția Cerurilor și valorile Împărăției lui Dumnezeu ca temelie. Pentru el, Împărăția lui Dumnezeu nu era, așadar, doar o realitate viitoare care ne așteaptă undeva departe după moarte, ci știa că această Împărăție a Cerurilor începe aici și acum, pentru că există o Sfântă Liturghie care nu este altceva decât pătrunderea Împărăției lui Dumnezeu în istorie.
Împărăția Cerurilor începe atunci când Îl alegem pe Hristos, și asta înseamnă, în viața concretă, când alegem adevărul în locul minciunii, când vrem iubirea mai întâi, când alegem iubirea în locul urii, când alegem dreptatea în locul nedreptății, slujirea în locul dominației, comunitatea în locul individualității și egoismului. Începe, așadar, atunci când valorile evanghelice devin fundamentul vieții noastre.
De aceea, Sfântul Legământ din Kosovo nu este o chemare la evadarea din această lume și istorie, ci o chemare la transformarea istoriei. Nu este o chemare la disprețuirea acestei lumi, ci la sfințirea și iluminarea ei prin harul lui Dumnezeu și prin credința noastră. Nu este o chemare la abandonarea vieții, ci la trăirea ei în conformitate cu poruncile evanghelice, cu Evanghelia lui Hristos. Căci Sfântul Prinț Lazăr, prin viața și exemplul său, arată și învață că pământul fără cer își pierde sensul, dar și că omul este chemat să devină cetățean al Împărăției lui Dumnezeu, aici și acum.
Prin urmare, Vidovdan nu este un cult al trecutului. Nu este o zi în care ne închidem față de istorie. Dimpotrivă. Ne invită să privim în inimile noastre și să ne întrebăm ce anume alegem noi, fiecare dintre noi. Pentru că fiecare generație și fiecare individ al poporului nostru are propriul său Kosovo, iar fiecare persoană are propria sa alegere personală între trecător și netrecător, între egoism și iubire, între frică și încredere în Dumnezeu.
De aceea, Legământul Kosovo este încă viu astăzi. Trăiește atunci când un părinte se sacrifică pentru copiii săi. Trăiește atunci când o persoană rămâne credincioasă adevărului, chiar dacă adesea îi este mai ușor să aleagă o minciună. Trăiește atunci când ne iertăm unii pe alții, trăiește atunci când ne păstrăm credința și caracterul în vremuri și în timpuri care nu îi sunt favorabile.
Frați și surori, poate astăzi mai mult ca niciodată trebuie să înțelegem că Sfântul Prinț Lazăr, în fața căruia stăm, nu aparține doar unui grup de oameni, unei părți, unui partid. El nu aparține vreunei idei politice anume sau unei singure viziuni înguste asupra lumii. El aparține Bisericii lui Dumnezeu, aparține lui Hristos și, prin urmare, prin Hristos aparține tuturor celor care recunosc calea, adevărul și viața în Hristos.
De aceea, exemplul său nu ne cheamă la opoziție și exclusivitate reciprocă, ci la unitate. Nu ne cheamă să căutăm ceea ce ne desparte, ceea ce este doar al nostru, individual, ci ceea ce ne unește, iar ceea ce ne unește, frați și surori, este Domnul, Domnul Iisus Hristos. Numai ceea ce participă la adunarea Lui are sens.
Astăzi, din păcate, trăim într-o perioadă a marilor dezbinări, ne divizăm ușor pe diferite temeiuri, din cauza opiniilor diferite, din cauza credințelor diferite, dar adesea și din cauza intereselor diferite. Uneori, pare că am uitat că suntem frați și surori unii cu alții, și nu doar pe bază biologică, ci și printr-un singur Sânge și un singur Trup, prin Sângele și Trupul Domnului Hristos.
De aceea, Biserica ne cheamă să știm că nu există nicio diferență care să poată anula faptul că suntem cu toții - toți oamenii fără excepție, fiecare ființă umană - creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea, suntem chemați să ne ascultăm unii pe alții,să purtăm poverile unii altora și să nu ne lăsăm despărțiți de ceea ce este cel mai important.
Când menționăm astăzi Kosovo și Metohia, nu o facem doar pentru că acolo a avut loc Bătălia de la Kosovo. Kosovo și Metohija, frați și surori, sunt un spațiu profund țesut în ființa spirituală a poporului nostru. Acolo sunt locurile noastre sfinte. Acolo sunt rugăciunile strămoșilor noștri și ale Sfinților lui Dumnezeu din poporul nostru. Acolo sunt rădăcinile inimilor noastre, ale ființei noastre și ale tuturor generațiilor noastre. De aceea, astăzi ne rugăm în mod special pentru frații și surorile noastre din Kosovo și Metohia. Ne rugăm ca Domnul să le dăruiască putere, pace, mângâiere și credință neclintită, dar ne rugăm și pentru pace între toți oamenii care locuiesc acolo, pentru că Hristos ne învață să recunoaștem în fiecare persoană aproapele nostru și icoana lui Dumnezeu.
Acest Altar în care ne aflăm de secole mărturisește un adevăr important. Sfânta Ravanița a supraviețuit imperiilor, războaielor, suferințelor și migrațiilor. A supraviețuit pentru că nu este construită doar din piatră, ci pentru că se sprijină pe credința adevărată, adevărată și vie, a Sfinților lui Dumnezeu, dar și pe credința noastră. Și credința este întotdeauna mai puternică decât frica, ura și toate cele ce trec.
Și noi, ca popor, vom rămâne și vom aduce roade duhovnicești până la sfârșitul lumii și la sfârșitul timpurilor, nu pentru că suntem fără păcat sau perfecți, ci pentru că suntem un popor al pocăinței, pentru că știm să iertăm și să cerem iertare, pentru că nu ne punem nădejdea și încrederea în niciun om, în niciunul dintre noi, ci în Dumnezeul Cel Viu, știind că suntem frați chiar și atunci când gândim diferit.
Înaintea sfintelor moaște ale Sfântului Voievod Lazăr, ne rugăm astăzi ca Domnul să ne dăruiască vedere duhovnicească, să vedem, în primul rând, propriile noastre slăbiciuni, eșecuri, căderi și păcate personale, înainte de a le vedea - și se întâmplă - pe ale apropaelui nostru. Ne rugăm să putem vedea nevoile aproapelui nostru înaintea propriilor noastre dorințe, ca să putem vedea calea care duce la pace, iubire și mântuire.
Rugăciunile Sfântului Prinț Lazăr, ale Sfinților Martiri din Kosovo și ale tuturor Sfinților să fie cu noi, ca să ne întărească, să ne deschidă ochii cu adevărat duhovnicești, ca să-L putem recunoaște, în toate, pe Cel în Treime Dumnezeu și să-L slăvim pe Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, amin.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
